WomanWithW

Un gram de compromis

2012-02-12T18:25:00.002-08:00

Oamenii intra in viata ta cu reguli dinainte stabilite. Cum si tu de altfel intri in viata lor cu regulile si legile personale.
La inceput in fiecare relatie pe care o avem(iubire, prietenie,sex, afaceri), avem tendinta sa lasam la inceput acel spatiu de tatonare, de cunoastere, spatiu in care incercam doar pase usoare si joc de glezne, ca sa folosesc un termen din fotbal.
Aproape ca ai tendinta sa incalci un pic regulile personale in dorinta de a-l simti pe celalalt, in incercarea de a afla cum este construit celalalt.De aceea aproape toate inceputurile sunt superbe.
Apoi, odata cu trecerea timpului, imprumuti din obiceiurile celuillalt si, in acelasi timp, incerci sa-l remodelezi un pic, sa-l simplifici, sa-l aduci la acelasi numitor comun cu tine.
Dar nu o sa-i schimbi niciodata structura si materia prima din care a fost construit.
Si nici el tie.
Pentru ca acestea vin "built in". Din proectul initial.
Daca accepti faptul ca unele lucruri, ca-ti plac,ca nu-ti plac, ca te vei obisnui sau nu cu ele, nu se vor schimba niciodata, ai sanse.
Daca nu...
Nu am intalnit niciodata un om care s-a schimbat radical sub influenta altui om.
Sunt convinsa ca unii s-au schimbat dupa ce s-au casatorit, despartit, botezat sau pocait.Dar eu nu de aceste schimbari vorbesc.
Cred ca in adancuri esti acelasi om care ai fost intotdeauna, nu conteaza cate tavaluguri au trecut peste tine, nu conteaza prin cate scoli sau institutii ai trecut.Ca ai iesit mai cizelat, mai educat sau mai nenorocit? Poate ! Dar in esenta esti acelasi.Ai fost incapatanat, te mai calmezi dar vei ramane un incapatanat. Ai fost mai sensibil si mai romantios, anii trec, te mai aspresti, dar in esenta ramai un romantic.
Ai de multe ori senzatia aceea de bine, de calm, de dulce liniste sufleteasca...
Senzatia ca Dumnezeu tocmai ti-a aruncat o privire. Poate a fost Dumnezeu. Sau poate ai fost tu, "intorcandu-te acasa", in tine insuti, acolo unde iti regasesti esenta.
Si ai de multe ori ai sentimentul de razvratire si inversunare. Esti tot tu, "intorcandu-te acasa".

Intr-o relatie nu conteaza atat de mult asemanarea cat completarea.Devii intreg atunci cand cineva te completeaza nu atunci cand doar acest cineva se aseamana cu tine.
Dar completare inseamna si acceptarea regulilor cu care cineva intra in viata ta.
Mi-a luat ceva vreme pana cand am inteles acest lucru.Am realizat ca mi-ar fi fost mult mai usor daca as fi inteles la timp ca oamenii nu se schimba.As fi evitat o dezamagire,doua:) As fi inteles ca fiecare om are o croiala personala.Si-o poate ajusta dar nu si-o poate schimba.Cum de altfel nici eu nu m-am schimbat prea mult in ultimii treizeci de ani chiar daca am trait intre timp cateva vieti:).In adanc sunt acelasi om care am fost intotdeauna.Ma surprind pe mine insami uneori, cand realizez ca am pastrat unele lucruri care m-au caracterizat in adolescenta desi, de-atunci si pana acum am trecut cu adevarat prin Viata: romantismul, incapatanarea, candoarea, timiditatea, sarcasmul, curiozitatatea, nepasarea...o anumita nebunie...o anumita atractie pentru risc.
Si cand toate acestea se intalnesc cu indrazneala, determinarea, ambitia, curajul, automat se produce un fel de atractie magnetica la inceput apoi, pe parcurs incep sa se integreze una intr-alta ca partile de forme diferite ale unui joc de puzzle.
Dar pana isi gasesc locul destinat in intreg apar altercatii sentimentale.Intrebarile, ne-raspunsurile, cautarile si incercarile.

De aceea pe lume s-a inventat un lucru carora multora ni se pare de neacceptat: Compromisul.Ideea de "cedeaza un pic,lasa de la tine un pic, fa-i loc si celuilalt daca vrei sa ai loc".Si cat de ciudat ar parea cel care iubeste mai mult va avea "gramul" de compromis mai mare.Si acela va fi cel mai fericit.Doar pentru ca va avea sentimentul acela grozav ca a facut mai mult pentru iubirea lui.
Ai sa fii surpris cand ai sa afli ca de fapt rupturile mari au inceput cu fisuri mici, neobservate, ici si colo, azi un pic maine un pic.
Daca intr-o relatie, pe langa iubire si respect nu exista si un anumit procentaj de compromis relatia are toate sansele sa se risipeasca.In ciuda faptului ca iubirea exista.Chiar daca romantici si aprinsi am crede ca iubirea doar, este de ajuns:)

Lipsa acestui gram de compromis transforma sotii si iubitii in "fosti", iar prietenii in amici.

Gypsy eyes :)

2012-02-08T06:27:00.000-08:00

Ma intreb cat de putini dintre acei care nu scriu inteleg ce inseamna de fapt scrisul pentru mine.
Reusesc sa treaca peste "prima judecata"?
Nu stiu daca sunt naiva, dar scriind simt ca vorbesc cu cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodata.Scrisul este combinatia tuturor prietenilor buni pe care i-am avut de la gradinita pana in ziua de astazi.Suna ciudat, nici nu stiu daca fac vreun sens dar este purul adevar.Daca se intampla sa fiu acasa ma asez in fata computerului(cu care am inlocuit foaia alba si creionul de-o vreme) si imi las gandurile sa alerge.Nevoia de a scrie este de fapt nevoia unui prieten bun, sincer, loial si iubitor.Am prieteni, unii la un pas, unii la celalalt capat al firului si altii la celelalt capat al lumii.Dar nu-i pot avea la dispozitia mea atunci cand am nevoie acuta, nu? Si atunci exista scrisul.
Nu-mi explic altfel faptul ca de cele mai multe ori scriu sorbind dintr-o ceasca de cafea sau ceai si am starea aceea inconfundabila de bine, de relaxare si chef de vorba pe care o ai cu un prieten pe care il iubesti.Imi place sa fiu privita in ochi si sa privesc omul in ochi.Te pot ghici dincolo de cuvinte si iti pot ghici trairile dincolo de ceea ce lasi sa se vada."Cum de-ai stiut, nu am lasat sa se banuie nimic?"Cred ca nevoia asta de a fi adevarat prieten ma face sa scriu palpabil si viu.(ultimile doua fraze mi-au fost spuse de altcineva:)

Cred ca in alta viata am fost o tiganca vrajitoare.
Una draguta cu ochii mari si negri ca taciunele, cu pielea cafenie si fierbinte.Traiam intr-un cort cochet, la o margine de lac, la poala unui munte ...intr-o lume curata si cuminte.Aveam puterea sa tin timpul in loc si in lumea mea era mai tot timpul toamna.Seara imi desfaceam pletele lucioase si dansam goala in lumina lunii, ma rasfatam in apa rece si binefacatoare a lacului apoi ma daruiam iubitului cu pasiune si nebunie si imensa nevoie.Aveam puterea sa-l fac sa uite apoi ca m-a iubit navalnic cu o seara inainte si de fiecare data reuseam sa-l fac sa creada ca sunt intaia femeie, in intaia lume in intaia toamna...
Apoi dimineata, ma intorceam in cortul meu cochet, in lumea mea cuminte, cu parul strans intr-o coada groasa si lunga, cu ochii lucind stins,taciune mocnind... si incepeam sa ghicesc privind oamenii adanc in ochi.

Cand nu sunt acasa imi amestec hartiile personale cu cele de la serviciu, scriu in romaneste, nimeni nu are habar ce scriu chiar daca uit sa-mi iau notitele acasa la plecare.Mi s-a intamplat de multe ori sa imi infloreasca un vers in creier si, neavand o bucata de hartie sa-l notez, mi-a disparut ca si cum n-ar fi existat.Niciodata nu mi-am simtit creierul atat de alb ca atunci cand am avut o idee frumoasa si pe care am uitat-o.A fost pentru o clipa atat de palpabile apoi a disparut fara cea mai mica urma.De aceea, spre amuzamentul unora am un creion si hartie in masina mai tot timpul.

Poate scrisul este doar nevoie de comunicare cum o prietena imi zicea.Poate am momente cand ma simt singura, inconjurata fiind de de oameni...familie, prieteni...
Poate doar ma joc un joc de oameni mari.
Nu stiu.

Nu sunt o persoana extrem de echilibrata.Trec prin stari, schimbari, toane...cand rad cand plang, pot fi extrem de serioasa sau nu ma poti opri din ras ...Sunt Femeie. Cu toate bunele si ne-bunele cu care vine acest nume.
Dar, intr-un mod ciudat si extrem de placut imi gasesc echilibrul in scris.Si prietenul care ma priveste adanc in ochi si-n suflet, tinandu-ma de mana.

.....................................!

2012-02-07T16:25:00.000-08:00

intotdeauna m-am considerat un bun prieten. Sunt genul de om care gaseste o vorba buna pentru cineva, chiar daca acel cineva m-a ranit.Asa am fost intotdeauna.Nu este infatuare:), iti spun doar cum sunt.
Am incheiat relatii dar niciodata nu m-am certat cu cineva.Si de obicei, daca omul merita, cer explicatii cand ma simt nedreptatita sufleteste.
M-am suparat, mi-am adunat jucariile si am plecat. Desi am fost furioasa ca puteam ucide persoana numai cu un cuvant sau o privire, m-am multumit sa tac si sa plec.
Mi s-a spus de multe ori ca am fost naiva, ca am lasat lucrurile in voia celuilalt, ca sunt "prea buna"..."prea amabila":)
Adevarul este ca am lasat conturi neincheiate doar pentru faptul ca intotdeauna exista un motiv cand doi oameni isi intersecteaza drumurile. Acel "ceva" care i-a pus fata in fata nu a fost intamplator.Viata a intervenit in felul ei...noi poate am fost doar niste marionete jucate pe sfori de mainile invizibile ale sortii.Dar au fost si momente cand am realizat ca nu mai exista cale de intoarcere si, atunci, chiar daca m-a durut mai mult pe mine, am taiat toate legaturile.Si cel mai greu mi-a fost sa aflu unde este de fapt acel "point of no return".
Nu sunt omul lui "asa a fost sa fie", dar nici nu sunt Toma Necredinciosul:)
Sunt lucruri pe care le poti discuta cu omul de langa tine, dar,uneori nu vrei sa-l indurerezi si mai mult...Am ferma convingere ca un prieten te poate ajuta mai mult decat cel care te iubeste cu toate ca acesta din urma ar face totul ca tu sa fii tu din nou.
In ultima luna am simtit acut nevoia unui prieten.De obicei, desi nu ai spune,nu-i asa, imi ia ceva timp pana ma destainui cuiva.Ultima data am facut-o dupa ani lungi...
Deci stiu cu siguranta sentimentul de usurare pe care-l simti atunci cand ti se ofera un umar pentru fruntea-ti obosita.
Am crezut ca sunt tare, am crezut ca daca stiu sa incurajez pe altii voi gasi cuvinte si pentru mine.Dupa foarte multa vreme am plans din cauza acestei neputinte.
Neputinta de a vorbi cu mine insami in lipsa altcuiva.
Sunt slaba in fata bolii si in fata necazurilor.Am puterea sa merg mai departe dar sunt slaba,nu cred ca as mai putea face fata singura unei dureri.Se zice ca Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce.Poate este asa, dar eu nu vreau sa incerc.
Nu vreau sa mai incerc.

In ultima luna am avut sentimentul de "deja vu", cand doctorul ridica din umeri si-ti spune ca ai o singura alegere.Si nu am vrut sa-l am, dar l-am avut.Doar pentru faptul ca-mi era cunoscut.Imi este o greata imensa de sentimentul acesta.Il stiu...si nu vreau sa-l mai stiu.Si pentru ca sa mi se demonstreze ca atunci cand ti-e frica de ceva, te imbolnavesti si mai tare, in ultimele doua zile mi-am simtit creierii fierbinti si bolnavi.Am incercat sa rad, sa glumesc, sa pretind ca nu ma preocupa.
Slabe sanse.Ma privesti in ochi sa ghicesti tot.
In ultimele zile am fost intrebata de cateva ori pe zi daca totul este in regula cu mine.Desi am ras si glumit mai mult decat trebuie, doar de dragul energiei pozitive.
Apoi, cineva aflat la celallalt capat al firului m-a linistit intr-un fel.
Dupa foarte multa vreme am plans in singuratate, doar pentru mine...
..............................................................................................................................................................
Mi s-a racit ceaiul si imi simt umerii incordati.Si undeva, ca o parere, o durere surda imi necajeste tampla stanga.Sa nu cumva sa uit...

Un timp...

2012-02-03T16:41:00.000-08:00

Intoarcerile in trecut pot deschide rani pe care le credeai cicatrizate.Sau iti pot trezi amintiri pe care, parca cu un fel de buna stiinta, ai preferat a le uiti.
De-a lungul timpului incercam sa ne construim fericirea in functie de dorinta si putinta.Ne-o croim dupa chip si asemanare, si cu un fel de masochism mascat, ne-o comparam cu a altora.De parca se pot compara doua fericiri, de parca nu am fi unici in felul nostru, in trairea noastra si in fericirea sau nefericirea noastra.
Mi-am construit fericirea din momente mici.Am reusit sa trec peste ambitii marunte desi eram tentata sa ma pierd in amanunte nesemnificative.Am dat importanta majora unor lucruri care nu meritau nici un gram de atentie si am trecut pe langa altele extrem de importante neluandu-le in seama.Apoi m-am trezit si am realizat ca sunt singura responsabila de multumirea mea sufleteasca.Am realizat ca fericirea nu se vinde la taraba ci, ca un Mester Manole destoinic si incapatanat, trebuie sa mi-o construiesc si reconstruiesc chiar daca unele ambitii si dorinte imi vor ramane pe veci ingropate.
Sunt un om multumit pentru faptul ca am facut tot ceea ce se putea face la un moment dat. Poate erau solutii mai bune, poate astazi analizand, ma gandesc ca unele lucruri ar fi trebuit sa aiba alt curs.Am inteles foarte devreme in viata ca nu ne nastem cu aceeasi sansa si ca uneori trebuie sa fortezi un pic destinul.
Astazi ma privesc in oglinda si sunt multumita de omul care ma priveste inapoi.Dar a fost un timp in care as fi facut oglinda tandari.
Reintoarcerile in trecut sunt balsam pentru suflet.Ranile, chiar cicatrizate tot mai au in ele un pic de durere, dar e o durere binefacatoare, purificatoare.

Timpul a trecut si nu a asteptat pe nimeni.Nu conteaza ce biruri ai platit sau ce blesteme sau binecuvantari ai avut in viata.
Si ma regasesc uimita de faptul ca imi iubesc Timpul care a trecut.

De cateva zile "vorbesc" cu cineva care m-a intors cu aproape trei decenii in urma. Oameni, fapte...este incredibil cum mi se perinda totul prin fata ochilor de parca a fost ieri.Pana si acel sentiment ciudat de nepotrivire, imi iese la suprafata dupa atata amar de vreme.
Citesc, apoi recitesc si imi simt ochii fierbinti si umezi.Si, cu un fel de neinteleasa durere imi aduc aminte de cuvintele altcuiva:

"Nimic nu dureaza, Ochi Frumosi, nimic,nici macar iubirea asta pe care o vorbesti tu cu atata patos"
Atunci nu am fost prea atenta.Complimentul m-a luat prin surprindere.Dar mai tarziu, in fata literelor jucause de pe ecranul computerului am inteles perfect.
Si-ti spun ca inteleg.
Dar privesc in jur si vad iubire, multa iubire si ma incapatanez sa fiu de acord cu tine.

...de ce iubesc...de ce-as iubi

2012-02-03T15:35:00.000-08:00

http://www.mostwantedblog.org/2012/01/blog-power-editia-8.html

Nu iubesc luna Ianuarie.Imi aduce aminte de o dimineata friguroasa, cu pas grabit si scartait in zapada inghetata.Intr-o vreme in care pasii grabiti ma duceau spre nicaieri.
Dar ar trebui sa o iubesc pentru ca Ianuarie da tonul Noului An si pentru ca la tropice Ianuarie este superb.

Strazile cu nume de poeti imi amintesc de faptul ca multi dintre acesti poeti au primit o strada doar dupa ce au murit in saracie si mizerie.Sa le iubesc...sa nu le iubesc...
Da, ar trebui sa le iubesc pentru ca iubesc poezia si pe strazile sufletului meu se plimba poeti cu "frunti inalte si ganditoare si cu ochi mari si visatori".

Propozitiile care nu au negatii m-au invatat valoarea celor cu negatii.Nu poti fi pozitiv daca nu stii ce inseamna negativitatea.
Nu-ul m-a invatat sa spun Da.

Ceasurile ne fac sa realizam cat de rapid si neproductiv pierdem timpul.Facem o multime de lucruri intr-o zi pentru altii si atunci cand timpul nostru vine,adormim:)
Cand ceasul s-a oprit,m-am oprit, asa ca habar nu am daca iubesc sau nu ceasurile moarte.

Un cap plin cu idei face parte din genul meu preferat de capete.Ideile ne-au adus de la sapa de lemn la supersonice .Dar, tot ideile s-ar putea sa ne intoarca inapoi.

De ce iubesc un fulg de nea?
Il iubesc, ii stiu gustul.
...trebuia sa ne despartim, era tarziu si era rece, el era timid, eu jumatate moarta jumatate inghetata, nu ne sarutasem niciodata.Ningea si noi ne incapatanasem sa luam troleibuzul.
S-a aplecat si ca o parere a depus un sarut mic si rece pe gura-mi inghetata de frig si de uimire.Nu stiu daca i-am simtit buzele, dar cu siguranta am simtit cum un fulg imens s-a topit pe buzele mele, care dintr-o data devenisera fierbinti.Era de mult, era iarna,ningea, eram extrem de tanara si extrem de nesarutata.

Apoi el s-a departat copil mare, cuminte, fara fular rosu, desi un fular rosu i-ar fi prins tare bine pe vremea aceea.

Nu stiu cat iubesc soarele, e fierbinte si nemilos, imi arde pielea si-mi infloreste pistruii. Dar cine nu iubeste un soare cald si tarziu intr-un septembrie brasovean? Un soare bland si tandru care scanteiaza frunzele galbene.

Forta de atractie este dihania care ne defineste.Imi place energia secreta, forta asta ma transforma in conductor uman de energie calorica, eterica, erotica, paranoica:))

Am lasat pantofii mai la urma pentru ca atunci cand vorbesti despre iubire simti nevoia sa ai tot timpul din lume.
Perechea mea preferata de pantofi este aceea pe care o scot atunci cand ne intoarcem acasa intr-un tarziu, dupa o seara lunga petrecuta pe tocuri.Ma las ajutata pentru ca imi place senzatia palmei lui racoroase pe glezna si pentru ca imi plac gesturile lenese si lungi.Si imi place zambetul lui atotstiutor cand pentru o secunda priveste un pantof extrem de feminin, tinandu-l de toc intr-un fel extrem de masculin si ma intreaba cu dulceata conjugala si financiara:"Da' pe-astia cand ti i-ai cumparat, ca nu i-am vazut pana acum?"

"...S-a-rupt-lantul-de-iubireeeeee....!!!"

2012-01-25T13:24:00.001-08:00

Barbatii au nevoi simple.
In comparatie cu noi,care vrem marea cu sarea si luna de pe cer,ei nu au nevoie de prea multe pentru a fi fericiti.
Fericirea lui depinde de fericirea ta si, atata timp cat te poate face fericita si el este fericit.Simplu,nu ?
Cred ca unul dintre cele mai triste momente din viata unui barbat este acela cand femeia lui plange din cauza lui.(Bine,bine...daca tu ai obiceiul sa plangi din orice,nu te mira ca zambeste doar intelegator,fara urma de tristete)
Am mentionat ca toate acestea,fericire,duiosii,luna de pe cer si nevoile simple se aplica numai si numai in cazul in care el te iubeste?

Exact ! In momentul in care iubirea lui pentru tine s-a ratacit si rasfirat, situatia se complica.
Si se complica atat de rau incat, la un moment dat, incepi sa te saturi de toate caile si metodele de resuscitare.
Devii agasat si nervos exact ca atunci cand asculti o placa veche si zgariata care repeta in continuu acelasi refren enervant:"S-a rupt lantul de iubireeee...."
Si daca si iubirea este de pe vremea placilor si a pick-up-ului...
Unul din semnele ne-iubirii ar fi critica exagerata.Incepe sa observe lucruri de care inainte nici nu avea habar.Micile tale tabieturi ,pe care odata le gasea fermecatoare,astazi devin enervante.
Alt semn ar fi lipsa unei anumite duiosii atunci cand tu esti trista.Mai ales daca avea obiceiul sa te simta.
"Este ceva in neregula?"
"Nu ,sunt bine,totul este in regula"
"Nu, iubito, eu te stiu, te simt trista"...
In momentul in care trece cu nepasare peste tristetile si melancoliile tale fii sigura ca undeva o zala din lantul acela s-a rupt si ca incet si sigur in sufletul lui se instaleaza nepasarea.Un fel de nepasare.
Un alt semn,extrem de clar este acela cand el incepe sa faca de unul singur anumite lucruri.Si nu vorbesc de berea cu baietii au de fotbalul de miercuri seara ci de acele lucruri pe care obisnuiati sa le faceti cu placere impreuna.
Cumparaturile de vineri seara de exemplu.Obisnuiati sa iesiti impreuna sa faceti cumparaturi casnice ,vinerea pentru weekend,apoi va opreati undeva,la un restaurant cochet sau o cafenea pentru jumatate de ora de "impreuna".
Dar daca astazi prefera doar sa-ti ceara lista si sa mearga singur, de fiecare data singur, ceva se intampla.
Nu este sfarsitul lumii dar s-ar putea sa fie inceputul sfarsitului.

Si toate acestea fara ca un al treilea element sa intervina in viata lui.
Pentru ca nu trebuie sa intervina o alta femeie in viata unui barbat ca relatia lui cu partenera de viata sa devina ruina.Nici o a treia persoana nu se infiltreaza intamplator, ci a gasit fisurile prin care se poate infiltra.

Stii ca cineva,o alta femeie a intervenit in viata lui cand nevoile lui cele simple nu mai sunt chiar atat de simple.
Si de cele mai multe ori cel de-al treilea element este inconstient de situatie.Poate fi o femeie pe care o cunoasteti amandoi,femeie pe care el o admira desi niciodata nu ar recunoaste deschis.Poate fi o colega de serviciu pe care el a placut-o intotdeauna.Sau poate fi cineva nou , "cineva care a trecut pe strada lui si l-a vazut singur la ferestra suspinand":)

Atunci cand mintile ii sunt putin ratacite dupa o femeie-obiect sexual(unele dintre minti) problema inca mai intrezareste rezolvare,dar atunci cand el admira o femeie ca Femeie, problemele tale s-au dublat peste noapte.
Ce am putea face daca ne-am afla in situatia asta ?
Ceea ce facem dupa fiecare furtuna sau cutremur.Daca avem fundatia solida incepem si reconstruim pe soclul ruinelor.
Daca fundatia nu mai este stabila si ar arata semne de surpare este indicat sa construiesti in alta parte.
De aceea este bine sa fii foarte atenta cum iti asterni,in ce paturi iti asterni ...si mai ales ce material folosesti pentru constructia unei fundatii durabile si indestructibile.
Un barbat nu trebuie sa-ti spuna "te iubesc" in fiecare zi ca sa simti ca te iubeste si nici nu trebuie sa-ti spuna "nu te mai iubesc" ca sa simti ca nu o mai face.
Pur si simplu isi simte sufletul gol.Si acest gol,incetul cu incetul isi face loc si in sufletul tau.

Tu,el ,amandoi...viata..Vina este impartita.
Chiar daca balanta inclina cand de o parte cand de alta,aminteste-ti:Vina se imparte la doi.
Dar daca a fost CEVA de la inceput, acel ceva va ramane.
Dainuie si in urma relatiilor-esec pe care le-ai avut inaintea lui...(relatii pe care nu-mi place sa le numesc esec ci relatii-lectii, dar asta-i alt subiect:)

Bazeaza-te pe acel ceva.

"De ce-ai plecat.../De ce-ai mai fi ramas?"

2012-01-22T10:42:00.000-08:00

Astazi mi-am adus aminte de o expresie care mie imi place tare mult:"Sa traim frumos, romaneste".
Si ma gandesc ca nu conteaza in ce parte a lumii traiesti, sau cat de mult te-ai "incadrat" in regulile si normele oamenilor printre care traiesti, niciodata nu trebuie sa uiti de unde ai plecat.
Nu te dezradacinezi atunci cand avionul se desprinde de pe Otopeni cu directia definitiva Canada, USA, Australia, Neverland or Sugarland, ci atunci cand nu mai stii de unde ai plecat.Si de obicei, cand nu mai stii de unde ai plecat, nu stii nici unde ai ajuns, de fapt.
Romanii din USA au o vorba "Am uitat sa vorbesc romaneste si nu am invatat engleza".

Ca emigrant, nu conteaza cat de tare te-ai inradacinat in tara adoptiva sau cat de mult mai porti inca in suflet tara mama, ajungi sa fii un fel de "Ion cel fara de tara".Pentru ca niciodata nu o sa treci de conditia de emigrant, desi aceasta conditie este diferita de la tara la tara.Depinde de tine, de convingerea ta si puterea ta de decizie si intelegere.Apoi depinde de felul in care te prezinti lumii in care traiesti.Si, in cele din urma depinde de oamenii care te-au adoptat si de urmele pe care ai tai,cei care au trecut pe acolo inaintea ta, le-au lasat.
Stiu ca este o mare diferenta intre cel care a ales sa emigreze si cel care a fost nevoit sa emigreze.Si o diferenta de la cer la pamant intre acestia doi si cel care este in afara tarii pentru a munci.(Nu ca noi ceilalti am taia iarba la caini:)
Daca nu-i punem la socoteala pe cei care sunt in afara tarii intr-o vesnica vacanta si pe cei care sunt la studii,cam acestia ar fi romanii emigranti.Unul plecat de voie, altul de nevoie si altul "sezonier".
Ca roman esti vazut intr-un fel in Europa,in cu totul altul in America si probabil cu un fel de "da' tu de unde zici ca vii????" in Australia:)
Stim cu totii cam ce parerea are Maria sa Europa despre noi, romanii.Si stim cu totii cat de diferit sunt priviti emigrantii romani din USA si Canada in raport cu cei din Europa.

Este trist pentru o tara cand unii dintre cetatenii ei nu s-au simtit atat de apreciati in interiorul ei asa cum sunt apreciati in exteriorul ei.Si este si mai trist atunci cand plin de dor si amintiri frumoase, cu inima plina de emotie, te intorci in tara ta si te simti mai emigrant decat oricand.
In America ma simt mai roman ca niciodata.Ai sa-mi spui ca "e usor sa fii roman cand in tara ta oamenii ies in strada si tu te bronzezi sub soarele tropical".Si as fi ipocrita daca nu as spune ca nu ai dreptate.Nu am spus ca nu este mai usor.Iti spun doar ce simt.

Pentru ca a fi emigrant de voie intr-o tara care iti respecta valorile si traditiile, care iti incurajeaza dezvoltarea ca om, inseamna sa fii cetatean al acestei planete.Poate ideea de inceput a fost sa ne nastem egali.Poate chiar ne nastem egali, dar cu siguranta sansa nu ne este egala.Alegem sa ne rasfiram prin lume, unii de voie altii de nevoie,unii pentru o viata mai buna, altii de dragul aventurii, dar, intr-un final, singurul lucru care conteaza este cum te simti in interior.

Americanii au si ei o expresie care probabil a devenit crezul fiecarui emigrant:"Casa iti este acolo unde iti este inima".

...din cand in cand...

2012-01-19T05:52:00.000-08:00

http://www.mostwantedblog.org/2012/01/blog-power-editia-6.html...isi aprinse o tigara si trase din ea cu sete.Desi fuma din ce in ce mai rar, cateodata simtea o nevoie imperioasa sa simta fumul invadandu-i plamanii.Trase cu sete,inhala, apoi isi lasa capul pe spate si cu un oftat adanc expira fumul albastriu si inecacios.
O auzi tusind usor,la fel de discret cum tusea cand vroia sa-l atentioneze atunci cand, in opinia ei, spunea ceva deplasat in fata prietenilor.La inceput se amuza de aceasta grija aceasta a ei pentru el,dar mai tarziu in viata, avea impresia ca tusea i se intetise si ca aproape orice spunea el, ei i se parea deplasat.
"Ai promis ca nu mai fumezi ,si mai ales ca nu o sa mai fumezi in casa".
Vocea ei nu suna chiar amenintatoare asa ca isi permise sa zambeasca amarui,la fel ca si fumul pe care,dintr-un fel de dulce si copilareasca razbunare, il mai inhala o data.
Strivi apoi tigara in scrumiera,se ridica si arunca continutul in cosul cu gunoi.Se apropie de chiuveta unde ea trebaluia,o saruta pe umar si cu o palma,intr-un gest intim,ii stranse usor fesa care i se contura prin rochia de casa.
Ea tresari si-l apostrofa in soapta:
"Ti-am spus sa nu mai faci asta cand suntem in bucatarie.E un gest care nu-mi place si tu stii asta.Si apoi,daca un copil intra in bucatarie si te vede?"Nu-i raspunse,nu pentru ca nu stia ce sa spuna ci pentru ca-i stia reactia.Reactiile.
Si din nou isi aminti ca aceasta pudoare a ei il excita la inceput.
Astazi....
Simti din nou nevoia unui fum de tigara dar se abtinu.
"Vrei sa te ajut? Pot curata cartofii..."
Ea incepu sa rada:"Mda...ca si cum te pricepi sa curati cartofi:))...Ultima oara cand ai facut-o jumatate s-au dus la cos.Esti liber astazi,du-te,fa ceva cat gatesc eu...nu e nici un meci?Ia baietii si mergeti in parc la un fotbal"Cu gandul la baieti el zambi:
"Glumesti ?Unul e pe chat de dimineata cu pustoaica aia din clasa lui,iar al mic se-mpusca la video-games:))Se apropie si incerca un sarut dar ea ii intinse obrazul si isi vazu in continuare de bucatarie.
El ezita pentru o secunda apoi se intoarse brusc pe calcaie,isi inhata jacheta si iesi pe usa fara un cuvant.

Nu era suparat.Nici macar nu era nervos.Era doar trist.Un fel de tristete care probabil nu impresioneaza pe nimeni,gandi cu amaraciune.Pentru ca tristetea e de gen feminin,pentru ca barbatii insurati de 20 de ani, cu copii mari nu-si permit sa fie tristi.Tristetea sta bine femeilor nu barbatilor.
Nu-si aminti ultima oara cand a stat singur pe o banca in parc.Intr-un parc pustiu, pentru ca toamna era pe sfarsite si cerul era innorat.
Starea aceasta de tristete amestecata cu aduceri-aminte il incerca des in ultima vreme.Si stia ca are legatura directa cu raceala instalata in casnicia lui de foarte multa vreme.
Era un fel de raceala invizibila pe dinafara.La intalnirile cu prietenii pareau normali,ei cei de toate zilele, glumind, razand...In familie nimeni nu ar fi banuit nimic, pareau cuplul perfect, familie implinita cu doi baieti frumosi si destepti,cu situatie materiala decenta si servicii frumoase amandoi...
Raceala era simtita doar de ei,atunci cand ramaneau singuri, cand usile se inchideau in spatele lor,cand el nu mai gasea atat de usor cuvintele si gesturile tandre si cand ea isi lua prea mult timp sa se pregateasca pentru seara...prea multa crema,prea multa oboseala...Incetul cu incetul viata lor intima se transformase intr-un fel de iarna lunga si uscata.
Si mai mult decat lipsa intimitatii era lipsa tandretii.Cateodata vroia doar s-o tina in brate, doar sa-i simta caldura lipita de caldura lui.
Se intreba adeseori cum de ea nu simtea aceasta nevoie.
Apoi isi aminti din nou momentul in care el a realizat ca de fapt ea nu-l mai iubeste.Sau poate ca niciodata nu l-a iubit asa cum el a crezut, cum el si-ar fi dorit...
Surprinsese o discutie telefonica intre ea si o prietena din facultate cu care se regasise decurand.Nu avusese intentia,vroia doar sa dea un telefon, cand,de la celalalt telefon auzi vocea sotiei lui soptindu-i numele intr-o discutie cu alta femeie.Si asculta.Era descris si analizat cu cuvinte frumoase si calde si total neadevarate.Era descrierea unui barbat strain, unul pedant si extrem de civilizat, calculat si meticulos.Atunci realiza ca el, niciodata nu fusese barbatul pe care ea si-l dorise.
Ea nu mintea.Prefera sa ocoleasca adevarul, sa pretinda co totul este in regula, dar de mintit nu mintea.Si totusi o mintise pe aceasta femeie in privinta lui.Si nu orice fel de minciuna.Descriid un barbat inexistent, un barbat pe care probabil si l-a dorit dintotdeauna.Si pentru o fractiune de secunda, desi nu simtise nici urma de gelozie ci doar o durere surda in piept, stiu cine este barbatul pe care ea il descria la telefon.

Din ziua aceea ceva s-a schimbat.

Stia unde fusese greseala lui.Nu-i spusese niciodata ce vrea cu adevarat...
Se indragostisera unul de celalalt in facultate,devenisere un cuplu,nimeni nu-i vedea altfel decat impreuna.STIA ca unele lucruri nu au mers bine chiar de la inceput,dar pentru ca o iubea,spera ca o sa reuseasca sa o schimbe.Si asa au trecut anii...El a ramas acelasi,putin zapacit,putin romantic...Uneori usor nepasator la toate angoasele ei...alteori exagerat de protector.
Stia ca inca o iubeste chiar daca o data cu trecerea anilor tot ceea ce el credea ca poate schimba la ea s-a accentuat.
Il scotea din sarite atentia ei exagerata la detalii,nespontaneitatea ei,faptul ca nu suporta surprizele si ca trebuia dinainte toate planurile pentru anul in curs.Fiecare lucru pe care il gasise odata fermecator astazi i se parea anost si repetat la infinit.

Apoi isi aminti desi se stradui sa nu-si aminteasca....

...se aranja pentru culcare si stia ca acest lucru o sa-i ia minute bune...Baiatul cel mic dormea de mult,cel mare era plecat sa doarma la un prieten...I placeau toate aceste ritualuri feminine la care ea se supunea cu sfintenie in fiecare seara.Isi peria indelung parul, apoi il prindea intr-un coc in mijlocul capului, desi el vroia sa -l simta desfacut si salbatic atunci cand venea in pat.Apoi isi masa cearcanele abia vizibile indelung cu crema si-si acoperea fata cu un prosop umed fierbinte mai intai ca porii sa i se deschida...apoi isi punea creme ...se masa din nou indelung pe toata fata si pe gat ...apoi prosopul cald devenea rece...si porii se inchideau si tot asa...Era martorul acestor ritualuri de ani de zile...si la inceput se amuza teribil si se excita adolescentin la gandul sanilor ei alunecosi din cauza lotiunii de corp.Mult mai tarziu realiza ca folosind aceste ritualuri isi intarzia voit venirea in pat.Dar nu se planse niciodata desi,de cele mai multe ori o simtea in pat doar constiincioasa.Se intreba daca ea realiza cat de mult lipsa lor de intimitate le afecteaza celelalte sectoare ale vietii in doi...

Nu stia cand a adormit asteptand-o...

...stia ca viseaza si nu vroia sa se trezeasca...Nu era prima oara cand o visa pe EA.Pe cealalta.Acea ea care i se infiltrase in minte fara ca el sa-si doreasca asta,fara ca EA sa stie...Si totusi...
Stia ca nu are rost sa se intrebe cand naiba incepuse s-o viseze.EA avea un ceva indefinit,un fel de ras si plans amestecate intr-un suras seducator.Nici macar nu era frumoasa...sau era...naiba stie...
Era femeie din cap pana in picioare.O femeie caruia nu-i era frica sa fie femeie.Asa o simtea...asa o ghicea...asa-i spunea sotul ei,prietenul lui.Si ce il enerva cel mai tare era faptul ca ea il ghicea.Avea impresia ca EA stia tot ce se petrece in mintea lui atunci cand o privea.Nu se stiuse atat de trensparent.Nu spusese niciodata nici un cuvant deplasat,nu povestise nimanui despre ceea ce se intampla in casnicia lui...dar avea acea stranie impresie ca EA stie tot.
La naiba !

Ii devora trupul si ea se lasa devorata cu o placere infinita,gemand usor...Ii primea fiecare incercare a trupului lui de a o supune cu gemete si arcuiri.STIA ca este vis si se ruga sa nu se mai termine.Ii simtea pielea fierbinte si trupul frematand si simtea ca nu conteaza cat de mult ar fi ,tot nu ar fi indeajuns.
Apoi totul se risipi
Se trezi brusc.
Sotia lui citea.Lumina discreta a veiozei ii contura profilul frumos si buzele si se arcuira intr-un suras.
"Dormi...ai visat ceva urat..."
Se intoarse spre ea...ii inchise cartea si-i scoase ochelarii.Nu se opri atunci cand ea ii spuse ca este deja prea tarziu.O cuprinse in brate si incepu sa o sarute .Era pe teritoriu cunoscut.Corpul ei ii raspundea mai greu dar ii raspundea .Cu dulceata si cu constiinciozitate.O iubi frumos si normal desi avea dintii stransi si ochii si mai stransi.Sa alunge si sa distruga imaginea celeilalte...
Sau sa o foloseasca pentru a intensifica trairea si a-si alina durerea aceea surda.Si, intre somn si realitate, intre zvacnirea lui nebuneasca si relaxarea ei dulce si calma,el sopti un nume.
Alt nume.

Iti esti de ajuns

2012-01-11T06:40:00.001-08:00

Daca m-ai cunoaste mai bine ai sti doua lucruri despre mine:
Ca am incredere in mine ca femeie si ca am prietene frumoase.
Prietene frumoase am avut intotdeauna,increderea in fortele mele feminine a venit cu timpul.Pe parcurs am invatat ca nu trebuie sa fii blonda, inalta si slaba ca sa fii frumoasa si ca cine are curajul sa te priveasca in ochi si sa desluseasca omul care se ascunde in interior merita sa ramana in viata ta.
Am invatat ca frumusetea unei femei nu sta in pantoful cu toc inalt ci in felul cum paseste pe tocuri si ca increderea in tine iti lumineaza fata mai intens decat fondul de ten de la Chanel.
Am invatat ca frumusetea unui san de femeie nu sta in forma,consistenta sau marime ci in tandretea palmei care il modeleaza.
Am avut o perioada in viata mea,in anii mai tineri, cand nu indrazneam sa arat conturul unui san,decupat in materialul moale al unui pulover mulat.Toate hainele imi erau cu doua numere mai mari pentru ca nu vroiam sa atrag atentia nimanui.Si asta in momentul in care chiar vroiam sa atrag atentia cuiva.Nu m-am inteles atunci si nu ma straduiesc sa o inteleg astazi pe cea de ieri...Cu toate acestea,intr-un fel ciudat,desi nu aveam incredere in mine ca aspect fizic, aveam o incredere fantastica in felul meu de a fi.Niciodata nu mi-a fost teama ca cineva nu o sa ma placa.STIAM ca daca iti iei timpul necesar sa ma cunosti, ca femeie ai sa ma placi ,iar ca barbat:),daca ai putina rabdare,ochi cu infrarosii si imaginatie bogata ai sa ma placi si mai tare.
Inca mai am niste idei fixe ramase pe undeva printr-un coltisor al creierului privind aspectul fizic.(dar as fi cu 30% mai putin femeie daca nu le-as avea,nu ?:)...Insa am in continuare incredere in fortele mele ca om in primul rand si apoi ca femeie.
De ce spun asta? Pentru ca veni vorba de prietene frumoase.
Garantat si cu dovezi:)o femeie aflata intr-o relatie de la care vrea mai mult sau in care vrea sa ramana dar care nu prea are incredere in ea insasi si nici in dumnealui pertenerul prea mult,va fi inclinata sa ocoleasca relatiile cu femei frumoase.Nu va fi incantata sa aiba ca prietena o femeie mai draguta decat ea,chiar maritata si cu trei copii.Chiar daca ea insasi este frumoasa :).Suntem speriate de femeile frumoase...dar sa le mai avem si prietene ?:)
Ciudat nu ?
Toate am avut in viata la un moment dat,pentru trei luni,trei ani sau treizeci de ani, un barbat cu ochi jucausi.
Nimic altceva nu te face mai increzatoare in fortele proprii decat acea privire a lui,acei ochi...ochii lui, care te zaresc in multime si care te fac sa simti ca tu esti singura persoana pe care o pot vedea.
Nimic,nici macar treizeci de kile-n plus nu-ti stirbesc increderea in tine ca femeie asa cum o poate face un barbat care merge la bratul tau si care intoarce discret capul dupa o alta.Ai sa-mi spui ca "asa este el ","ramane doar cu privitul","tot acasa vine" sau "ochii vad,inima cere"...Poti sa-mi spui ce vrei...am fost pe strada aceea...si eu am zambit si glumit,o data, de doua ori,dar in interiorul meu s-a prabusit o lume.Sunt de acord,ce-i frumos e frumos...si noi suntem impresionate de cate o aparitie mai exotica,chiar daca suntem in relatii sanatoase,dar este o diferenta fantastica intre a privi cu ochi admirativi si a privi cu ochi alunecosi.
As fi o ipocrita daca as spune ca nu-i inteleg uneori pe barbati.Simtul estetic este extrem de dezvoltat la barbati.Nu este nici o scuza nici o explicatie.Pur si simplu ei vad "frumos" acolo unde noi vedem doar "dragut".Si as fi putin nedreapta daca i-as cere sa vada "dragutul" meu "frumos" si sa-i cer ca "frumosul" alteia sa treaca total neobservat.Nu este vorba decat de respect.

Chiar si atunci cand simti ca admiratia necontrolata se poate transforma in altceva si mai greu de controlat,trebuie sa ai bun simt si sa respecti persoana de langa tine.Pentru ca te respecti pe tine insuti in primul rand.Iti respecti alegerea.

Cand omul pe care-l iubesti te-a inselat si ai aflat, inima ti s-a sfaramat in mii de bucatele,te inchizi in tine pentru o vreme...apoi cauti o cale de supravietuire sentimentala.Te zbati intre a ramane, a pleca sau a te razbuna.
Dar stii cum stai.Este crunt dar cel putin STII CUM STAI.
In cazul "ochilor jucausi" nu prea stii.
E ca un preludiu la o chestie nasoala si inevitabila...Si ciudat si perfect feminin,in loc sa fim clare despre ceea ce ne place si ce nu,pentru ca-l iubim, preferam sa ramanem "caldute", sa zambim strangandu-l si mai posesiv de brat,sa glumim ,"wow,o adevarata pitipoanca,nu ?" si, din cand in cand sa ne bosumflam pe bune si sa asteptam sa fim impacate cu vorbe dulci,"cum ca nu am sa mai fac,mami",pana in secunda in care o alta trece strada...
Intre timp samanta neincrederii in tine insati incolteste.Apoi rasare,infloreste si da roade.Iar peste ani si ani,cand el ti-a devenit sot,sau ti-a ramas partener,ocolesti femeile care i-ar putea starni din nou interesele ...jucause.Desi,in sinea ta stii ca el,de-a lungul timpului, nu s-a schimbat prea mult.Si ca nu femeile frumoase sunt principalele vinovate.
Bine este sa-ti alegi prietenele dupa afinitati,dupa ce simti acel ceva...Si sa nu conteze daca-s dragute sau mai putin dragute.
Dar de cele mai multe ori nu vrei sa incerci sa cunosti mai bine o femeie frumoasa,desi te-a atras ca si caracter, doar din cauza acelui "dar daca" pe care EL a avut grija, de cele mai multe ori indirect(poate intr-adevar asa este el,tot ce-i frumos,rotund si apetisant ii suceste gatul) sa ti-l inoculeze.
Intr-o zi ai sa fii in locul...celeilalte.Se va intampla mai devreme sau mai tarziu,pentru ca toate femeile sunt frumoase.Cineva te va face sa te simti la fel...Un barbat va intoarce capul si dupa tine ignorandu-si femeia cu care este in momentul respectiv.Atunci vei intelege perfect.

Nu-ti trebuie atentia nedivizata a unui barbat ca sa ai incredere in tine ca Femeie.
Iti esti de ajuns.

P/S 1:)Daca o anumita doamna m-ar citi ar zambi amintindu-si de un anumit pulover si de o caldura naucitoare la Lacul Sfanta Ana:).Si tot aceasta doamna mi-a spus acum 25 de ani o fraza pe care nu am uitat-o niciodata si pe care mi-o reamintesc de fiecare data cand ma gandesc la ea :"Tu esti buna.Tu esti un om bun.Eu nu sunt.Si cateodata as vrea sa fiu ca tine":)
.....................................................................................................................................................................
P/S.2:)
Am avut o astfel de femeie in viata mea.Am judecat-o foarte gresit ,singura ei vina a fost dar faptul ca era frumoasa si foarte indrazneata.Si nu am putut fi prietene niciodata.
Si am fost femeia aceasta o data-n viata.Fara sa fiu frumoasa si foarte indrazneata.Am stiut din start ...si ea a stiut...M-a urat in felul ei fara sa fi avut vreo vina.Nu am reusit sa fim prietene niciodata.

Aparitia ei dupa douazeci si ...de ani m-a facut sa scriu acest articol.

"Nu cerceta aceste legi"...

2012-01-04T06:29:00.001-08:00

Complicate sunt caile inimii...
Mi-am adus aminte de o poveste veche care s-a intamplat acum 30 de ani.Eram prea tanara ca sa pot intelege ecuatiile iubirii si complicatiile care se pot naste atunci cand un barbat si o femeie se intalnesc pentru prima oara si incep sa rezolve aceste ecuatii ciudate.Dar STIAM ce se intampla.
Un EL si o EA prinsi in cercul unei casatorii destul de tensionate,doua personalitati puternice care, desi au avut o atractie puternica la inceput,pe parcurs aceasta atractie s-a transformat intr-un fel de "care-pe-care".Eu eram prietena cu copilul lor si intelegeam tot atat de mult cat intelegea si ea,amandoua fiind de aceeasi varsta..Apoi intr-o zi in viata EI a aparut altcineva(...gura lumii care scoate fum pana sa scoata flacari).
EL ,sotul inselat,s-a hotarat sa intalneasca consoarta prietenului nevestei lui ca sa lamureasca niste lucruri sau sa o atentioneze macar de ceea ce se intampla in casnicia dumneaei;(toti traind in acelasi mic orasel de provincie).
Si de aici incep ecuatiile intr-adevar greu de rezolvat ale iubirii.Cuplurile ajung la divort si la inversarea partenerilor.Pare si ciudat si nebunesc,dar EA s-a casatorit cu acel El si EL s-a casatorit cu nevasta celuilalt...Iar eu m-am trezit cu o a doua prietena ,o fata draguta si isteata foc.Intotdeauna m-am intrebat cum Dumnezeu au trecut copiii prin toata povestea aceasta.Si asa au trait linistiti impartind in mod ciudat aceleasi rude si prieteni,ba unul dintre cupluri a mai adaugat si un copil in toata povestea:).
Iti vine sa crezi ca si lucrurile pacatoase precum adulterul, pana la urma se intampla cu un motiv.Patru oameni prinsi in casnicii nepotrivite ajung sa-si gaseasca "persoana" inversand neintetionat partenerii.
La vremea respectiva povestea a facut valva,mai ales ca unul dintre personajele implicate era un cetatean destul de cunoscut in oras.Si unul dintre oamenii pe care i-am iubit si care m-au ajutat sa devin om.

Uitasem povestea...
Un "ceva" mi-a amintit-o.
Lumina stralucitoare dar trista din ochii cuiva.
Iubirea are legile ei nescrise,legi pe care daca le incalcam,intr-un fel sau altul vom fi pedepsiti.
Pedepsiti sa vegetam in relatii nepotrivite,sa visam la ceea ce ar fi fost DACA...
Este greu sa fii Mesterul Manole.Este greu sa ai puterea sa o iei de la capat,construind iar si iar fara certitudinea ca aceasta din urma constructie va rezista, chiar daca sacrifici Ana dupa Ana...
Si nimeni nu-ti poate garanta ca zidul odata construit si gasit intact in dimineata urmatoare l-a facut intr-adevar fericit pe Manole.De obicei chiar si atunci cand ating perfectiunea,sufletele si mintile cautande tot nu cred ca exista o limita a creatiei si desavarsirii.

...dar,intr-un mod ciudat acesti oameni sunt adeptii "potcoavelor de cai morti"si a "cailor verzi pe pereti":)
Cu mentiunea ca potcoavele de cai morti exista.

Uita...dar aminteste-ti.

2011-12-22T16:24:00.000-08:00

by Nuța Istrate Gangan on Thursday, December 22, 2011 at 7:23pm

De ce ai tendinta sa renegi fostele iubiri? Sa le ignori,sa pretinzi ca nu au fost?
Este ciudat sa te prefaci ca nu au existat si ca nu au avut un oarecare impact in viata ta cand omul de care te-ai indragostit atunci a fost pentru trei zile sau trei ani cea mai importanta persoana din viata ta.Ti-a fost icoana in fata careia te-ai inchinat sau ai blestemat.
Se spune ca suntem suma persoanelor care au trecut prin viata noastra.Bune,rele ...fiecare a lasat si a luat ceva.Unii ne-au lasat amintiri frumoase,altii au luat bucatele din noi...unii ne-au taiat "pofta de pereche" altii ne-au parasit cand ne era lumea mai draga.Am parasit si am foat parasiti.E normal sa fie asa.
Acum o vreme cineva mi-a spus:"Ai fost si vei fi iubita".Am avut un fel de sentiment ciudat...eliberator...
Nu am spus nimic,dar am stiut ca undeva ...am lasat o amintire frumoasa,chiar daca a ramas doar amintirea unui suras.
De ce ai incerca sa-ti distrugi amintirile despre fostele iubiri?De ce ai vrea sa le dosesti undeva in spatele regretelor si al parerilor de rau?
Ce a fost a fost...Daca a fost prea trist,aceste amintiri iti vor folosi ca si criterii de selectie pentru mai tarziu.Frumoase ,mai putin frumoase,amintirile sunt punti de lansare pentru vise.
Dor...Unele amintiri dor.Altele taie in carne vie...
Stiu...
Sunt lucruri pe care nici nu vrei sa ti amintesti...Nu esti singurul...
Iubirea ne-a legat si ne-a dezlegat,ne-a tavalit prin noroi si ne-a inaltat la stele...
Uita...dar aminteste-ti.
Cu tandrete si duiosie.Fara ura si pareri de rau.Pentru ca trecutul este bine sa ni-l amintim,dar,si mai bine,trebuie sa fie lasat acolo unde este.
Tarziu in viata toti,fara exceptie,vom ramane doar cu amintirile pe care ni le croim in fiecare zi.Fara macar sa ne gandim,adunam amintiri pentru mai tarziu.
Desi uneori ai vrea sa uiti,ceva te impiedica.Desi nu vrei sa-ti amintesti ...ceva nu te lasa.
Si daca astazi ti-e bine...gandeste-te ...Nu esti dator un pic, macar un pic, amintirilor ?Exista oameni pentru care ai avut un un "ceva".Oameni care ti-au fost "litera si lege" pentru o vreme sau doar "plimbare mana-n mana intr-un parc, in miez de toamna".Oameni cu care ai impartit o viata pentru un timp sau doar un pat pentru un anotimp.
Si chiar daca te straduiesti sa uiti,n-ai sa poti...
Pentru ca atunci cand a fost un ceva,va ramane intotdeauna un ceva, chiar daca, in comparatie cu ceva-ul de ieri ,cel de astazi este cu totul ...altceva:).

Emigrant

2011-12-15T16:14:00.001-08:00

Sub geana mea ai viza de flotant
Sub sanul stang esti cetatean cu drepturi.
Dar iti voi revoca un drep fundamental
Pentru ca tu pulsezi in mult prea multe piepturi.

Iti voi inchide poarta dinspre strada
Ferestrele-s-inchise cu sapte mari zavoare,
Ai sa ingheti in ierni de asteptari si doruri
Si tot n-ai sa-ntelegi durerea mea cea mare.

Tu esti un vechi ziar uitat pe-o masa
Intr-un vechi birt cu musterii saraci,
Care intre-o tigare si-o cinzeaca
Joaca la risca ultimii pitaci.

Esti emigrant prin gandurile mele
Si te mai rasfoiesc din cand in cand,
Nu meriti sa imi calci nicicand hotarul
Si nici sa zabovesti la mine-n gand.

Ai pariat iubirea si-ai pierdut amarnic
Si juri ca ma iubesti in felul tau
Dar cartile nu-ti ies si pierzi intr-una
Si sufletul ti-ai vinde sa ma castigi din nou

Tu m-ai pierdut la zaruri ,ieftin joc
Si m-ai vandut pe-un kil de matraguna
Tu ,fara mine nu valorezi un sfant
Si-ai sa sfarsesti la camatari arvuna.

Biet emigrant ,vei fi curand proscris.
Si nici macar de mila n-am sa-ti plang
.............................................
Dar,intre timp iti dau accesc la harta
Si te adapostesc sub sanul stang.

Pacient

2011-12-11T07:31:00.001-08:00

Deci s-a hotarat:Suntem bolnavi!Dragostea nu mai este "destin stravechi cu cirese la urechi", "cea mai frumoasa partitura din muzica lumii, "Floarea de Nu-Ma-Uita asezata in buzunarul vietii".
Nu mai este "Leoaica tanara"...
Medicii, psihologi si psihiatri au hotarat.E boala curata.Au luat-o ,au analizat-o, au intors-o pe toate partile, au pus-o pe masa de operatie, au disecat-o sub microscop si au trecut-o in randul bolilor nervoase.
Marii poeti ai lumii se rasucesc in morminte,Eros probabil a fost pus in camasa de forta...
Noi astia normalii si indragostitii,stiam ca aveam ceva probleme nediagnosticate,dar ...hmmmm...parca nu ne credeam chiar dusi.Am devenit pacientii unei lumi bolnave,o lume in care nu se mai poate deosebi sentimentul de simptom.Nu avem nevoie de leacuri, dar parca am avea nevoie de niste concedii lungi...medicale si romantice.
Pentru ca ...la urma urmei...sunt bolnava de tine...
Sunt Pacient !

Daca aste este sa fie boala mea cea mare,atunci vreau sa raman bolnava.Si vreau sa traiesc printre bolnavi adevarati nu inchipuiti.

Ciudata fire avem.Pentru nefericirile noastre,pentru o prea mare capacitate de iubire sau pentru lipsa ei, dam vina tot pe ea.Dragostea.
Dragostea-i de vina:)
Dar daca stai bine si te gandesti dragostea a fost si va ramane mereu aceeasi.

Noi suntem cei diferiti .Noi o prelucram si transformam ,noi ii adaugam ingredientele care fie o fac dulce ca mierea,fie amara ca fierea:)
Depinde de cine te indragostesti nu cat te indragostesti:)Te poti indragosti de cineva care se indragosteste de tine in acelasi timp si dragostea devine frumoasa si linistita ...susur de izvor cristalin in toata regula.Si daca in timpul acestei iubiri,ceva se intampla de-o parte sau de alta,aceeasi iubire care susura linistit devine val ucigas.
Se intampla sa te indragostesti de mister WrongGuy si dragostea devine febra si obsesie si nebunie,nu?
Apoi cand Mister WrongGuy ajunge la concluzia ca tu esti de fapt cea pe care o astepta si se transforma in Mister Right,aceeasi iubire care pur si simplu te-a imbolnavit devine medicamentul care te salveaza.
Si cu ce-i de vina dragostea?Cand te-ai indragostit de amandoi oamenii ai folosit aceeasi unitate de masura.Doar ca pe parcurs te-ai schimbat din pisicuta blanda in leoaica:)Care cere,vrea si nu primeste.Apoi ...cand ai primit ai redevenit pisicuta care-si apara ca o leoaica iubirea.
Judecam dragostea in functie de reactiile pe care le avem .Ai observat ca atunci cand dai mai mult primesti mai putin si atunci cand el se zgarceste ,doresti mai mult?Ai observat ca atunci cand iti doresti ceva sau pe cineva mult prea mult, drumul ti se pare mai lung si mai anevoios.Si dezamagirea bineinteles,direct proportionala cu masura dorintei in cazul in care ceea ce-ti doreai atat de mult s-a dovedit a fi de fapt exact ceea ce nu iti trebuia?

Intotdeauna avem ca etalon marile iubiri ale lumii.Dramele prin care au trecut,sfarsiturile nefericite ,sau fericite,dupa caz...sacrificiile,otrava si elixirul...operele literare nascute in urma acestor iubiri...sinuciderile sau camasa de forta.Sau nunta cu alai de flori si luna de miere in Hawaii.

Cred ca daca am inceta sa ne comparam cu eroii din literatura si filme si am cobori pe pamant mai aproape de vecina si vecinul care au o casnicie frumoasa,doi copii si un catel...vecini pe care-i zarim prin fereastra,seara stand discret de vorba,la un pahar cu vin,la lumina unei lumanari,privindu-se si surazand...dupa ce casa s-a linistit si copii au adormit...am fi mult mai fericiti.
Si nu am mai pune iubirea pe aceeasi lista cu bolile nervoase...

P/S.Iubirea este un act de iertare nesfarsita, o privire tandra care a devenit obicei".(Peter Ustinov)

Amintire de Craciun :(

2011-12-09T18:50:00.000-08:00

http://www.mostwantedblog.org/2011/11/nopti-magice-in-miez-de-iarna.html

Fetita tresari in somn.Zambi si se ruga ca visul sa nu se termine.Pentru ca,intr-un fel ciudat, stia ca este vis.Se intamplase de prea multe ori.Se trezise si inainte din visul plin cu jucarii frumoase...carti mari si colorate si papusi enorme,blonde,cu ochi mari ,albastri care se inchid si deschid.
Era dimineata de Craciun.Si poate...poate...

Dar...

Nu avea rost sa planga.
Mosul stia mai bine.Sosete,manusi ,fular...astea erau mult mai necesare decat o papusa imensa cu ochi albastri.Lucrurile vor fi diferite candva.Se vor schimba.Dar nu astazi.Nu in acest an.Se bucura ca putea merge in oras sa vada pomul de Craciun din parc.Parintii considerau pomul de Craciun cheltuiala inutila.Dar era in regula...doar un singur copil dintre prietenii ei avea pom de Craciun in fiecare an.Uneori,mama acestui copil,vecina cea pretentioase si plina de ifose "orasenesti" lasa copii sa priveasca prin fereastra,pomul lung si desirat palid luminat si ornat cu bomboane cu franjuri.Lucru mare,eheee,pentru ca de obicei tinea cainele dezlegat in serile cand copiii colindau:(
.................................................................................................................................................................................

Femeia sta ghemuita in fotoliu,cu cana de ceai fierbinte intre palme.De parca i-ar fi frig.
Afara-i cald ca-ntr-o seara de iunie si ea isi priveste superbul pom de Craciun.Inalt pana la tavan,adevarat,natural,ramuros, incarcat cu decoratii asortate...rosu si auriu anul acesta...
Cadourile stau adunate sub brad,fiecare va primi de la Mos exact ce si-a dorit...

Ea soarbe din licoarea fierbinte si priveste fara tinta luminile sclipitoare.
Si tot ce vede este doar un pom de Craciun inalt si desirat palid luminat si ornat cu bomboane cu franjuri.
Isi simte picioarele si mainile inghetate .Manusi subtiri,cizme ieftine...
Are ochii umezi si la intrebarile copilului da vina pe luminile multicolore.
Zambeste trist si ingaduitor si continua sa soarba din lichidul cald si aromat.
Si nu se intreaba niciodata de ce nu ii place in mod deosebit Craciunul...
Pentru ca stie...

"Vreau sa-ti iau un interviu":)...(cu scriitorul Dan Stoica )

2011-12-04T17:43:00.000-08:00

Patru oameni, patru moduri de a gândi, patru viziuni despre viată

by Dan Stoica on Sunday, December 4, 2011 at 2:52am

Dintre prietenii de pe Facebook am mai ales patru personalitați cum nu se poate mai diferite. Un medic din Iasi, si nu stiti voi ce lume fabuloasa exista acolo, ce oameni si ce vieti, destine se fac si se desfac in fiecare zi in acea lume, apoi o româncă din Florida, pe care o apreciez ca poetesa si scriitoare si care cred eu ca reprezintă foarte bine un nou univers cultural care a aparut pe net si despre care se vorbeste inca prea putin, apoi un om care mi-e drag pentru ca locuiest la Baia Mare, oras la care tin in mod deosebit, Lucia Alexandru, este si ea cadru de conducere in Spitalul judetean de acolo si in cele din urma Alexandru Petria una din constiintele literare importante ale literaturii române pe care am avut ocazia sa-l cunosc aici pe FB si pe care sper sa-l cunosc cât mai iute și prin ceea ce a scris. Aveti grija, ultimii doi sunt din Transilvania, sa vedeti cum stiu ei sa raspunda.... altfel decat restul lumii. Sper sa va plac, ca de aflat lucruri noi despre felul in care gândesc oamenii, veti afla sigur, așa cum am aflat si eu, autorul acestor intrebari.

1. A existat o clipă, un eveniment, un om despre care puteţi afirma, fără teamă că greşiţi, că v-a schimbat drumul în viaţă?
Răzvan Constantinescu: - Da, a existat. Un om minunat care, din păcate, nu mai este printre noi, doctorul Valentin Năstase, cel care m-a determinat să iubesc şi să urmez medicina în condiţiile în care, în liceu, fusesem olimpic la matematică.
Nuța Istrate Gangan: - Eu am hotarat totul dupa ce altii au hotarat schimbarile:).Doar pentru ca la 16 ani nu puteam hotari prea multe. Stii cum este cineva mi-a schimbat macazul si mi-a gresit destinatiile. Si asta tot schimbare se numeste, nu?
Lucia Alexandru: - Da.
Alexandru Petria: - Partenera de cameră şi Maica Tereza.

2. Ce apreciaţi cel mai mult la un prieten?
Răzvan Constantinescu: - Loialitatea.
Nuța Istrate Gangan: - In primul rand apreciez calitatea de prieten.Prieten inseamna sinceritate si respect.Am fost absolut convinsa ca poti fi prieten cu cineva numai daca ai multe lucruri in comun.Mi s-a demonstrat contrariul. Mi s-a demonstrat ca "relatia puzzle" functioneaza.Relatia in care eu am ce tu nu ai si tocmai de aceea ne completam atat de bine.
Lucia Alexandru: - Inteligenta,cultura,loialitatea.
Alexandru Petria: -Respectarea promisiunilor.

3. Sunteţi un luptător? De ce vă luptaţi?

Răzvan Constantinescu: - E ca şi cum m-aţi întreba de ce respir. Viaţa e o luptă, nimic nu se poate obţine fără luptă. Cu atât mai mult în domeniul meu. Mi-e uşor să răspund pentru că am mai făcut-o: Pentru că nu mă pot acomoda cu nedreptatea, compromisul, promiscuitatea morală. Pentru că nu mi-e indiferentă suferinţa bolnavilor, pentru că nu sunt de acord ca oameni dedicati, care – după 15-20 de ani de studiu – ajung să fie de un folos imediat, palpabil, societăţii din care fac parte, să fie umiliţi asa cum sunt medicii romani; de Guvern, de Preşedinte (amintiţi-vă câte aberaţii a debitat Traian Basescu, înafara fişei postului domniei sale, referitor la medici), de mass-media şi uneori chiar de pacienţi. Eu, personal, am considerat că e o datorie să nu mă las păgubas atât timp cât mă simt curat şi stiu că am dreptate. Procesul câştigat definitiv şi irevocabil împotriva ministrului Attila Cseke a fost doar o etapă, nu mă voi opri aici – urmează primul termen în procesul cu Emil Boc. Pentru că scopul principal nu este legat de propria-mi persoană, ci de existenţa acestei unităţi medicale de elită care este Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie din Iaşi. Nu vom permite ca o mână de incompetenţi să distrugă chiar tot ce mai are ţara asta! Politruci care urăsc medicii din cauza complexului de a nu fi profesat o zi în viaţa lor – aşa cum sunt Cristian Vlădescu şi Virgil Păunescu – trebuie blocaţi cu fermitate, amendamentele creştineşti nefiind valabile pentru cei care vor să distrugă sistemul sanitar românesc.
Nuța Istrate Gangan: - As putea spune ca am fost o luptatoare.Mi-am dorit ceva enorm de mult si am facut aproape imposibilul ca sa-l obtin.Astazi nu ma mai lupt .Astazi ma bucur de victorie.Dar,ca sa-ti raspund si la intrebare:)...ma lupt in fiecare zi cate un pic cu mine insami:).Mai pierd ,mai castig,mai capitulez...Pentru ce? Dumnezeu stie...Fiecare avem mori de vant in interior.
Lucia Alexandru: - Da.Sunt nevoita.
Alexandru Petria: - Cei care mă cunosc nu spun că sunt fără reacţii. Lupt ca să mă pot vedea în oglindă fără jenă. Nu pot să rămân pasiv în faţa nedreptăţilor şi a prostiei agresive.

4. Când vă îndoiţi de ceva, cum acţionaţi?

Nuța Istrate Gangan: - De felul meu meu eu sunt asa ...mai navalnica.Ma bazez pe instinct si pe prima impresie.Dar atunci cand ma indoiesc,ma opresc si cuget.Si de cele mai multe ori tot instinctul invinge.Daca m-am indoit de ceva sau cineva ...cauza este pe jumatate pierduta si omul este pe jumatate descalificat.
Lucia Alexandru: -Analizez.
Alexandru Petria: - Nu acţionez până nu sunt sigur că am toate datele unei chestiuni.

5. Cum priviţi bogăţia?

Răzvan Constantinescu: - Dacă vă referiţi la cea materială, o privesc ca pe un mijloc extrem de important de a face bine celor din jur. Banii şi funcţiile de conducere la asta servesc. Degeaba ai compasiune, idei bune ori dorinţă de a ajuta, dacă nu te ia nimeni în seamă. Dacă vorbiţi de bogăţia spirituală, o consider ca singura cale de devenire, ca unica punte între lumile pentru care suntem doar fire de nisip rătăcite. Cele două feluri de bogăţie sunt interdependente: cea materială poate grăbi acumularea bogăţiei spirituale şi, totdată, nu are nicio noimă fără aceasta din urmă.
Nuța Istrate Gangan: - Privesc bogatia materiala exact asa cum ma priveste si ea pe mine:cu un pic de indiferenta.De ce? Pentru ca am fost fericita si cand am avut putin si cand am avut mult.Imi place dar nu o ador. STIU ca fericirea mea nu vine de la acest fel de bogatie ci de la cealalta bogatie:un sot deosebit si un copil grozav.Din punctul asta de vedere sunt multimilionara.
Lucia Alexandru: - Detasat.
Alexandru Petria: - Ca pe un mijloc pentru dobândirea libertăţii.

6. Vă e teamă de ceva?
Răzvan Constantinescu: - Da, de trei lucruri: În primul rând am teamă de ridicol. Apoi de indiferenţa celor de lângă mine, mai ales a colegilor care nu se implică pentru că nu conştientizează că Răul le afectează viaţa şi le-o va afecta şi copiilor lor. Şi-mi mai e frică de prostia unora din cei aflaţi în funcţii de conducere; dar asta e o teamă pe care am învăţat să mi-o înfrâng mai uşor...
Nuța Istrate Gangan: - Da ! Mi-e teama sa conduc cu viteza pe autostrazile americane si mi-e frica de omul frustrat ajuns la capatul rabdarilor.De omul care nu mai are nimic de pierdut.
Lucia Alexandru: - Am diverse anxietati.
Alexandru Petria: -De destule, oho...

7. Care este lucrul pe care îl consideraţi cel mai reuşit din tot ce aţi trăit şi făcut până acum?
Răzvan Constantinescu: - Copiii mei.
Nuța Istrate Gangan: -Si daca inventam focul,roata si metoda de eradicare a stupiditatii in cinci zile,raspunsul meu ar fi fost acelasi:Baiatul meu.Nu conteaza ca suna cliche ...eu stiu exact ce spun:)
Lucia Alexandru: - Baiatul meu.Prietenii.
Alexandru Petria: - Greu, monşer. O să mă mai gândesc...

8. De ce Facebook? Ce aţi aşteptat? De ce aţi rămas?
Răzvan Constantinescu: - Iniţial, mi-am făcut cont pentru a-mi face cunoscută cauza, argumentele, lupta. Celor care-şi închipuie că Facebook-ul e o activitate frivolă le-aş spune că am cunoscut aici oameni minunaţi, de mare calitate, de la care am avut multe de învăţat şi pe care altfel nu i-aş fi întâlnit. Pentru asta am şi rămas: informaţii în timp scurt, comentarii inteligente şi mult, mult umor.
Nuța Istrate Gangan: - Nu sunt facebook-crazy dar nici nu sunt ipocrita sa admit ca Facebook-ul nu este un lucru pozitiv in viata mea. Am intalnit oameni grozavi in virtual cu care am devenit prietena si in real,mi-am reintalnit prieteni pe care nu i-am vazut de douazeci de ani.Apoi este scrisul.Am mai spus chestia asta...Facebook-ul pentru un emigrant este sticla cu mesaj aruncata in ocean.Sticla care mai devreme sau mai tarziu ajunge la destinatie.Uita-te la noi,Dan Stoica.Ce sanse aveam noi doi sa "vorbim" daca nu exista Facebook-ul? (Mai ...asa ma enerveaza Netlog-ul)) Sssshhh...
Lucia Alexandru: - Din dorinta de a sustine un politician,prieten,Apoi..m-a prins:)
Alexandru Petria: - Îmi place.

9. Ce doriți să afle oamenii despre dumneavoastră? Ce aşteptaţi de la ei?
Răzvan Constantinescu: - Despre mine... mai nimic; poate doar că sunt un om pe care se pot baza. Despre visul meu, reînfiinţarea Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie, mi-aş dori să afle cât mai mulţi. De la ei aştept să “coboare” de pe Facebook atunci când e nevoie şi să aibă atitudine faţă de o situaţie sau alta. Cu un “like” nu se face primăvară!
Nuța Istrate Gangan: - Nu stiu daca oamenii astia de care zici tu chiar sunt interesati in mine ca persoana,dar ,ca sa-ti raspund la intrebare as spune ca sunt o fata faina si cumsecade:)Asta as vrea sa se stie.In unele aticole sunt mai dramatica ,in altele mai sarcastica,in poezie sunt romantica si total nefericita.Dar ,dincolo de cuvinte sunt o fata oarecare, caruia ii place toamna si ...musafirii.Am eu o chestie cu musafirii,ce vrei:).Si una mare de tot cu Toamna.Si una si mai mare cu prietenii adevarati.
Asta sunt.Parafrazand un prieten virtual care mi-a scris ieri, as spune"Nu vreau sa impresionez pe nimeni".Pe bune. Ma bucur cand oamenii se regasesc in ceea ce scriu si ma bucur cand imi trimit mesaje private in care imi spun ca sunt fericiti ca m-au cunoscut.Si ca ii inspir. Ii multumesc fetei care s-a gandit sa-mi puna versurile pe muzica si multumesc tuturor celor care au vazut in mine un prieten.Virtual ,chiar.
De la oameni astept un singur lucru;sa ramana oameni.
Lucia Alexandru: - Cum gandesc.Astept aprecieri realiste.Ma bucura comunicarea de calitate.
Alexandru Petria: - Să mă citească. Aştept să iasă din tălâmbeala pasivităţii civice.

10. Vine 2012... ce veţi face după mult aşteptatul sfârşit al lumii?

Răzvan Constantinescu: - Nu există sfârşitul lumii. Asemenea concepte asociate abuziv religiei folosesc – celor care de-a lungul istoriei au justificat crime şi atrocităţi prin iubirea faţă de Dumnezeu – pentru a stăpâni conştiinţele indivizilor cu un grad de cultură precar. În schimb, 2012 fiind an electoral, sper să marcheze sfârşitul unei “lumi”: aceea a minciunii sfidătoare.
Nuța Istrate Gangan: -Hai sa-ti spun ceva fain.Am un prieten care scrie si intr-o zi mai in gluma mai in serios i-am spus ca ar trebui sa-i iau un interviu si sa-l public pe blogul meu.Cand am vazut mesajul tau azi dimineata am zambit.Sper sa nu vina sfarsitul lumii pana cand se hotaraste sa-mi raspunda la intrebarile un pic prea personale pe care i le-am pus:)).Vezi ...marile minti gandesc la fel:))
Dane ...(imi place sa-ti spun asa ,desi probabil ar trebui sa-ti spun"dumneavoastra")2012 nu ma sperie, desi am eu urmele mele de misticism.Dupa orice sfarsit vine un inceput.Poate dupa sfarsitul de anul viitor vom reusi sa ne vedem undeva in South Florida la o cafea.Sau la o Margarita:).Ce zici? Ce bei?:)
Lucia Alexandru: -E an electoral.Sunt sigura ca se va sfarsi o lume si se va naste alta.
Alexandru Petria: - Sex. Şi o să scriu. Şi probabil că Dan Stoica o să mă piseze iar cu alte întrebări...

Liniste

2011-12-02T13:16:00.000-08:00

...asa este...confundam nefericirea cu nemultumirea.Si e normal sa fie asa pentru ca acestea doua merg mana in mana.
Doar daca esti calugar budist si te multumesti numai cu haina de pe tine,atunci probabil ,iti permiti sa elimini nemultumirea din nefericire si multumirea din duet si devii,simplu,fericit:)
Cred ca oamenii nefericiti se impart in patru categorii:
Tristi,amari,acri si dulci-amarui.
Pare amuzant ,stiu,dar ...stai un pic si cugeta:)

Cei tristi si nefericiti au trecut prin iad si nu si-au mai revenit niciodata.Si "iadul" poate avea multe definitii in situatia de fata.De obicei il asociez cu moartea unei fiinte dragi.
"Raneste-ma cat vrei,nici o rana nu va putea fi la fel de adanca precum aceea care m-a transformat in cel ce sunt astazi"

Cei amari au avut partea lor de nefericiri si nu indraznesc sa mai creada ca ceva bun este pregatit si pentru ei...Undeva...Curand...
De obicei chestia asta amara ca fierea iti inunda fiinta ori de cate ori iti amintesti de toate relatiile esuate prin care ai trecut.Acesti oameni sunt oamenii lui "Asa a fost sa fie".

Cei acri sunt de obicei nefericitii care se complac in situatii nefericite(relatii ,joburi)din cauza profitului material,convenientei,"ochilor si gura lumii".Acesti oameni sunt oamenii lui"Rau cu rau ,dar mai rau fara rau":)
Se "cuibaresc" confortabil in situatii caldute doar pentru ca sunt asigurati material si traiesc nefericiti si acri .Si "spoiti" bineinteles ...Cu zambete false si cu masini scumpe.Au momente cand nu se suporta pe ei insisi. Si,din cand in cand,isi scot capsorul afara si improasca cu venin ieftin.Si asta este singura "fericire" mai acatarii cu care se trateaza.

Preferatii mei sunt dulci-amaruii:)
Oamenii care spera,care stiu ca fericirea nu este altceva decat linistea de zi cu zi.Stiu asta ,au trecut prin asta,au fost fericiti...Apoi ceva sau cineva,"s-a intamplat".
Nu le este prea greu s-o ia de la capat doar pentru ca stiu valoarea linistii.Au nevoie doar de un impuls,doar de un umar puternic si un zambet increzator.

Dar...pentru tot restul vietii vor ramane niste fericiti dulci-amarui.Pentru ca un om inteligent apreciaza mau mult drumul parcurs pana la atingerea scopului final decat scopul in sine.

Ma-ntelegi....pac-pac??!!

2011-11-28T18:46:00.000-08:00

by Nuța Istrate Gangan on Monday, November 28, 2011 at 9:42pm

I-am povestit unui american intamplarea prin care un om simplu, fost oier a ajuns miliardar.Wow...this is the Romanian Dream !
Mda...Este nu-i asa?Visul multora este sa plece de jos si sa ajunga sus.Normal.
Eu admir acesti oameni.Iti trebuie curaj,multa munca,indrazneala,inteligenta ,puterea de a risca,nopti scurte si zile lungi de munca istovitoare...Normal,oamenii care fac din c...t bici si apoi il fac sa si pocneasca merita toata admiratia semenilor lor.
Si totusi unde a gresit omul nostru ?
A avut c...t,a facut biciul,i-a aurit mânerul,si pocneste de-i face si pe printii din Dubai sa se-nverzească la auzitul pocnetului.Unde-i bubu?
Cum naiba sa-i explic americanului si sa-l fac sa-mi inteleaga durerea?
Lui chestia i se pare WOW,mie mi se pare...Hai mă...du-te mă...las-o măi jos ca macane si nici nu-i o afurisită de rață!

Pe bune acum...cât de tare s-ar fi distrat cei de la Bentley daca primeau comanda lui Nea G.,privind capacele de aur ale rotilor cu pricina(rotile care sustineau masina aia fantoma despre care bubuiau ziarele romanesti,cum ca ar fi dar de nunta pentru dinamovist:).
Sunt absolut sigura ca au mai primit ei comenzi de genul acesta,dar din tări in care aurul negru se transformă destul de ușor in aur galben...dar daca comanda le-ar fi venit din România sunt convinsa ca ar fi zambit superior si ar fi folosit si ei una din expresiile echivalente celei cu chelul si tichia de margaritar.
Dar,daca Nea G. ar fi fost un om modest,daca ar fi stat in banca lui,cuminte si politicos,om simplu,cu terenuri ,case si echipa de fotbal, cu credinta-n Dumnezeu si in cinzeci de icoane...pe care nu le-ar fi poleit in aur...pentru ca ,precum stim cu totii ,nici macar Cel De Sus nu are gusturi atat de scumpe...dimpotrivă parcă,as zice eu...alta ar fi fost povestea,nu-i asa?
Visul Romanesc s-ar fi asemanat cu visul american.Atat cat a mai ramas si din visul ăstora.
Omul meu nu intelege unde-i baiul...un simplu om, devenit miliardar, iși satisface niște mofturi.Whats the f'ing problem?Și tipul mai este și amuzant pe deasupra.Și construieste si biserici.Pe bune,unde este problema?:)
Suntem noi românii ceilalți invidiosi?
Merge omul la o nunta ,danseaza si el ca tot omul si a doua zi toti stam cu gurile cascate la TV sa-l vedem pe Nea G.scuturandu-si nadragii.Care-i nebunul si care-i pionul?
Nea G.,in opinia mea este produsul unei societati .Nimeni nu l-a inventat si nici nu s-a inventat singur.Noi ,societatea l-am inventat.Votandu-i pe cei care au facut legile...legi care,daca nu au fost incalcate,cu siguranta au fost ocolite sau sarite ...Sau interpretate.Stiti bancul ala deloc banc, cu smecherii,prostii, boii si balustrada legala.Nea G.,a fost smecheru' .Ca ne place ,ca nu ne place asta-i adevarul.Da-i nebunului baston de maresal si va fi in stare sa-ti conduca o armata intraga.Spre victorie sau spre dezastru.
Ne putem bate cu pumnul in piept pana cand ne resuscitam singuri,dar,adevarul este ca toti am dat o mana de ajutor intr-un fel sau altul .
Care publicatie s-ar vinde mai repede?Un volum de versuri de 3 lei sau un ziar de 3 lei in care Nea Gigi il besteleste pe nu stiu care jucator?

Asa ziceam si eu :(

Presa il agita pe Nea G. asa cum un copil obraznic agita un caine printr-un gard ,cu un bat.
Si rolurile se inverseaza si nu mai stii care-i copilul obraznic si care este catelul zgandarit:)

Ma uitam ieri "la romani"(TV).Se vorbea despre averile manelistilor in vreme ce se derulau imagini cu unii mai cunoscuti cantand ,cu bacnote euro lipite de fruntea transpirata.Si laudandu-se cu ultimele jucarii Ferrari achizitionate.Sau primite cadou:)
Pe cuvant ca nu am nimic cu muzica lor.Nu-mi place ,n-o ascult.Nici melcii nu-mi plac:)Nu am nimic cu ei,dar nu-i mananc,intelegi?
Fiecare canta ce poate.Fiecare asculta ce doreste.Pe mine ma enerveaza ala care i-a lipit bacnota manelistului pe frunte.Ala l-a "inventat":)
.....................................................................................................................................................................
Americanul meu zambeste americaneste.El stie una si buna.Si nu vede nici o problema.Si apoi daca stau bine si ma gandesc,nici concetatenii mei nu prea inteleg care-i baiul.
"Cine poate oase roade...
Cine nu...:(

Vinerea Neagra sau Chilotii Comunisti

2011-11-26T14:15:00.000-08:00

by Nuța Istrate Gangan on Saturday, November 26, 2011 at 5:05pm

Ieri a fost Vinerea Neagra:)Nu nu este cine stie ce zi de post negru...Este ziua in care americanii isi incep cumparaturile de Sarbatori .Daca joi toata lumea a stat acasa si s-a bucurat de familie,prieteni si curcanul traditional,ieri si astazi cei care nu lucreaza in retail sunt la cumparaturi.
In aceste doua zile preturile, incepand de la chiloti ,mobila si terminand cu electronice ,sunt drastic reduse .Nu toate preturile sunt reduse bineinteles pentru ca este comert nu binefacere.
Este o intreaga" istorie " in spatele Vinerii Negre...poate fascinanta pentru unii sau plictisitoare pentru altii.Nu tot ce este redus este si bun dar si marfa"buna" poate fi redusa drastic pe alocuri.In functie de competitie,diferenta dintre pretul de achitionare si cel de vanzare,profitul facut inainte de Vinerea Neagra,cantitatea de marfa avuta la dispozitie...etc...etc...
In orice caz,retailerii "joaca" dupa principiul iubirii neimpartasite:Cu cat iti doresti ceva mai mult cu atat vei avea accesul mai dificil la acel ceva.
Ca "om cu experienta" si ca om normal care stiu sigur ca nu tot ce zboara se mananca ,nu am fost si nici nu o sa fiu genul care rupe usile magazinelor pentru un obiect ,nu am sa va spreiez cu "pepper-spray"(cum s-a intamplat dealtfel) doar ca sa obtin ce vreau.Si nici nu am sa va impusc...Ah ...si daca mi-ar da "obiectul " pe gratis nu as sta cu cortul in fata unui magazin cu trei zile inainte de deschidere .
Oamenii devin ciudati atunci cand vor ceva intr-adevar si nu pot obtine.Dar ,personal ,inteleg sa devii "ciudat" atunci cand nu poti obtine ceva ce se merita cu adevarat...dar ,sa ajungi la puscarie pentru un televizor ,sau mai bine zis pentru un pumn de dolari ,inseamna ca ti-ai inversat valorile drastic.
Altceva vreau sa spun totusi....

Fusesem angajata doar de vreo cateva luni la departamentul de electronice al unui oarecare retailer.Am fost intotdeauna super-constiincioasa privind serviciul si ,desi eram noua pe pozitie,am pregatit minutios lansarea sistemului de joc "Playstation 2".Eram pregatita cu raspunsuri,imi pregatisem si oamenii cu care lucram,in fine...
Dar nimeni nu m-a pregatit niciodata pentru reactia pe care am avut-o in momentul in care usile magazinului s-au deschis si o multime agitata a inceput sa alerge,impiedecandu-se,lovinduse cu shopping-carturi...tineri,batrani,mame cu copii de mana... Alergau imbrancindu-se...

Aveam exact 19 ani (tocmai fusese ziua mea,de aceea imi amintesc atat de clar) si eram intr-un anume magazin in Brasovul .Era inainte de revolutie si eu ,eram in magazinul acela incercand sa decid intre doua bluze:)cand cineva a strigat destul de tare ca sa se auda in tot magazinul"Au chiloti,Au bagat chiloti"Cine isi mai aduce aminte de vremurile acelea stie cam cu ce lipsuri se confrunta o femeie atunci.Mai luata de val mai de nevoie m-am trezit impinsa de un grup de femei ,care,dupa aia am realizat,stiau ca se asteapta marfa si mai ales mult cautatii chiloti "vor fi bagati" atunci cand "se va baga marfa".Am stat vreo ora si mai bine la coada in magazinul acela lung si stramt de pa Calea Bucuresti.Aveai dreptul sa cumperi numai trei perechi ,mi-am pregatit banii si cand am ajuns la rand in fata vanzatoarei cu halat albastru deschis, aceasta mi-a adus aminte ...pentru a cata oara...ca eram din nou ,la momentul nepotrivit in locul nepotrivit:"Aveti buletin de oras?".Am baiguit un "nu " sters si trist ,ea a ridicat din umeri "Domnisoara ,dam numai pe buletin,asa a fost dispozitia.Urmatoarea persoana!"
Am iesit de la rand sub privirile amestecate cu un fel de mila ale celorlalte cumparatoare,fericite posesoare de buletin de Brasov si ,dupa mine din rand s-au mai desprins cateva femei.Altele s-au luat la harta cu vanzatoarea strigand in gura mare..."Dar daca nu avem buletin inseamna ca nu avem nevoie de chiloti????"
Am iesit si m-am departat cu umerii incordati si stomacul strans abtinandu-ma eroic sa nu plang.
Intr-un tarziu m-am oprit in parcul de la Somes si am plans pe saturate pe o banca .Cativa pensionari s-au uitat chioras dar nu au indraznit sa ma intrebe.M-am bocit solemn si discret,stiam ca nu bocesc pentru niste amarati de chiloti... apoi m-am ridicat si am plecat spre locul pe care atunci il numeam acasa ,in orasul pentru care scrisesem versuri si pentru care munceam trei schimburi pentru a face produsele romanesti sa fie recunoscute pe plan mondial ,sa-mi ridic tara pe cele mai inalte trepte ale civilizatiei,
Si faceam asta cu constiiciozitate si ,bineinteles fara ...chiloti.

Dupa ani si ani...cand credeam povestea uitata...s-a intamplat Playstation 2.Apoi se intampla in fiecare an Vinerea Neagra...Doar pentru mine,ca sa nu uit de unde am venit:)
Un singur coleg mi-a vazut atunci lacrimile.Nu i-am spus niciodata care a fost motivul.Nu m-ar fi inteles...Ar fi crezut ca este vorba strict despre chilotii tetra.
Ah ...da...Tetra.Urati erau de fapt chilotii aceia...Pe bune !

Prieteni si "Prieteni":)

2011-11-22T05:08:00.000-08:00

http://www.mostwantedblog.org/2011/11/blog-power.htmlDe multe ori ziua mea de lucru incepe cu o cafea fierbinte si cu ultimele "status update" pe Facebook.Exceptie fac zilele cand suntem amandoi acasa si cafeaua are cu totul alta semnificatie:):bauta in doi si ,de cele mai multe ori ,inca purtand camasa de noapte:)
Mai sorb o inghititura din licoarea dulce-amaruie ca pacatul interzis fecioarelor si mai arunc o privire la "pacatele" total permise celor care-si pun bucatele din viata pe peretele virtual al unui internet, care ,uneori ,are aroma si efectul unei tigari de marijuana fumata in vreme de criza sentimentala:)
Si ,bineinteles ma "duc" sa vad ce imi mai fac Prietenii si "Prietenii".
Ca si tine si eu am preferatii mei.Imi plac oamenii care dincolo de bancuri si cantece ,imi spun ceva.Desi ,de multe ori afli ceva si dupa bancurile si cantecele pe care le posteaza.Imi plac oamenii deschisi,oamenii carora le spui "Buna Dimineata " si care, daca nu au avut timp toata ziua sa-ti raspunda o vor face tarziu cu un "Noapte Buna".
Imi plac oamenii care glumesc si flirteaza cu un strop de decenta si consideratie.
Oamenii care ,daca au ceva de spus,SPUN.
Nu-mi plac "Maestrii Deghizarii":) ,lupii in blana de oaie...
Inapoi la status:)))
Daca unul nu vine cu o stire-bomba,situatia este aceeasi de fiecare data:unul povesteste la ce club a fost aseara,unul a pus o poza direct de pe mobil si stii exact unde a fost ,ce a mancat si cu cine a fost,altul posteaza in disperare bancuri,altul poze ...Unul si-a pus in minte sa contopeasca doua site-uri sa sa formeze un fel de "YouFaceTubeBook"...
Ici si colo cineva scrie o poezie sau un articol...Unul striga in gura mare ca-si iubeste nevasta,altul si-a scos-o dintre prieteni ca prea avea ochi "politisti" si talente virtuale de web-inspector:)
Unul nu si-a schimbat statusul in 30 de zile si ajung sa ma intreb daca omul e "normal":)))
...Lume virtuala...
Asta pana cand cineva organizeaza un "Event" la care sunt invitati unii ,neglijati altii (in functie de cat de cuminti au fost pe Facebook:)si apoi ne intalnim ,nevirtual ,naturali ,normali fara limba ascutita din comentarii,fara citate din Paler ,Aristotel si SarahJessicaParker ,fara expresii din "Status shuffle",fara privirile languroase din fotografiile de profil...
Doar noi ,cei de toate zilele .
Zambesc cand mai aud pe cate unul spunand"Hei ,ti-am citit statusul aseara,ce s-a intamplat"?
Prieteni...
Si mai sunt si "prietenii".Unii care odata ti-au fost prieteni ,altii care ,chiar daca ti-au fost prieteni odata astazi ti-au redevenit "prieteni".Pentru cineva care a plecat din tara Facebook este "Message in the bottle".
Mesajul din sticla aruncata in ocean...Oameni cu care ai fost cu care nu mai esti dar cu care ti-e dor sa fii.
Oameni pe care i-ai iubit ,pe care i-ai uitat si pe care i-ai inviat virtual pentru ca nici o iubire nu a trecut degeaba prin viata ta ...desi ,dupa ani si ani te intrebi "ce naiba ai avut in cap"?:)))
Oameni pe care dupa virtual i-ai cunoscut si real si ti-au ramas reali...Sau nu.
Oameni care ti-au fost si-ti vor ramane virtuali toata viata .
Nu mi se pare ciudat ca ne atasam de oameni.Nu mi se pare ciudat ca vrem sa intalnim in real pe cineva care ne-a fermecat intr-un fel sau altul ,virtual.
Suntem pana la urma urmei tot noi ,oameni cateodata veseli ,cateodata tristi,cateodata-n doi ,cateodata extrem de singuri...Sufletul este acelasi. Inima este aceeasi...Culoarea parului se mai schimba doar.Si densitatea:)
Si daca vreodata mai intalnesti si un om cu masca ,fie real, fie virtual se va intampla intotdeauna la fel:masca va cadea.
Si daca omul din spatele mastii este OM atunci vei avea un Prieten.Daca nu intotdeauna exista butonul"Delete".
Si in virtual si in real.

Pariu

2011-11-20T18:20:00.000-08:00

Stupida reclama la bijuterii.Unul "povesteste" cum ca nevasta-sa era tare suparata pe el,asa ca el s-a dus si i-a cumparat un lantisor de aur si ea l-a iertat.

Serios?Florile nu mai functioneaza zilele astea?Desi...chiar si florile m-ar enerva daca ar fi aduse numai ca si scuza.
Fii idiot si dupa aceea du-te si cumpara-i un lantisor sau cine stie ce alt rahat si gata,esti iertat.
Si ce-i drept ,pe moment suntem impresionate ,dar,femeie draga, daca ai vreo douazeci de lantisoare si vreo cinsprezece inele ,toate oferite de el cu diferite "ocazii obscure",eu zic ca ar trebui sa treci pe la consignatie .Cel putin iti cumperi tu cu banii aceia ce vrei intr-adevar.Sau ii poti pastra pentru perioada in care va trebui s- o iei de la capat de una singura.
Barbatii de obicei au deosebitul talent de a ocoli discutiile serioase cand este vorba despre motivul pentru care au devenit prieteni cu bijutierul si cu florareasa din colt:)
E bine sa apreciezi o floare si o bijuterie atunci cand sunt daruite ca si cadou.Dar niciodata ca o scuza.Mai ales daca domnul in cauza poate fi trecut la capitolul"Repetir:)".E ,pe undeva un motiv pentru care florile sunt in centrul atentiei si la nunti si la inmormantari.Si e un motiv serios cand vezi o femeie trista si amarata cu ochii adanciti din cauza lacrimilor retinute, dar impodobita ca un pom de Craciun cu bijuterii.
Ca orice alta femeie ,ador bijuteriile bineinteles.Si, absolut, iubesc florile.Dar mai mult decat orice intr-o relatie iubesc comunicarea si dialogul.Nici un diamant nu poate inlocui comunicarea sincera.
Ai gresit ...VORBESTE !Crezi ca ai gresit?Nu a fost intentionat?Sa i-o spui lu' Mutu:)
Dar,oricum...VORBESTE !
Poate nu vei fi iertat din prima.Poate nu vei fi iertat niciodata dar cu noi,femeile,chestia cu "ce nu stie nu o doare" nu functioneaza.Si stii de ce?Pentru ca si atunci cand nu vorbesti ,te simt.Am un al saselea simt care "traduce" tot.
Asa ca mai bine vorbeste.Poate nu te ajuta deloc.
Dar cel putin ai facut lucrurile clare.Nimeni nu poate trai in obscuritate.Cal sau magar:alege.

Unii barbati isi asuma o greseala intr-o relatie numai atunci cand realizeaza ca altii pot darama intr-o zi ceea ce ei au construit o viata.Acest gen de barbat nu este neaparat egoist sau nepasator.Pur si simplu stie ca el este singura ta alegere.Poate paria pe tine.
In momentul in care te tine de mana si tu esti jumatate "sprijinita" de el,isi permite luxul de a intoarce capul dupa alta femeie.Dar,daca pasesti dreapta si sigura,increzatoare in tine si daca se mai si intampla sa intorci capul unui barbat interesant,atunci palma lui te va tine si mai strans si inima lui va tresalta intre mandrie (ca te are) si usoara gelozie.Nimic nu incita un barbat mai mult decat faptul ca un alt barbat ii admira femeia.Si nimic nu-l enerveaza mai mult.Conteaza un pic pe acest ciudat amestec de sentimente .Fa-l sa realizeze ca poate te are si ,da...poate paria pe sentimentele tale,dar fa-l sa se intrebe daca chiar orice pariu poate fi castigat.

"O inima perfecta"

2011-11-16T05:49:00.000-08:00

am vazut la TV o faza in care un doctor tinea o inima pulsanda in palma.Rosie si sanatoasa si inca vie:)"O inima perfecta"a spus doctorul-actor.

Si stii...mi-a trecut prin minte gandul ca perfectiunea este asa de imperfecta...
Ca judecam fara nici cel mai mic drept.

Care inima nu a gresit?
Care inima nu a mintit?Tradat,inselat ,blestemat ...

Parafrazandu-l pe Isus ,daca pacatul nu este prea mare:),as zice :daca inima ta nu a facut toate acestea macar o data-n viata,ridica primul piatra si arunca.

"Pe copaci ii doare frunza"

2011-11-13T05:48:00.000-08:00

Unii oameni se simt intregi numai in doi.Altii sunt in doi si nu se simti intregi niciodata:)
Daca ai ajuns sa te simti intreg nefiind partea unui cuplu inseamna ca ti-ai depasit conditia
de jumatate de om in cautarea altei jumatati..Si adevarul este ca numai atunci poti cauta si astepta linistit ,fara "daca" si "de ce"?Pentru ca nu cauti pe cineva care sa te completeze sau implineasca.Esti deja completat si implinit.Cauti pe cineva cu care sa imparti aceasta implinire.
Nu sunt de acord cu singuratatea .Doar cu nevoia ei.
Un vechi intelept spunea demult...tare demult ...ca oamenii obisnuiau sa fie completi ,adica sa aiba doua capete,patru maini si patru picioare.Si doua inimi presupun.Dar intr-o zi nu stiu care zeu s-a suparat pe oameni foarte tare .A luat o sabie si ne-a taiat in jumatati .Perfecte,cu un cap ,doua maini si doua picioare,dar...jumatati:)
Si de atunci ne tot straduim sa ne cautam jumatatea.
Stiu...si eu am zambit.Pentru ca intre timp specia umana a evoluat.Acum suntem "self-suficienti".Am "crescut" ,ne-am acomodat ,ne-am adaptat mediului in care treci prin multe paturi ,ele,si printre multi genunchi ,ei doar ,doar ne-om gasi jumatatea cu pricina..Si ce este si mai ciudat este ca uneori ne regasim ,dar ,vai ...suntem deja acomodati ,adaptati si suficienti.Cine are nevoie de patru picioare? Nu eu !!

In curtea unui liceu in care mi-am pierdut ceva vreme cresteau odata doi copaci.Inalti si falnici .Isi sprijineau unul altuia crengile dar ce era mai interesant era faptul ca amandoi erau uniti printr-o creanga groasa care pornea din trunchiul unuia si se oprea in trunchiul celuilalt.Era uimitor sa vezi cum erau legati acesti doi copaci.De cate ori treceam imi aruncam ochii la ei.Seva unuia intra in corpul celuilalt.
Asa vad eu un cuplu .Sprijin si ajutor .Respect si daruire.
Daca privesti un pic in jur cu atentie vei vedea foarte multe cupluri gen copac-liana:).Cupluri care copacul destoinic si stoic sta nemiscat in fata furtunii(merge la serviciu ,asigura painea si cutitul ,taie iarba si spala masina:)iar liana doar se infasoara languros si suge seva:)Depinde de copac.Multi traiesc fericiti cu licheni prinsi de ei toata viata.Pentru ca doar asta stiu.Nu au avut niciodata un copac asemanator cu care sa-si sprijine crengile si sa-si transmita seva dintr-unul in altul.
N-am fost copac ,nu am fost liana sau cine stie ce planta agatatoare si parazita .Am fost doar o frunza care pentru o vreme a plutit dusa de vant ,neavand curajul sa se "stabileasca" ,sa fie pastrata sau strivita.Neincredere,teama...?Poate.Cata vreme am fost singura nu am reusit niciodata sa trec peste conditia de om singur.M-am simtit intotdeauna neintreaga:)Am avut intotdeauna doar un cap ,doua picioare si doua maini.Atat:)
Apoi intr-o zi ,cineva m-a facut sa ma simt intreaga si m-a ajutat incetul cu incetul sa devin copac.Astazi ne sprijinim unul altuia crengile si ne hranim unul cu seva celuilalt.Si infruntam impreuna furtunile si ne rugam ca zapada grea sa nu ne franga ramurile.
..............................................................................................................................................................................
P/S
Stiu sigur ca noi femeile avem tainica dorinta de a ne lasa prinse in palma barbatului sub pasul caruia ne-am fi strivit cu placere.
Stiu sigur ca toti avem pe lume copacul sau liana noastra.Sau palma care prinde frunza si in loc sa o striveasca o pune in buzunarul de la piept,in dreptul inimii .
"Sunt frunza ce-a cazut pe caldaram
Sub pasul tau cu drag m-as fi strivit
M-ai pus in buzunarul de la piept
Si m-ai pastrat,parca m-ai fi iubit..."
(din poezia "Sunt Frunza")

Razna

2011-11-11T18:46:00.001-08:00

by Nuța Istrate Gangan o

O mai luam razna pentru ca,hai sa fim seriosi ,e ok s-o mai iei razna cateodata.
Te-ai acri si te-ai zbarci ca un strugure care o ia inapoi spre agurida si se transforma ,aiurea,in stafida.
Sunt destule motive pentru care iti vine s-o iei razna ...de la criza financiara pana la gura soacrei dar ,mai razna ca din cauza iubirii nu cred ca exista:)
Ca femeie devii putin "raznateca" in iubire atunci cand iti lipseste confidenta.
(si hai sa devin serioasa ,pentru ca tocmai am realizat ca subiectul nu este amuzant deloc)

Definitia unei femei frumoase este "confidenta pe tocuri".Si nu vorbesc de frumusetea fizica.Tocmai vorbeam de stafida si agurida.
O femeie comuna dar confidenta este mult mai frumoasa decat o femeie cu cosita balaie si cu gura vapaie,dar fara un gram de incredere in ea insasi.
Toate am trecut prin lipsa de incredere in fortele noastre atunci cand ,indragostite ,ne-am aflat in fata lui.
Si singurul motiv al neincrederii a fost fapul ca n-am stiut sigur ca suntem iubite.
Pentru ca ,in momentul in care barbatul iubit ti-a intors "te iubescul" ti-au crescut aripi.
Dar daca el se scalda intre "nu stiu" si "nu sunt sigur"...si daca mai arata si "ratacit si neinteles"....

Vezi tu ,un barbat ,si cu cel mai performant GPS ,tot se rataceste prin labirinturile sufletului nostru.Se rataceste el cateodata si pe trupul nostru si ,stiu te enerveaza la culme cand iti spune ca TU esti aceea care habar nu are care-i stanga si care-i dreapta ...desi directile tale au fost clare:)..'lStanga mea,prostutule,nu a ta":)

De aceea daca vrei sa-ti castigi confidenta in tine insati,da directii.Clare si explicite.Spune ce vrei ,de ce ai nevoie,fa-l sa inteleaga de unde vii si unde vei sa ajungi ,VORBESTE.Singurul lucru pe care il ai de pierdut este EL.
Te vei pierde si pe tine insati un pic,dar STII ca ai spus ce aveai de spus.
Si fii sigura ...daca nu e sa fie,nu va fi.
De aceea zic ca o luam razna din cauza iubirii...
Spunem ce nu am mai spus si facem ce nu am mai facut.
Cand privim inapoi si realizam cum am reactionat la unele "reactii" de ale lui,rosim si ne enervam.
Totul apare in alta lumina atunci cand gandesti la rece.Ca si cum cineva ti-a schimbat becul.De la lumina aurie si difuza ai trecut la lumina de radiografie a unui neon.
A vedea versus a simti.

sunt cazuri si cazuri...
Si e ciudat ca iubirea,tocmai iubirea ,declanseaza razboaie.Precum si pacea necesita razboaie.Mai mult decat negocieri ,discutii si tratate.
Si porumbei albi.

"...vant , nisip si 18 ani..."

2011-11-06T07:28:00.000-08:00

Gresesti...Platesti !

2011-11-03T17:52:00.000-07:00

Stii...toti avem parti negative,toti facem nazuri si avem metehne... si ,mai toti ,avem cate o tinichea atarnata de coada sau cate un bagaj ...mai usor la unii ,mai burdusit la altii,bagaj pe care-l caram peste tot pe unde ne ducem.Nimeni ,dar absolut nimeni nu se culca seara drac si se trezeste dimineata inger fara sa treaca prin apa Iordanului sau fara macar sa-si faca un proces de constiinta ,acolo in intimitatea trairii lui.

Cat de usor uitam oamenii care la un moment dat au insemnat ceva in viata noastra...
Mi se pare nedrept ca odata un om am insemnat "lumea-ntreaga" pentru tine ...apoi din cauza unei greseli...greseala numita soarta cateodata...acel om dispare,pur si simplu.
Il vezi ,il auzi ...ii zambesti ...dar nu mai exista in locul acela din inima ta,loc in care odata a fost stapan si rege.
Si da...e normal sa fie asa ,chiar daca normalul este asa ...o chestie relativa,care ni se poate ajusta dupa nevoi si dorinte.
Nu-mi plac oamenii ipocriti.
Nu-mi plac oamenii gen"nu am vazut ,nu am auzit ,nu sunt eu acela...nu am fost acolo"...
Iti pot raspunde cu cea mai dulce si tandra voce:"ba da ...ai fost...":)....Doar ca astazi locul din inimi este ocupat de alti stapani si regi"
..............................................................................................................................................................................

Gresesti...regreti...cel caruia i-ai gresit te iarta,desi nimic ,niciodata nu va mai fi la fel,dar,cata putere iti trebuie sa te ierti pe tine insuti atunci cand stii ca ai gresit?Cand ai gresit aproape intentionat amagindu-te cu faptul ca acel lucru a fost singurul lucru pe care-l puteai faca in situatia data.
Aproape intotdeauna exista si o a doua varianta,aproape intotdeauna ai de ales,dar ai gandit cu inima si nu cu creierul si ai gresit.
Pentru ca este omeneste sa gresesti.
Dar este omeneste sa uiti si sa ierti.

Stiu ca inima nu se insala chiar daca greseste.
Dar la urma ,cand tragi linie si iti faci socotelile,dincolo de calculul rece al creierului , tot inima este cea care se frange.Ca intr-un film cu mafioti:Gresesti.Platesti ! Cu lacrimi si nopti nedormite cu regrete si taceri si cu imposibilitatea de a te ierta.

Si , ciudat ,desi este dureros de omenesc,in cazul in care intalnim o situatie similara vom repeta aceeasi
greseala .Cu toate ca ,intr-un colt al creierului nostru devenit deja super-sensibil la greseala,stim exact ca greseala repetata va fi din ce in ce mai greu de iertat.
Totusi ,dam credit inimii ...
Inima care se frange iar si iar, murind astazi ,renascand maine ,mai tanara si mai puternica si mai pregatita ca niciodata pentru greseala.
Si pentru neiertare.

Gramul de nebunie

2011-10-30T10:00:00.000-07:00

Aveam de gand sa scriu o poveste privind nebunia iubirii.
Apoi m-am razgandit,pentru ca nimeni niciodata nu vrea sa fie in pielea unui om a carui incredere in el insusi a fost stirbita.Fie de alti oameni ,de parintii care i-au stabilit devreme in viata reguli care nu pot fi incalcate sub nici o forma,fie de felul cum arata fizic,fie de dezamagirea unei alte iubiri sau de cercul total inchis numit "casnicie(sau relatie)-fara iubire in care un individ poate rataci ani si ani...
Nu stiu...
Motive ar fi cu duzina.
Te indragostesti EXACT de cine nu trebuie.
Te indragostesti de cineva care se considera mult mai aratos ca tine si mult mai "cool".
Sau de cineva care se joaca doar de-a iubirea si de-a relatia.
De cineva care vrea doar sa mai adauge un trofeu la colectie.
Ai fi tentat sa spui ca nu te poti indragosti asa...,dar "incurcate-s caile iubirii",nu?
Iti garantez ca dihania exista si iti garantez ca multi am trecut prin asa ceva(diferenta este ca ai deschis ochii cu un minut mai devreme si te-ai luptat cu "demonul")
Naiba stie ce vedem la unii oameni ca ne atrag asa cum o lampa fierbinte atrage un flutute , apoi la prima atingere a "fierbintelii" picam morti prin electrocutare.(Adica ...ne zbatem "bine" inainte de a inchide ochii).

Relatia functioneaza pe un fel de santaj emotional ,pentru ca si el ,in felul lui ,s-a indragostit de ceva.(Pacat ca creierul nu poarta marimea 34D la sutien si nu are picioare lungi:(...)

Nesiguranta in iubire ne transforma in disperati ; cu atat cu cat nepasarea lui latenta ,desi prezent fizic in relatie ,creste ,cu atat mai mult gramul tau de nebunie devine ...kilogram.
Si faci anumite lucruri pe care in alte circumstante nu le-ai fi facut niciodata.
La sfarsit te transformi in umbra celui care ai fost ,ai sufletul golit,ajungi sa regreti fiecare cuvant ,fiecare gest ...cateodata ajungi spatele gratiilor si singura scuza este ca "tot ce am facut am facut pentru el.Pentru ca l-am iubit"

Dar ...care sfarsit?un gram de nebunie exista in fiecare iubire.Obsesie,gelozie,dependenta...Dar gramul de nebunie,nesupravegheat...ne poate transforma in ceea ce in realitate nu suntem?
Sau suntem intr-adevar ceea ce am devenit ?
Am avut nevoie doar de un declansator?

Doar durerea

2011-10-27T11:24:00.000-07:00

"...As vrea sa sa-ti pot cuprinde inima in palme .As vrea sa-mi trec palma peste inima ta asa cum o zana-vrajitoare isi trece palma peste globul de cristal.Ca sa te vindec..."

Dimensiunile durerii...Cat de mult este prea mult...cand ajungi sa spui..."Doamne...DESTUL !"
Cand stii ca ti-ai atins limitele?
Ca om, cand realizezi ca intr-adevar crucea pe care o tot duci a devenit imposibila de carat.
Biblia spune ca Dumnezeu ne da exact atat cat putem duce.
Dar,Doamna Dumnezeule,cum faci diferenta intre noi?

Si apoi acel omenesc "stiu ce ai simtit,stiu prin ce treci" care te sfarseste cu zile ,pentru ca "Nu ,nu stii,nu ai fost in locul meu...Cum poti sti? Cum indraznesti sa-mi spui ca ma intelegi?"

Durerea este perceputa diferit de fiecare si fiecare inima doare diferit.

Si depinde de cine ti-a provocat durerea.Cand este vorba de un om stii ca intr-un fel sau altul vei gasi o explicatie si poate alinare.
Dar ce faci atunci cand durerea iti este provocata inexplicabil,cand nu intelegi de ce a fost sa fie asa,de ce tu ...dintre toti ...de ce TU?
O astfel de durere te face din om neom,viata asa cum o stiai nu mai exista,lumea in care traiai,s-a prabusit.Si nu poti invinui pe nimeni.Nici macar pe tine insuti.
Ma gandesc ca ai atunci ai de ales: O linie directa cu Dumnezeu care iti perminte convorbiri lungi si nenumarate "de ce-uri"...
Un zid pe care incepi sa-l construiesti incetul cu incetul in jurul inimii tale,zid care te transforma incet dar sigur intr-un om trist si singur care incearca sa-si gaseasca alinare poate in plimbari lungi si meditatii,poate in alcool si abuzuri...
Ori poate ai sa deschizi o poarta catre nebunie si nepasare pentru ca indiferent ce s-ar mai intampla de aici incolo nu mai poate durea la fel de mult ca acel lucru care te-a indurerat profund si ireversibil.
Ori ...cate un pic din toate.

Durerea iti transforma inima intr-o "sala a pasilor perduti "in care ratacesti cu speranta ca poate te vei regasi din nou.
Dar ,si regasit nu vei mai fi acelasi.
Niciodata.
Un om care a suferit enorm nu mai vrea sa auda de "sentimental bullshit" (rahat sentimentl?!?)cum zic americanii.Cu acesti oameni nu te joci.
Ei stiu ca nu conteaza cat de mult ii ranesti sau provoci ,nimic,absolut nimic nu se poate compara cu durerea aceea veche care le-a solidificat inima.Ei vor deveni selectivi in alegerea prietenilor,isi vor stabili reguli si standarde ca scuturi impotriva noilor dureri sau ,dimpotriva,isi vor descheia camasa invitand gloantele in pieptul lor.
Vor dori totul sau nimic,nu vor fi pacaliti cu jumatati de masura .
In sinea lor ,ei stiu ca numai o alta durere imensa s-ar putea transforma in bomba care le poate arunca in aer zidurile din jurul inimii.
Sau o fericire imensa...o fericire inimaginabila...
Dar ,noi toti stim ca durerea se gaseste pe toate drumurile si ca fericirea se vinde zilele astea pe sub mana.

Si totusi ,durerea ne caleste si ne formeaza caracterul.Pe un om il cunosti la bucurie dar il intelegi intr-adevar numai la durere.
..............................................................................................................................
..."as vrea sa-ti pot cuprinde inima in palme.As vrea sa-mi trec palma peste inima ta asa cum o zana-vrajitoare isi trece palma peste globul de cristal.Ca sa te vindec"

Dar ...ca sa fac acest lucru ar trebui mai intai sa-ti smulg inima din piept.

"Te cunosc de undeva..."

2011-10-15T20:28:00.000-07:00

Poate intr-adevar ne cautam o viata-ntreaga si cand ne gasim ,ne simtim.Ca doua rauri care s-au desprins de la acelasi izvor,care au tot ratacit si care ,pana la urma s-au intalnit la gura de varsare a unui fluviu in mare.
Poate ne este dat sa ne cautam toata viata.Pana cand ne intalnim.
Poate asta explica numarul mare al oamenilor singuri.Nu au curajul sa se impleteasca cu nici un rau ...stiu ca izvorul nu le este comun si ,poate de aceea asteapta pana la varsarea in mare ...cand cu siguranta isi vor intalni raul geaman...sufletul geaman.
Si poate de aceea oamenii se despart.N-au fost croiti de la inceput sa fie impreuna ,sa curga in aceeasi albie.
Sa clipoceasca impreuna,sa scanteieze in lumina aceluiasi soare,sa se desfaca si sa se adune din nou,sa-si impleteasca valurile...
Sa colinde impreuna luncile,sa sparga piatra muntilor,sa cada in cascade si apoi sa se scufunde impreuna in marea cea mare.

Unii suntem rauri line ,calme...si altii rauri zbuciumate si cautande...
Trebuie sa existe undeva explicatia faptului ca pe unii oameni "ii vedem" din prima secunda si pe altii ii intalnim in fiecare zi si nici macar nu ne straduim sa-i cunoastem.
Curg inspre tine cu toate apele mele,nu vad alta cale,nu pot curge in sens invers...Undele mele sunt atrase de valurile tale...alerg inspre tine intru definitiva contopire...
Cu unii oameni ne atragem de parca sufletul lor este croit pe masura sufletului nostru.De parca am avea acelasi izvor,de parca am fi jumatatea aceluiasi intreg...de parca am supt acelasi lapte:)

Mi se intampla sa aud intamplari deosebite din viata unor oameni...uneori am impresia ca atrag povestile fantastice de iubire.

Un EL si o EA.

Se intalnesc,se simt atrasi unul de cellalalt si primul lui gand a fost ca o cunoaste de undeva.
Bineinteles ,probabil ea,ca orice alta femeie ,obisnuita cu felul acela al barbatilor de a inventa povesti doar ca sa ne impresioneze ,a zambit in sinea ei :"Oh...toti folositi aceeasi linie".
La insistentele lui au inceput sa enumere locuri si intamplari care i-ar fi putut pune intr-un fel sau altul impreuna.
Nimic.
Dar EL a stiut cu siguranta ca undeva,candva a vazut un chip asemanator.
Apoi a venit timpul cand EL a fost dus in fata parintilor EI si atunci surprinderea ei ...si a lui probabil...a fost si mai mare:
"Poate pe tine nu te-am cunoscut,dar cu siguranta ti-am cunoscut mama".
Si ,probabil, ea a realizat ca aceasta nu mai poate fi sub nici o forma o" expresie de agatat".
Si ,pentru ca EL a fost ABSOLUT convins ...au inceput cercetarile:)

Cand EL s-a nascut, intr-un salon vecin un alt baiat se nastea.Si pentru ca mama lui nu a avut destul lapte,cealalta femeie l-a alaptat.Cealalta femeie era mama EI...EA nenascuta inca.

Si astfel EL a devenit frate de lapte cu fratele EI mai mare .
Peste doi ani se nastea EA...Acelasi lapte:)
Si peste ani si ani...EL si EA se intalnesc,se indragostesc...se casatoresc
Destin ? Intamplare? Coincidenta?
Doar iubirea...?
Sirul intamplarilor stranii continua...amintiri impregnate pe creierul unui copil care ,la varsta foarte frageda ,a inceput sa povesteasca de cealalta femeie care l-a alaptat, fara sa aiba nici cea mai mica informatie despre faptul real intamplat la cateva ore de la nasterea lui.
Dar desi nu am dat nici un nume,totusi nu vreau sa invadez prea mult viata a doi oameni pe care ii plac,admir si respect ,desi ii cunosc de putina vreme.

EA zambeste si astazi sagalnic amintirii in care EL a folosit aceeasi linie pe care o cam folosesc toti:"Eu te cunosc de undeva":)
Doar ca de asta data a fost perfect adevarat.
El zambeste faptului ca eu nu par deloc surprinsa ascultandu-i povestea.Poveste care mi-a luat ceva vreme s-o scriu pentru ca nu am vreu sa supar pe nimeni.
Dar am considerat ca este prea frumoasa ca sa nu fie impartita:)

Nu stiu ce forta pune doi oameni impreuna.Destin?Soarta?Iubirea?Atractia universala a doua rauri care s-au alimentat din acelasi izvor...care au tot ratacit ...si care apoi s-au intalnit la varsarea in mare?
Cred din ce in ce mai mult in faptul ca suntem destinati unul altuia.
Nimic nu poate fi intamplator in atractia dintre doua suflete.Exista o forta care "lucreaza" dincolo de aranjamente si simple intamplari.Si,cu cat ne departam ,cu atat ne apropiem mai mult,cu cat ne respingem ,cu atat ne atragem mai mult:Pentru ca este Destin.
Destinul nu se bazeaza pe coincidente ci pe reguli dinainte scrise.
Doar ca unii forteaza destinul,altii il ocolesc...

Iar altii devin sclavii unui sistem din care nu vor putea evada niciodata si ,pe care,cu resemnare il numesc destin.

...doar nisip...

2011-10-14T19:40:00.000-07:00

Ca o oglinda in care ai vazut totul putin distorsionat ..
Si nu esti de vina tu ,nu este omul de vina ...poate doar oglinda care a reflectat doar ceea ce tu ,cu incapatanare,ai vrut sa vezi.
Este fascinant si trist...
Pentru ca relatiile dintre oameni sunt pe cat de frumoase pe atat de fragile.
Castele de nisip care nu pot face fata unui val mai mare...
...care se distrug si se rasfira ca si cum nici nu au existat.
Doar nisip cat vezi cu ochii...
Si nu cred ca acest nisip...chiar incalzit la soarele cel mai puternic,se mai poate transforma vreodata in castelul care a fost .
Si nu cred ca acest nisip ,chiar incins la flacara cea mai putenica se mai poate transforma vreodata in sticla oglinzii care ne reflecta asa cum intr-adevar suntem.

"Cheia ce ti-am dat aseara..."

2011-10-14T15:07:00.000-07:00

Dans

2011-10-05T07:02:00.000-07:00

by Nuța Istrate Gangan

Nici macar nu asculta cantecul.Stia doar ca e un cantec lent si ca ar fi vrut tare mult s-o tina un pic in brate.Macar pret de un dans.La naiba,3-4 minute...
Si deja ,gestul ei de a-si controla ceasul si usa il exaspera.
Petrecerea incepuse de mai bine de jumatate de ora,unii dansau,altii discutau in grupuri mici,toti erau relaxati dupa o saptamana de munca.
Sarbatoritii,imbujorati strangeau maini ,schimbau imbratisari si pupau obraji.

Ea statea cuminte ,picior peste picior,cu parul strans la fel de cuminte intr-un coc rotund si roscat.Nici nu vroia sa-si aminteasca de cate ori isi inchipuise palma lui desprinzandu-i clama mare si aurie care-l tine impreuna...
Sorbea din "singura bautura care-mi place,Martini de mere" si din cand in cand isi privea ceasul si arunca o privire spre usa salii.
Isi astepta sotul.Care intarzia.
"Trafic"
"Probabil,el de obicei nu intarzie"
I se parea ciudat ca amandoi rad si glumesc atunci cand sunt la serviciu..,desi doar el stia cat de mult se straduieste sa para indiferent si colegial,dar intr-un cadru mai romantic ,cu muzica lenta ,bautura fina,lumina difuza, amandoi devenisera parca stingheri.
Purta o rochie neagra ,stransa pe clepsidra corpului ei,cu maneci lungi,total inchisa in fata dar foarte decoltata in spate.Isi amintise ca vederea spatelui ei dezgolit ii taiase respiratia pentru o secunda lunga.
Intr-un fel putin dureros si parca nedrept stia ...stia ca ea nu ar putea fi niciodata a lui.Dar ii era atat de bine in preajma ei.
Daca putea numi "bine "senzatia aceea de dulce neliniste pe care o simtea cand erau impreuna in aceeasi incapere.Stia insa ca doar isi prelungea aceasta agonie dulce-amara.
Era ok cand o vedea vesela.Avea o veselie contagioasa ,radea din tot sufletul si era dulce cand incerca sa spuna un banc sau o gluma pe care o citise sau auzise.Nu tinea minte glumele si nu le reproducea niciodata corect.
Gasea intotdeauna un cuvant de spus atunci cand el era intr-o pasa proasta.
Se gandi ca de foarte multe ori ea a fost prima care l-a sunat fie dupa un succes ,fie dupa un esec.
In schimb avea si zile cand nu era atat de vesela si atunci ii era cel mai greu.
Nu prea ii spunea motivele penteu care este suparata.Dar el o simtea.Stia ca gura ei frumoasa poate evita cuvinte dar ochii, niciodata.Melancolia ei trezea barbatul ocrotitor din el.
Ar fi vrut s-o tina in brate ore insir.Dar nu putea.Nu avea dreptul.
Cel care o tinea in brate se lasa asteptat.

Zambi.
La naiba !
"As putea sa te dansez un pic"
Nu-i dadu timp sa spuna nu,o agata de mana si o trase usor inspre el.
Zambi.Ca si cum s-ar fi asteptat.Poate chiar astepta.
Pentru o clipa ,ca orice vinovat fara o vina bine definita ,isi roti ochii prin sala.Desi simtea toti ochii atintiti asupra lui ,totusi nimeni nu-i privea.
Zambi la mirosul de iasomie.
Zambi si ea,privindu-l.
Isi potrivi palma pe spatele ei exact acolo unde materialul intalnea pielea.
Nu ar fi indraznit mai mult.

Ar fi indraznit mai mult.

Palma ei se stranse usor in pumnul lui si el zambi diferentei de culoare , textura si marime,desi simti pentru o secunda raceala verighetei ei.
Se misca usor,fluid ,parea atat de naturala in bratele lui de parca se nascuse acolo.
Isi sprijini usor barbia de tampla ei si se gandi ca asa ar trebui sa te simti in rai.Era atat de bine cu ea in brate,invaluit in mireasma trupului ei.Palma lui se odihnea pe curbura coapsei si respiratia ei ii mangaia gatul.Ii simtea sanii atingandu-l usor ,ca o parere,si se abtinu din greu sa n-o stranga mai tare sa-i simta striviti la pieptul lui.
"De ce te incapatanezi sa vii singur la petreceri de acest gen?"
"Gen?"
"Stii ...cand fiecare vine cu cineva ...e logodna...pana la urma urmei.Ma intreb cate capete ai sucit si cate inimi ai frant pana ai ajuns aici.Arati grozav cu cravata"
Se apleca si-i sopti strengar la ureche:
"Daca e ceva in neregula cu inima ta...spune-mi...Stiu exact unde se ascunde si stiu cum s-o vindec"
Se obisnuise cu felul lui de a fi si doar ii zambi.
O suvita i se desprinsese din coc si ii cazuse pe obraz.Intr-un gest negandit palma lui o lasa pe ai ei pentru o secunda si-i rasuci usor suvita jucausa dupa ureche.In treacat dosul palmei lui ii atinse sanul.gestul ii electrocuta pe amandoi.
Ii simti corpul incordat pentru o secunda.Era inutil sa pretinda ca nu a observat.
"Imi pare rau" sopti ,dar palma i se rasfira cu toata fierbinteala dorintei lui pe pielea dezgolita a spatelui ei.
Ea il privi si el avu impresia ca era prima oara cand il vedea.Din instinct pieptul ei se curba usor atingand intr-o adiere pieptul lui.
Pentru o clipa lunga s-au oprit din dans ...
Ii spusese pe nume de atatea ori...La naiba ...zilnic...
Dar niciodata vocea ei nu sunase ca in clipa aceasta.
Intrebare,surprindere,asteptare?Poate dorinta ascunsa?Poate o nevoie de intimitate pe care el nu o observase la ea pana acum?Numele lui se desprinse de pe buzele ei si ii tresari toate simturile.Fugar ,o vazu cu ochii mintii ,in patul lui ,in bratele lui,soptindu-i numele.Cu buzele rotunjite si inrosite de saruturi.
Isi dadu seama cat de nedrept este cu ea.
Zambi ,maigaindu-i usor spatele:
"Rochia ta nu-mi da de ales,printesa"
Ii ridica pumnul inclestat in palma lui la buze si i-l saruta cu politete jucausa.
"Imi pare rau ...te necajesc.Si fac asta foarte des."
Respira adanc,palma lui cobora pe talie ,pe terenuri mai putin minate si corpul lui se departa putin de al ei.
"Ei ce crezi despre logodnicii nostri....Dupa ani si ani ...s-au gandit ca e mai bine cu acte-n regula"
Il privi zambind,usor amuzata.
"Fac conversatie"il auzi.
"Intre sanii mei si pieptul tau nu sunt decat cativa centimetri si doua randuri de material.Chiar vrei sa vorbim doar de dragul conversatiei?"
O privi pentru neincrezator apoi izbucni in ras:
"Ma platesti cu aceeasi moneda?"
"Doar sa vezi cum e cand cineva te stranguleaza pentru o secunda"
Incepu sa rada si ea si apoi isi desprinse palma din palma lui si o flutura catre ultimul invitat.
Isi simti stomacul strans in clesti fierbinti pentru o secunda.La naiba ,cand o sa inceteze cu tortura asta?Ea apartinea altcuiva.Si acel cineva nu era un ticalos cum el si-ar fi dorit cateodata.
Se gandi ca viata lui ar fi fost mult mai usoara daca ar fi avut de a face cu un ticalos.
"Hei,multumesc ca ai avut grija de ea in lipsa mea.
Isi stransera mainile,s-au batut reciproc pe umar,schimbara impresii despre vreme si ultimul meci de fotbal ,apoi el o atinse usor pe umar intr-un gest de "mai vorbim,distractie placuta" si se indeparta cu impresia ca niciodata nu o sa stie daca ea a glumise de fapt, mai devreme.
............................................................................................................................................................................
Luni ,la sfarsitul zilei de lucru in vreme ce ceilalti se indreptau spre garajul cladirii el batu la usa biroului ei,deschise si intra usor.Stia ca nu plecase.Simtea ca ea vroia sa-l vada.Nu vorbise cu ea toata ziua.Poate o ocolise intentionat,poate fusese prea ocupat.
Statea cu spatele privind asfintitul .Se apropie de fereastra si avu impresia ca-l astepta.
Statu cateva clipe langa ea.Soarele isi trimetea ultimile raze,luminand duios sprintre crengile copacilorParul ei lucea stins in lumina difuza.
"Frumos"...
"Astazi este prima zi de toamna"
"Stiu...M-am gandit la tine...Vroiam sa-ti urez sa ai o toamna frumoasa."
Se intoarse la birou si incepu sa-si stranga hartiile,sa se pregateasca de plecare.
Si de ce ar ramane?
Acasa o asteptau copiii si sotul.
Doar pentru ca el era aici ?
"Imi pare rau pentru aseara.Te-am tachinat ..te-am atins...te-am...nu a fost intentionat..."
"E in regula,o auzi...A fost o receptie frumoasa.Ma bucur pentru ei doi...Dupa atata nefericire in fostele lor relatii,merita sa fie fericiti"

Purta o bluza subtire si fusta i se oprea deasupra genunchiului rotund si probabil cald,gandi el.Picioarele ii erau desculte in sandalele .Avea unghii mici si sangerii.Si parul prins cu vesnica clama uriasa"pentru ca era mai usor si rapid".Ii simtea obrajii fierbinti desi era palida.
Si avea ochii tristi .Astazi mai mult ca oricand.
Si indraznea sa vorbeasca de relatii nefericite.
"Si ce stii tu, ma rog ,de relatii nefericite?"Aproape ca striga.
Pentru o secunda ea il privi contrariata.
Isi trecu degetele rasfirate prin par si-si cauta pachetul cu tigari.Nu-l avea,ramasese in biroul lui.
"Ai fost vreodata nefericita intr-o relatie?Nu prea cred .Sunt absolut convins ca atunci cand te-ai indragostit de cineva acel cineva nu a mai avut nici o scapare.Habar nu ai cu ce se mananca nefericirea".
Se apropie de ea periculos de aproape apoi se razgandi si se apropie de fereastra:
''Tu nu ai nici cea mai mica idee ce inseamna sa suferi din cauza unei iubiri neimplinite.Te-ai indragostit de sotul tau si el de tine ,toate bune si frumoase,v-ati casatorit si ati facut copii.Si o sa traiti dezgustator de fericiti pana la adanci batraneti!"
Nu stii ce inseamna sa iubesti pe cineva fara sa ai voie sa-l atingi,sa iubesti fara speranta ca intr-o zi poate vei fi iubit.Sa te impotrivesti cu tot ce ai impotriva acestei iubiri si ,la naiba ,nimic sa nu functioneze."
Tresari cand auzi zgomotul usii.Se intoarse si vazu ca ea a incuiat-o.
Se apropie de el si-l privi lung cu ochii ei frumosi si tristi.
Sigur !Vroia sa vorbeasca ! Nu asta vroia tot timpul?!
Il atinse usor cu palma pe obraz.Intr-un gest tandru, obrazul lui ii cauta palma,dar ea si-o retrase.
"Stiu ca esti indragostit de mine".
Avea vocea moale si soptita.Bineinteles ca stia.
Nu suna a nimic.Nici repros,nici noutate nici surpriza.Ii spunea doar ca stie.
"Si imi pare rau ca nu am facut nimic sa impiedic acest lucru.Dimpotriva."
Isi scoase clama din par si valurile rosiatice i se rostogolira pe umeri.Nu fusese un gest seductiv si el stia asta.Era doar obosita.Trista.
Isi arunca clama de par in geanta deschisa de pe scaun.
"Si nu pot sa-ti explic cat ma doare stiindu-te asa.M-am gandit ca o sa-ti treaca.Nu am stiut cum sa reactionez pentru ca niciodata nu am intalnit pe cineva ca tine.Poate nu te-am incurajat prea mult dar nici nu te-am evitat"
Se apropie de ea si ii cuprinse obrajii in palme:
Nu avu putere sa-l priveasca in ochi.
"Tu nu ai nici o vina,Nu m-ai incurajat...Ai fost doar tu.Si asta mi-a fost de-ajuns"
Fara sa se gandeasca prea mult isi cobora buzele si-i sorbi prima lacrima care-i aluneca pe obraz.
"Ai incercat sa fii in continuare aceeasi pentru ca sperai ca o sa-mi treaca.In felul tau ai crezut ca daca petrec timp cu tine am sa incep sa te privesc ca pe o prietena.Stiu asta.Am simtit asta.Si am fost furios."
Degetul lui gros ii contura usor buzele.Isi adanci ochii in ochii ei.
Nu mai avea nimic de pierdut.
Deciziile erau luate.
Cu un singur gest ii acoperi buzele cu buzele lui.Fara mila.O saruta dureros si aproape brutal soptindu-i printre franturi:
"Ei bine,nu a functionat...ah...te iubesc si probabil ca am sa te iubesc multe vreme de-acu-ncolo."
Nu-l deranja faptul ca ea nu-i raspunde,era fericit ca nu este respins.Se agatase doar de haina lui in vreme ce gura lui o devora.Ii strivi buzele cu ale lui muscandu-i-le aproape dureros.Isi trecu degetele rasfirate prin parul ei si ii privi ochii plansi si gura rosie si umeda de furia sarutului,Apoi se apleca din nou,tamaduitor,tandru sorbindu-i fiecare lacrima si parere de rau.
"Te-am iubit din prima clipa...nu stiam cine esti...nici nu m-a interesat verigheta ta...ssshhh ...nu plange...te rog...iubito...ssshhh..Am adormit cu tine in gand si m-am trezit cu tine in gand.Am avut momente cand te-am urat si te-am iubit in acelasi timp.Cand am vrut sa fii nefericita in casnicia ta...."
O sprijini de marginea biroului si cu o mana in parul ei continua sa o sarute.Cealalta palma ii cauta sanul si-l stranse usor.Nu intelese geamatul ei doar pentru ca nu vroia nici o impotrivire.Ii cuprinse pulpa ,o ridica pe coapsa lui si-si facu loc impingand usor,sugestiv facandu-si cunoscute intentiile.Nu stia daca vreodata gustase ceva atat de bun sau daca simtise o femeie asa cum o simtea pe ea in secunda aceasta.
Si apoi isi simti intreaga lume naruindu-se.
Isi auzi numele din nou soptit ...
Se indeparta din inclestare si isi acoperi ochii cu palmele.Respira adanc si cu gesturi moi,privind-o trist,se apropie si-i incheie nasturii bluzei.
Nu era nimic din soapta de noaptea trecuta.
Era doar felul ei tandru de a se impotrivi.Isi trecu palmele peste fata imbujorata si-si netezi fusta.
Prin bluza sanii ei insa o tradau.Si ochii ii tradau dorinta.

Dar el stia mai bine.
Lumina de pe fata ei cand sotul ei a intrat in sala de receptie nu se putea compara cu nimic.Avu impresia ca ochii ei au inceput sa straluceasca in secunda in care l-a vazut.
In secunda in care si-a vazut jumatatea el devenise inexistent.Si era normal sa fie asa.Nu o invinuise.Stia ca nu era femeia care sa stea intr-o relatie nefericita.Si mai stia ca nu se poate lupta cu lumina ochilor ei si cu tatal copiilor ei.
Poate ca-l dorea in secunda aceasta.Era normal,era o femeie tanara si sanatoasa si el stia exact ce butoane sa apese.
Asa ca ceea ce hotarase aseara era definitiv.
Pleca fara un cuvant in plus.
Ea incerca sa se recompuna.Isi stranse repede parul isi lua taiorul si geanta hotarata sa-l prinda la lift.Sa-i spuna ca ii pare rau ca nu-l poate iubi,ca a daruit deja toata iubirea ei unui alt barbat,care poate a avut doar sansa de a aparea inaintea lui.Sa-i spuna ca relatia lor de prietenie este mai importanta decat orice dorinta sexuala.
Si atunci cuvantul o izbi.Prietenia de fapt nu existase niciodata.Fusese iubire si dorinta deghizata.
Se opri in fata liftului pentru o secunda apoi se intoarse si se indrepta spre biroul lui.Desi nu mai era nevoie.
Pozele lui cu celebritati sportive lipseau.Cosul mic de basket zacea in cosul cu gunoi impreuna cu mingea minuscula cu care o exaspera cand incercau sa lucreze impreuna.Biroul de lemn rosu ii oglindea fata plansa.Isi atinse usor buzele cu varful degetelor si se stradui sa-si stavileasca lacrimile.Pachetul lui cu tigari era uitat pe un colt.Privi in jur.Ar fi vrut sa gaseasca un lucru pe care sa-l ia sa-i aduca aminte de el.Isi stranse taiorul in jurul corpului si iesi din incapere.Nu avea nevoie de nimic .Durerea sarutului lui ii va fi de ajuns.
In garaj isi cauta cheile si din obisnuinta vru sa arunce petecul de hartie de pe parbriz crezand ca este cine stie ce reclama.Il desfacu in schimb cu miscari mecanice.Scrisul lui mare si masculin:
"Ai fi facut dragoste cu mine daca nu m-as fi oprit la timp?"
Stranse biletul in pumn pana isi simti unghiile in carne.Apoi cu un gest scurt rupse in bucatele si il arunca in cosul de gunoi.
Intra in masina.respira adanc,isi atinse buzele cu o umbra de ruj si porni motorul.
.............................................................................................................................................................
Depasise de mult viteza legala.Nu stia sigur unde merge,vroia doar sa fie undeva departe.Incetini numai cand telefonul il anunta ca are un mesaj.Arunca o privire si cand numele ei aparu pe ecran se desprinse din trafic si parca pe marginea soselei.
Era tarziu...trecut de miezul noptii...Se gandi de doua ori inainte sa deschida mesajul.
Simti pentru o secunda ca nu poate respira:
"Pana la durere"
Simti cuvintele ei ca pe o durere fizica.Zambi trist si se intreba cand naiba si-a simtit ochii impaienjeniti de lacrimi ultima oara.
Mai privi o data mesajul apoi cu un singur gest sterse numele si numarul mesagerului.

Si totusi...

2011-09-26T19:19:00.000-07:00

http://www.mostwantedblog.org/2012/01/blog-power-editia-6.html

Poate de maine va renunta la tigara dar,in seara asta simtea o nevoie acuta.
Poate va fi ultima tigara din noaptea asta sau din viata asta.
Nu stia inca, dar ii promisese ca o sa ia acest fapt in considerare.
Zambi la gandul "Ea".
Ea...ea...ea...
Isi strivi tigara in scrumiera si isi arunca prosopul umed in cosul cu rufe.
Se intinse in pat si se ruga sa adoarma rapid,pentru ca noaptea era cel mai greu.

Nu stia cand dorinta pentru ea s-a transformat in durere fizica.

N-ar fi banuit niciodata...Lumea era plina de femei...Amabile ,disponibile,nemaritate mai ales.

Ar fi vrut doar sa fie toamna ,sa fie rece ,sa ploua...si el sa stea gol in ploaie Si tot trupul sa-i fie biciuit de vant taios si ploaie rece.Ca un remediu ,ca o durere care cauta alta durere.Ca si cum daca altceva l-ar durea mai tare aceasta durere surda ar fi fost atenuata.

Tresari.
Auzise un zgomot.
Usa,vantul...Camera era luminata doar de lumina pala a neonului din fata casei lui.Lumina care tremura in ploaia subtire...Monotona ,anxioasa,reumatica si suicidala.
Si ei ii placea...
Nu mai ajunsese sa deschida pentru ca ea intrase deja.
I se parea ireala.Dar intotdeauna avusese sentimentul acesta in prezenta ei.
Ea ...aici?
Pentru o secunda lunga inchise ochii , nu ca sa alunge imaginea ci sa o stranga si mai mult sub retina.
Era mai mult decat surprins.
Ca si cum ea era ultimul lucru care i se putea intampla.
O privi cum paseste usor apropiindu-se de pat.Isi lasa geanta pe fotoliu ,isi scoase jacheta si o arunca usor peste geanta.Apoi dupa o secunda de ezitare ,incepu sa-si desfaca nasturii bluzei.Fara graba cu gesturi moi ,calme ,dureros de domestice,privindu-l... Nu erotic,nu seducator...doar privindu-l .In felul ei inconfundabil.
Doar ii ghicea privirea.I-o cunostea atat de bine.
Isi desfacea nasturii bluzei si ii zambea.
Zambi si el si se intreba prosteste de cate ori nu se derulase scena aceasta prin mintea lui murdara , cand ea intra in birou ,dimineata,isi arunca jacheta si poseta pe spatarul scaunului si-i spunea jumatate in gluma ,jumatate in serios:"Nu e nici 8 si eu sunt franta...scoala ,gradinita...Te-as lua de barbat daca mi-ai face o cafea...Si daca ,bineinteles nu as avea unul grozav acasa".

Ar fi vrut sa se ridice ,sa faca ceva...sa aprinda lumina ,s-o ajute sa-si scoata ultimele haine...sa-i elibereze parul din stransoarea cocului greu...sa...sa...
Dar isi simtea trupul dureros de greu si dureros de placut.Pentru o secunda avu impresia ca sanii ei ireal de albi au luminat incaperea intr-o strafulgerare satinata si aromata.Iasomie...Sanii ei...Era nebun?Halucina?La naiba !
Se intinse langa el ,natural ,normal ,aproape casnic,ca si cum ar fi facut acest lucru in fiecare noapte...
....se lipise de el cu trupul ei cald ,balsam pentru ranile lui.Simtea ca nu are aer indeajuns.
O cuprinse in brate intr-un gest de sfarsit de lume si isi ingropa fata in scobitura gatului ei.
Daca si-ar fi permis ar fi explodat si s-ar fi risipit in mii de cioburi.

Ii simti obrazul fierbinte si ud.
"Tu plangi?"
"Ploua..."
Vorbi cu buzele lipite pe pielea ei.Pentru o secunda simti gust sarat si zambi cu tandrete si duiosie.
Ar fi vrut sa-i vada ochii ...stia cum arata ochii ei cand plange...
Dar nu avea destula lumina.
Ii simtea trupul alb si moale modelandu-se pe trupul lui imbalsamandu-l in parfumul acela inconfundabil.
Ar fi vrut sa-si infinga dintii in in carnea ei,ar fi vrut sa inhate barbar si sa modeleze lutul cald al trupului ei,ar fi vrut sa o iubeasca salbatic ,apoi tandru si salbatic din nou...sa se scufunde in trupul ei cu uitare si nebunie,s-o crucifice pe trupul lui ,s-o faca a lui pentru totdeauna,dar intr-un mod ciudat isi simtea trupul greu ,cuprins de o oboseala dulce si de un fel de stranie durere.

Era aici...ultimul lucru la care s-ar fi asteptat.
"Vine sfarsitul lumii, gandi zambind...apoi zambetul ii ingheta:A aflat ca are o boala mortala,Dumnezeule!"
Ii cuprinse fata in palme si incerca sa-i desluseasca ochii:"Ce s-a intamplat?"
Ea ii zambi usor si ii atinse usor buzele cu buzele ei moi si calde"
"Ssss"...
Isi lipi obrazul de al lui si prelungi gestul cu infinita tandrete...
Ii simtea inima zbatandu-se in piept ,stia ca i-a fost greu sa vina...la naiba ,inca nu-i venea sa creada ca ea este in patul lui...
Stia ca ea stie.
El nu a fost niciodata un bun actor si daca ea nu ar fi fost fericita in viata si in casnicia ei ,nu ar fi ezitat sa iasa in strada si sa strige in gura mare ca o iubeste.
Si totusi....
...trupul ei era ata de strans langa al lui incat avea impresia ca e doar unul ...un singur trup cu doua inimi care bat la unison.
Cand ea incerca sa-si indeparteze obrazul...obrazul lui ii urma gestul intr-un tandru "mai ramai".
Palma ei calda ii lasa urme de lumina pe trup.Ii simtea mangaierile,adanc,inauntrul lui ,ca si cum palma ei ar fi avut puteri miraculoase si i-ar fi mangaiat sufletul.Palma lui ar fi vrut sa urmeze gesturile palmei ei...

Simtea cum se transforma din statuie in barbat.
Din nou.
Ca o renastere...

"Nu voi face dragoste cu tine..." o auzi soptind.
"Stiu..."
Intr-un fel ciudat,in felul ei ciudat nu i spusese ca nu-l doreste.Nu-i spusese ca nu-l vrea ci doar ca nu o sa faca dragoste cu el.Un fel de promisiune amanata.Nu astazi ,nu acum ...nu inca...

Si intr-un tarziu...coplesit sub tandra ei mangaiere ,intelese.
Venise doar sa-l vindece...doar sa-i treaca ranile din trupul lui in trupul ei.
Se simtea nedrept si ar fi vrut sa faca un gest dar sub nevoia si interdictia imperioasa din ochii ei ,orice gest ii amortea.Si ce era si mai straniu este ca nu reusea sa-i vada ochii intr-adevar...Stia doar.
Si i se parea si mai nedrept ca numai ea sa sufere de ranile iubirii neimplinite...

Nu stia cat statuse asa...Cu ea in bratele lui...cu trupul ei moale si cald modelat pe al lui.Cu obrazul ei umed i lipit de obrazul lui.Fara nici cea mai mica urma de dorinta carnala.Doar erotism in forma pura.
Numai ea putea fi erotica fara sa fie sexuala.Numai ea putea sa rada si sa aiba ochii tristi.Numai ea putea sa fie mare calma si linistita la suprafata si vulcan pe interior.
Nu a stiut niciodata cand s-a indragostit de ea.Nu a stiut cand a incept sa o iubeasca.Cuminte ,in secret si imposibil.Mai ales imposibil.
Dar ea era aici...
Si ciudat,acum ,cu ea in brate,ca intr-o vraja singurul lucru pe care vroia sa-l faca era sa adoarma asa...

...cu ea calda si cuminte n bratele lui ,cu obrazul ei inca umed lipit de al lui si cu palma ei maigaindu-l aproape absent.
Se simti usurat parca de o povara imensa.Nu stia daca se mai simtise asa vreodata.Sentimentul era teribil Si era nou.

Ii vindecase iadul dorintei cu raiul trupului ei.

Nu stia ce va fi maine dar astazi se simtea vindecat.Nu mai simtea nici urma de durere.Era ca un sclav care abia fusese eliberat dar care nu prea stia ce sa faca cu atata libertate.
Si intr-un tarziu ,adormi.
Sub efectul iasomiei si al unui obraz de catifea umeda.
................................................................................................................................................
Tunetul zgudui casa.
Sari brusc din pat,buimacit.
Privi in jur...
Se apropie de fereasta ,o deschise si mirosul inconfundabil de ploaie de vara inunda camera.Parcarea era goala...si prin lumina neonului observa ca inca mai ploua.Tufa de iasomie din fata ferestrei era culcata de ploaie...
Apoi cu un gest prelung,anticipat se intoarse usor si privi usa.
Era incuiata.Asa cum fusese si aseara.
Se apropie sa se convinga,parca.O incerca, apoi intr-un acces de furie o izbi cu piciorul.
Se intoarse usor si se sprijini cu spatele de ea.Statu asa o vreme,cu capul sprijinit in palme"Cum de am ajuns aici",gandi.
Privi spre patul ravasit ...nu reusi sa-si aduca aminte cand a adus o a doua perna...Se apropie si ridica un cerceaf, strangandu-l in pumn.Si-l apropie de obraz si apoi zambi...
Mirosea a ploaie...si a iasomie.
A "Ea".

...si totusi...

Și Ană și Evă și tot

2011-09-25T18:15:00.001-07:00

esti Ana zidirilor mele
si cand te ingrop te iubesc
te smulg cu furie din piatra
in sufletu-mi trist te zidesc.

esti Eva dorintelor mele
pacat si blestem pamantesc
esti fructul oprit,muscatura
desi ma omori,te iubesc.

sute de sabii trec prin mine
ma simt ca un ultim invins
fachirii cred ca asta-i circ
si ma-mping pe jaratec incins.

titanicuri iar se scufunda
si ard pe altare iubiri
furtunile lumii intregi
se-aduna la mine-n simtiri

si trec prin mine dezastre
   sfarsituri de ere si veacuri
   la tine-i otrava si șișul
   la tine e punga cu leacuri.

ma-ntorc catre mine supus
iti jur,sunt pregatit de potop
daca tu ai putea sa imi fii
si Ană si Evă si tot.

Nu este toamna fara tine ,darling

2011-09-23T19:46:00.001-07:00

nu este toamna fara tine, darling
imi este vinul dulce si amar,
nu esti aici cu gust de tamaioasa
sa-mi aromesti tristetea din pahar.

sunt doar pribeag prin anotimpul asta
care-i al tau de parca ti-e sortit.
eu fara trupul tau cu gust de struguri
nu sunt decat un biet crasmar falit.

mi-e dor de pasii tai pierduti prin frunze,
de trupul tau in palma mea rasfrant,
Imi beau paharul cu venin si mor
sub patima din ultimul cuvant.

nu-mi e prea bine fara tine ,darling
dar nu mai vreau furtuna in simtiri,
eu vreau doar sa te gust pe indelete
si-apoi vreau sa ma pierd in amintiri.

mi e dor sa iti revad surasul trist
dulceata gurii tale sa o gust
sa mi te-astern sub trup ,sa-ti sarut ochii
si sa te-mbat cu dragoste si must.

la carciuma se bea cu disperare
amicii mei sunt toti cazuti sub masa
doar eu sunt treaz desi tot beau de-o viata...
de-o viata tot visez la tamaioasa.

sub palma ta vroiam sa ma renasc
sub trupul tau vroiam duios sa mor
tu-mi amintesti de toamnele apuse
si-mi definesti amar cuvantul "dor".

Nu este toamna fara tine darling
tu esti in toamna calda-ntruchipata
te-astept la un pahar de tamaioasa
si la un ceas de dragoste-aromata.
.......................................
dar intre timp sa stii ,nu mi-e prea bine
caci darling ,nu e toamna fara tine.

Doar un pas...

2011-09-21T09:52:00.000-07:00

Am avut o discutie interesanta cu cineva.Interesanta si putin ciudata.
Si concluzia a fost ca "Este ciudat cat de amabili si interesati devin oamenii privindu-te, atunci cand ai o boala grava".
Si nu m-am abtinut sa nu gandesc doar pentru mine"Mda... si amabilitatea si interesul acesta ar disparea daca nu le-ar fi frica de razbunarea universului"

Venind spre casa, radioul din masina ghicindu-mi parca gandurile, a difuzat un cantec despre "Cat de atenti sunt oamenii la ceea ce ai spus dupa ce nu mai esti "
Te-ai gandit vreodata la acest lucru?
Totul se poate spulbera intr-o secunda, omul care ai fost devine amintire. Nimic nu ar mai avea sens, nici mandria,nici incapatanarea .Pentru secunda am strans infrigurata volanul si am apasat usor pe frana ca sa ma pot incadra in limita legala de viteza.
Si apoi m-a cuprins un fel de furie calma si amara pe mine insami, pe altii...
Si tot ce trebuie sa fac probabil este doar sa pun mana pe telefon.

Mi-am adus aminte (iar si iar, a cata oara), de ziua cand m-au anuntat ca tatal meu a murit.Stiam ca e bolnav dar nu ma gandeam ca intre ultimul telefon si moartea lui ar mai fi doar un pas.
"S-a culcat si nu s-a mai trezit"
Vorbisem de cateva ori cu mama, ea este mai vorbareata, tata nu era pe acolo, daca era, intrebam doar ce mai face...dar niciodata in ultimele luni nu l-am cerut la telefon.Pentru ca exista mereu o "data viitoare, nu?Pur si simplu m-am multumit cu informatiile pe care le primeam de la mama, privindu-l.
Primul lucru care mi-a venit in minte printre lacrimile de copil care nu-si putea vedea tatal pe ultimul drum a fost faptul ca nu-mi aminteam ultima noastra discutie.Si nu mi-am amintit-o niciodata.Mi-am amintit franturi dar niciodata nu am stiut care au fost ultimele noastre cuvinte.
Si asta doar pentru faptul ca am ignorat PASUL.Doar pentru faptul ca m-am bazat pe MAINE.

Multe lucruri conteaza in lumea asta.
Si multe lucruri nu conteaza.
Dupa o perioada de ignoranta voita nu vei mai face diferenta.

Un singur cuvant te poate distruge asa cum un singur cuvant te poate inalta.
De la bucurie la tristete nu este decat un pas, de la liniste la inclestare doar un pas.
Intre viata si moarte, doar un singur pas.

Te invarti intr-un cerc complet inchis marginit de mandrie si incapatanare. Si probabil tot ai sa faci pasul acela dar, desigur ,va fi prea tarziu. Pentru ca mandria si incapatanarea se razbuna.

Ce ai face daca ai sti ca maine "nimic din ce-a fost n-o sa mai fie" ?
Nu ti se pare ciudat ca un singur pas iti poate defini destinul?

Maine...poate maine...

2011-09-21T08:56:00.000-07:00

Stii...viata este asa cum este.
Se zice ca viata este asa cum ti-o faci.Parca am inceput sa ma indoiesc.
Ce-ai face daca maine nu ar mai veni?Daca ai sti ca maine s-ar transforma in cel mai diferit "maine " pe care l-ai avut vreodata.?
E ciudat ca astazi sa fii TU iar maine sa devii aproape o umbra celui de astazi.
Ma gandesc ca, daca am STI ce ne asteapta, am fi diferiti.Nu ne-am ignora unii pe altii,nu ne-am ura,nu ne-am ocoli...
Am sti sa fim oameni ,intr-adevar.Ura ,invidie ,nepasare ,barfa,ignoranta,nesimtire...Aceste cuvinte nici nu ar trebui sa existe in vocabular.
Si totusi ne uram in fiecare zi,ne barfim in fiecare zi,ne ignoram unii pe altii,ne bucuram de necazul altuia.Uitam sa fim buni astazi ,pentru ca intotdeauna exista un maine ,nu-i asa?
Si maine ...da,poate maine, am sa fiu altfel,.Voi avea timp de tine.Am sa pun mana pe telefon macar sa-ti aud vocea,am sa-ti trimit un email doar sa vad cum mai esti...poate maine iti voi zambi,poate maine voi gasi timpul necesar sa te ascult sau sa-ti vorbesc."
Am obosit sa te ignor".
Dar nu pot astazi.
Poate maine...
...........................................................................................................................................
Astazi m-am infuriat pentru ca mi-am rupt o unghie.Am fost ata de suparata...ca nu-ti vine sa crezi.
Mai tarziu mi-am dat seama ce naiva am fost sa-mi consum nervii pe ceva atat de stupid.

Un designer italian si-a lansat o linie exclusiva si am asistat zambind ironic cum lumea a navalit sa-si cumpere niste tricoturi fanteziste si niste pantofi cu dungi:).Unii urandu-i si discret si pe fata pe cei care au reusit sa "inhate" mai multe produse.
Fara sa se gandeasca la "maine".
Mai tarziu am zambit amar ...fara urma de ironie.

Pasim unii pe langa altii fara sa ne vedem,fara sa ne pese...Purtam furii si razbunari in suflet si ne consumam mai mult urandu-ne decat iubindu-ne.Si cata energie iti consuma ura.Nu am auzit pe nimeni spunand"Am obosit sa te iubesc",in schimb am auzit" Am obosit sa te urasc"...

As fi vrut sa nu-mi tremure vocea.Dar mi-a tremurat .As fi vrut sa nu am ochii in lacrimi ,dar am avut.Am vrut sa fiu tare pentru el,as fi vrut la naiba ,sa-mi vina in minte una din glumele noastre .Sau sa fiu macar un pic flirty si sa-l fac sa zambeasca.

Acum o luna:
El:"Mi-a zis seful ca daca stau pe langa tine s-ar putea sa fiu promovat"
Eu:Sigur(pe fata cu expresia"cand o zbura porcul").Nu-mi place sa-mi pierd timpul.Daca esti atent si serios ai sanse.Pari un tip inteligent.Asculta si observa !
El:"Imi place jobul.Probabil ca nu m-ar deranja sa am jobul tau.Desi ,sunt convins ca nu i-as putea avea pe astia infasurati in jurul degetului mic,asa cum ii ai tu"
Vazand ca sunt toata "no play,just work" a adaugat facandu-mi cu ochiul:
"Ascult si observ,Lady":)

Acum doua saptamani:
Eu:"Ce ai aici?"
El:"Obiecte defecte ,desfacute...Le duc la Miss F. sa le proceseze ca "defecte".
Eu privind la o multime de prezervative imprastiate printre "defectivele" lui:
"Fa bine si impacheteaza prezervativele astea,sunt o multime de clienti in jurul lui Miss F."
El:"Man ,te porti de parca eu le-am desfacut"
Eu" Hey...Imi pare rau,nu am vrut sa sun asa ,doar ca e una din zilele in care nu simt nevoia sa vorbesc despre prezervative"
El:"Oh ,te inteleg,nici mie nu-mi plac"

....................
Astazi:
"Ce a zis celalalt doctor?"
Stiam ca ceva nu este in regula cu el.Ceruse o a doua opinie.Ieri era nervos si a plecat mai devreme pentru ca pur si simplu nu mai putea rezista presiunii.
Ochii i s-au umplut cu lacrimi desi se vedea clar ca facea eforturi supraomenesti sa nu urle de furie.
Din barbatul inalt si vesel care stia sa-mi smulga un zambet in zilele noroase a devenit intr-o secunda doar un copil mare.
Mi-a soptit intretaiat,uitandu-se in jur ca si cum mi-ar fi marturisit o crima:
"Cancer"

...............................................................................................................................................

As fi vrut sa nu-mi tremure vocea.Dar mi-a tremurat .As fi vrut sa nu am ochii in lacrimi ,dar i-am avut.Am vrut sa fiu tare pentru el,as fi vrut la naiba ,sa-mi vina in minte una din glumele noastre .Sau sa fiu macar un pic flirty si sa-l fac sa zambeasca.Sa spun ceva spiritual...sa-i spun ca la 35 de ani orice boala este vindecabila.

Prizonier

2011-09-19T15:55:00.000-07:00

Ieri am auzit o expresia deosebita:

"Inima mea nu are iesiri.Are numai intrari"

Asa ca...odata intrat acolo ,acolo ramai.
Ferecat in inima mea pe vecie.Si chiar daca la inceput ti-a fost bine si cald apoi mai tarziu ai simtit raceala si respingere,stii bine ca nu ai de ales.Pentru ca nu exista cale de intors...
Inainte nu mai poti merge,inapoi nu mai este drum...

Totul este sa ai rabdare ...
Si o sa-ti fie bine si cald din nou.
Pentru ca asa este inima mea.Schimbatoare.Cand incandescenta ,cand de gheata.
Asa ca mai bine obisnuieste-te cu statutul de prizonier in inima mea:)

Desi ,trebuie sa recunosc ,inima mea ar trebui sa fie cteodata putin mai selectiva:)
Sa controleze actele inainte ,sa cerceteze cine stie ce cazier de ticalos,mincinos,frangator de inimi,sa se gandeasca de doua ori inainte de a acorda statutul de rezident permanent.
................................................................................................................................................

Ieri am fost la biserica.Nu ma duc prea des desi pe noptiera mea se afla si o biblie.In momentele de ratacire o deschid.Si pacat ca fac acest lucru doar atunci cand ma simt ratacita.
La slujba ortodoxa nu prea ma atrage partea cu slujba propriu-zisa,aceea care se repeta la fiecare 52 de saptamani.Mi se pare rutina,mai intai...apoi mi se pare imposibil sa acoperi toata Biblia in numai 52 de slujbe.Plus ca nu se intelege prea bine ce se spune.Dar...stiu si eu...probabil ca sensul celor cantate este mult mai profund decat pot eu vedea si simti.

In schimb imi place foarte mult partea cu vorbitul.Gasesc aceasta parte cea mai productiva din toata slujba,cea care merge direct la sufletul omului.Sunt absolut convinsa ca multa lume gandeste la fel.Am urmarit chipuri si reactii.Pot jura ca am simtit un oftat de usurare iesit din multe piepturi cand cuvantul cantat a incetat si am zarit interes si placerea de a asculta in momentul in care preotul a inceput sa vorbeasca.
Imi aduc aminte cand mama mea venea de la biserica duminica .Niciodata nu a folosit expresia "Ce a cantat preotul" ci "Ce a ZIS preotul in biserica"
Poate mintea ei de femeie simpla nu a putut percepe dincolo de cuvant...dar cand este vorba de credinta de ce trebuie sa fie complicat?
Ok...vorbeam de faptul ca am fost la biserica.Si ca preotul a vorbit de iubirea dintre oameni.
Sa ne iubim unii pe ceilalti.

In general ne iubim.Ne iubim prietenii,pe unii mai mult pe unii mai putin,ne iubim rudele pe unii mai mult ,pe unii il intreb pe Cel de Sus cum de ne-a asezat in aceeasi familie:)...
Nu putem iubi chiar pe toata lumea ,pentru ca iubirea cere sacrificiu enorm...asa ca unii ne devin indiferenti dupa ce o perioada am fost convinsi ca ii iubim...altii ne-au fost si ne vor ramane indiferenti ,iar altii,pe bune,nici macar indiferenta nu ne-o mai merita.

Dar ce facem cu acel om pe care il uram ?

Toti avem unul...mai mult si mai putin.Ar fi ideal sa putem ierta pe toti acei care ne-au gresit care ne-au infipt cutitul pe la spate,care ne-au tratat mizerabil atunci cand nu au avut un motiv serios .Om cu care nu ne place sa fim in aceeasi incapere,nu ne place sa-l intalnim sau sa auzim de el.Poate fi fost sot,fost prieten,fost partener de afaceri...Poate ne este frate,sora,parinte...Lumea-i mare si ciudata si am auzit totii cazuri in care frate cu frate aproape ca si-au luat gatul,iar fosti iubiti si-au calcat rivalii cu masina.

Isus a spus sa intoarcem si celalalt obraz.
Un oarecare grec batran si de demult era convins ca trebuie sa multumim in fiecre zi si pentru durerea pe care o avem...

Vrei in sufletul tau sa te ridici deasupra acestui sentiment,vrei sa -ti demonstrezi ca poti fi mai bun decat atat...Uneori ai impresia ca nu-l mai urasti ,pentru ca nici macar ura nu ti-o merita,dar ,ceva se intampla,cineva este prieten comun,partner comun...poate devine apropiat unui membru din familia ta si din nou ranile ti se deschid si furia revine si ,odata cu ea,ura pe care o credeai apusa ,reinvie.Nu exista cale de mijloc intre iubire si ura.Nu exista indiferenta intre ura si iubire.Este doar zbor direct.Durerea ,tradarea,minciuna,pot transforma o mare iubire intr-o mare ura.Si ultima va consuma mult mai multa energie .
Este nevoie de trupe sa mergi la razboi.De armament greu,de planuri bine definite.De ura impotriva inamicului.Ura pe care o inoculezi incetul cu incetul in mintile soldatilor pentru ai face mai efectivi si mai eficienti.
Pe cand ,in iubire ,ai nevoie doar de doua inimi care pulseaza la unison.De doua inimi care s-au simtit...inimi fara iesiri...
Preotul avea dreptate.Este mult mai usor sa ne iubim...
Dar daca urasti?
Ce faci atunci?
Nu toti avem puterea sa trecem peste acest sentiment...nociv sentiment,la fel de nociv ca si omul care ti l-a indus.
Poate ura este doar un mecanism de autoaparare.Dupa o relatie nereusita ,dar in care partenerii s-au iubit ,cand relatia se distruge la inceput se instaleaza acea dragoste amestecata cu durere...apoi cu ura...si din nou cu iubire...Si daca unul dintre partneri continua sa-l faca pe celalalt sa sufere,constient sau nu ,atunci incet si sigur se instaleaza acea ura pura.Ura care la radacina de fapt ,a avut iubirea.
"Nu te pot ura pentru ca te-am iubit prea mult"
"Te urasc doar pentru ca te-am iubit prea mult"
Amandoua situatiile devin reale in functie de temperamentul si caracterul fiecaruia.
Indiferenta se instaleaza mult mai tarziu ,sau poate niciodata.Poate ca este un fel de mecanism de aparare ,dar urand devii prizonierul propriei inchisori.Cum de altfel,iubind,devii prizonierul celuilalt.

Vorbeam de inima...de inima fara iesiri...Doar cu intrari.
Din pacate si cei pe care-i iubim si cei pe care-i uram sunt prizonieri in inima noastra.Si atata vreme cat ii pastram impreuna ,cei mai puternici vor invinge.
Se spune ca ura este un sentiment mai puternic decat iubirea...Ca trebuie sa fii un om puternic sa poti ura,intr-adevar.Este usor sa iubesti...este fantastic de greu sa urasti...Sunt oameni care urasc mai bine decat stiu sa iubesca.In iubire au fost si sunt mediocri,doar calduti,dar ura i-a transformat in adevarati fanatici.In oameni cu scop si motiv.Toti avem accese de furie.Si mai toti avem accese de ura.Poate nu pentru multa vreme.
Poate unii nici nu cunoastem sentimentul ,poate altii nu dormim noaptea urzind planuri de razbunare.
Nu stiu.
Sincer nu stiu...

Mi s-a spus ca nu sunt capabila de ura.Ca am o capacitate prea mare de a iubi pentru a mai avea si puterea sa urasc.
Dar eu stiu mai bine
...stiu sentimentul...Nu ma domina,dar il recunosc.
Si ma rog sa am puterea sa-l evit.

Cioburi si tacere

2011-09-12T16:48:00.000-07:00

http://www.mostwantedblog.org/2011/12/blog-power-editia-3.html

Mi-erai pe piedestal statuie calda

Un sfant frumos cu suflet si simtiri

Din cand in cand te-nrouram cu lacrimi

Si-ti risipeam cenusa din priviri.

Dar dintr-un joc de furii si orgolii

Te-am rasturnat si-amar te-am risipit

Si m-am ranit calcand pe-atatea cioburi

In carne mi-ai intrat cand te-am strivit.

In jurul meu doar cioburi si tacere

Pe tine calc ca pe-un covor incins

Sunt numai rani cand ma-nvelesc cu tine,

Te strang in pumni si-n trupul meu invins.

Imi esti in sange si-mi pulsezi sub tampla

Durere-aceasta cruda ne dezleaga.

Decat o cicatrice-n amintire

Mai bine o rana vie viata-ntreaga.

Mi-e bine asa c-un ciob de tine-n mine

Durerea carnii mele n-ai s-o stii

Atat ma rog sa nu-mi fii alinare

Si sa nu fie leac in farmacii.

Sa te lipesc la loc nu mai am vreme

Mai mult sa te imprastii n-am putere

.......................................

Doar noaptea-n vis imi esti din nou statuie.

Iar dimineata ...cioburi si tacere.

SEPTEMBER,2011

Destin

2011-09-10T20:40:00.000-07:00

"Am realizat ca nu am facut prea multe in viata.Nu am dat atentie momentelor mici ,cum spui tu.As putea spune ca sunt un om care a reusit si ca tot ce mi-am pus in minte am realizat.Dar am realizat ca nu am simtit bucurie si fericire in ceea ce am facut.Doar un fel de obligatie .Nu am ratat prea multe sanse si oportunitati.Am avut momente mari care le-au eclipsat pe cele mici.Si poate fericirea se bazeaza intr-adevar pe momente mici"

Stii cum e?De multe ori ne facem planuri pentru maine, dar, de cele mai multe ori, cand maine se transforma in astazi de fapt ne lasam dusi de val. Pentru ca ziua are "necazul" ei.
"Intotdeauna in biroul sefului intri cu pareri personale si iesi cu parerile sefului".
Asa este si in viata. Rezisti si te conformezi momentului.
Cati mari conducatori de osti nu au avut planuri marete inainte de inceperea luptei ? Singurul lucru neplanuit a fost modul in care isi vor ridica mortii si transporta ranitii. Pentru ca orice lupta planuita pana la ultimul amanunt nu inseamna neaparat victorie.
De altfel si in cazul unei victorii tot se va lasa cu morti si raniti.
Dar pentru acestia din urma nu ne facem niciodata un plan. Pentru ca daca fac totul bine ,nu mi se poate intampla mie. Tocmai mie.
Se intampla sa faci totul bine si totusi sa gresesti. Suntem supusi erorii umane pentru simplu fapt ca suntem oameni.Tot ce facem in viata, bine sau mai putin bine ni se va intoarce mai tarziu. Uneori sub forma recunostintei , alteori nu.E o roata care se-nvarte iar si iar. Si daca astazi simti ca ai facut cel mai bun lucru comform abilitatilor tale, ca ai avut cele mai bune intentii, nu te lasa coplesit de regretul zilei de maine. Maine este mult prea devreme pentru astazi si regretul, sentimentul de vina, iti va roade sufletul ca o carie nesatula.
Nu ti s-a intamplat niciodata sa faci ceva care in acel moment ti s-a parut lucrul cel mai bun pe care l-ai putea face? Pe moment esti fericit, solutia sau metoda aleasa nu numai ca era unica dar era si cea mai potrivita in situatia data.
Apoi noaptea vine, somnul se lasa asteptat si parca un gand razlet nu-ti da pace."Dar daca..." se strecoara ca un sarpe alunecos si indoiala incepe sa te tulbure.Din omul obosit dar satisfacut care abia a asteptat sa-si lase fruntea obosita pe perna devii omul agitat, pleoapele incep sa-ti arda, aerul iti intra si iese din plamani doar sub forma de oftat.Si ti-ar fi mult mai usor daca, in caz de esec ai fi singurul afectat, insa, in viata o decizie pe care tu singur ai luat-o s-ar putea sa afecteze pe multi altii.
Si n-ai sa stii niciodata daca pasul facut te va inalta acolo unde luna ti se poate odihni pe umar si stelele ti se pot rasfata in par sau daca pasul facut nu este un pas in gol de la ultimul etaj...pas care te va arunca in haul cel mai hau.N-ai sa stii daca nu ai sa pasesti.

Stai linistit prietene...
Sta in firea omului inteligent sa-si asume laurii cand a terminat primul cursa si sa-si asume responsabilitatea cand ceva nu a functionat cum trebuie.Cazatura doare la fel cand cazi de pe un cal frumos sau de pe o martoaga rapciugoasa.Dar mandria nu-ti va fi ciuntita la fel:)
Priveste inainte dupa ce ai privit inapoi si ai revazut doar momentele frumoase.Pentru ca amintirile dureroase nu slujesc nimanui.Amintirile dureroase sunt doar rampe de lansare catre un alt fel de maine.

Nu esti singur si eu cand ma "recitesc" realizez ca nu am facut prea multe in viata.Dar, ma multumesc cu faptul ca am facut ceea ce era mai important. Restul am facut cum am putut mai bine in circumstantele date.Toti avem regrete si probabil ca toti am vrea sa dam timpul inapoi cateodata.
Multe lucruri nu au fost facute la timpul lor, multe cuvinte au fost spuse in focul unei furii sau in arsita unei pasiuni, am pierdut unele batalii si m-am complacut pe locul ultim in multe curse cand stiam ca am nevoie doar de un sprint si victoria imi era asigurata.Am riscat cand nu a fost nevoie si am fost reticenta cand am avut de ales.
Poate as intoarce roata as face unele lucruri altfel. Mai altfel:)
Insa sunt absolut convinsa ca si daca ne-am intoarce am repeta aceleasi "greseli". Pentru ca ce ti-e scris in frunte ti-e pus.

Cu regret si cu tacere

2011-09-08T05:49:00.001-07:00

De multe ori pierdem esentialul.E ca si cum nu am vedea padurea din cauza copacilor,
Mi-a placut intotdeauna sa privesc dincolo de ceea ce-mi permite retina.Am "vazut" oameni frumosi ,dar am vazut si oameni care poate nu existau.Si am simtit durerea dezamagirilor.Nu intotdeauna cei mai frumosi ochi au fost si cei mai sinceri ,nu intotdeauna cel mai cald zambet a fost cel mai adevarat.
Am invatat ca oamenii au nevoie de tandretea cuvantului tau,uneori doar ca sa-ti foloseasca acest cuvant impotriva ta.
Fiecare gest facut nu trebuie regretat atata vreme cat stii ca in momentul in care l-ai facut cineva avea disperata nevoie de acel gest,dar te poti impotrivi regretelor?Poti spune cu mana pe inima si cu ochii larg deschisi ca nu iti pare rau?
odata am intrebat cum mor iubirile,cum mor relatiile?Cineva mi-a trimis un mesaj"Cum poate o intrebare atat de simpla sa ma rascoleasca atat de mult?"Altcineva mi-a spus ca nu si-a pus intrebarea asta niciodata dar "Cuvintele ucid"

Si totusi in orice relatie se cere comunicare.
Am pierdut pe cineva din lipsa comunicarii...aproape am pierdut pe cineva din cauza comunicarii gresite.
Se presupune ca trebuie sa-mi spui ce te doare si la randul meu poate am sa-ti spun si eu.Cineva mi-a spus ca sunt putin introvertita.Am devenit asa doar pentru ca atunci cand am trecut dincolo de trairile interioare am fost ranita.
Stiu ...stiu tot citindu-ma numai introvertita nu-ti par nu-i asa?
Sunt si nu-mi face bine.

Dar ,de o vreme mi-e frica mai mult de cuvinte decat de taceri.Pentru ca cine nu-ti intelege tacerea nu-ti va intelege niciodata cuvantul.

Poveste de dragoste (4)

2011-08-25T08:48:00.000-07:00

Ploaie lenesa de sfarsit de septembrie.Piatra Mare la ceas de toamna...Toamna care se instalase cu toate drepturile.

Muntele avea ceva din sufletul lui din agonia naturii intr-o toamna venita prea devreme . Era atata toamna si in El si in Piatra . Doi munti infranti de tristetea ploii...Dar el inca mai avea o sansa. Omul are sansa ca s-a nascut cu speranta ,muntele era acolo ca un legamant...ii adapostea dorinta neimplinita....
Se sprijini cu spatele de usa.Indiscutabil... vroia sa intre.Dar pentru o secunda se gandi ca in mintea lui totul se derulase diferit.Ar fi vrut mai intai ca totul ,absolut totul sa fie spus intre ei doi.Ca orice urma de indoiala...a ei ...privindu-l ,sa fie inlaturata.Dar ea era aici.Acum.Si stia cat curaj i-a trebuit sa ia aceasta decizie.
Isi trecu degetele rasfirate prin parul umed.Stia ca daca acum va intra in camera totul se va schimba.
Ca maine nimic nu va mai fi la fel.
Dar ,refuza sa se gandeasca la ce va fi maine.

Flacara focului lumina cu umbre jucause incaperea si se alinta in parul ei.Avea obrajii incalziti si ochii stralucitori
Zambi.Nu tresarise la vederea lui.Il privea doar ,cu ochii aceia frumosi ,ochi pe care el incepuse sa-i descifreze.
Clar... il astepta.Si nu era orice fel de asteptare.
Isi simti sufletul cuprins de o tandrete infinita si ,daca ar fi avut destula putere ar fi plans.Vroia atat de mult sa-i spuna totul.Sa termine odata pentru totdeauna cu secretele acestea dureroase si nedrepte.Dar nu vroia s-o piarda.Si in secunda aceea intelese cat de mult risca daca facea dragoste cu ea.Si totusi se simtea atras ca de o forta nevazuta ...de parca ochii ei l-ar fi prins intr-un paienjenis fin de vraja si dorinta.
Dar ,la naiba ,asa a fost intotdeauna cu ea.
Senzatia ca nu avea scapare..Ca ,pentru o secunda lunga nu avea aer.
Si daca era pe jumatate dezbracata si se prajea la soare ,la poale de munte ...si daca il privea extrem de serioasa incheiata pana la ultimul nasture.

Se apropie cu pasi masurati si putin ezitanti.Era emotionat.
Cand mai simtise emotie pentru o femeie?
Se lasa usor ,langa ea pe covor.Cu dosul degetelor ii atinse usor obrazul incalzit de foc .Apoi palma lui ii cuprinse usor obrazul si cu degetul mare ii contura buzele.Erau moi ...
Ii simtea emotia in respiratia usor precipitata si in tremurul buzelor.O privi adanc in ochi ,cautand acolo toate raspunsurile de care avea nevoie
"M-ai asteptat"
Nu era o intrebare.
"Ploua...Nu am mai putut pleca"
Nu era o scuza.
Era aici ,in camera lui,in fata semineului ,cu obrajii incalziti de focul lui ,inconjurata de toate ale lui.
Il asteptase.Nu ploaia era de vina.Si el stia asta.
"Iubesc ploaia asta"
"Am sa te iubesc o data-n ploaie"
Zambea.
Palma lui continua sa-i innebuneasca simturile.Ii contura usor gatul,apoi clavicula si mangaia innebunitor de incet conturul sanului .Nu-si dezlipi ochii din ochii ei dar cand simti reactia mangaierii inflorindu-i in palma zambi atotstiutor....O lasa usor pe spate si o saruta jucaus pe varful nasului.
"Cred ca sanii tai ma plac.Au aceeasi reactie de cate ori ma simt prin preajma"
Ea nu-i raspunse.Dar zambetul ei abia schitat si privirea aceea incarcata de dorinta ii dadu verde .
Ii atinse usor buzele cu buzele lui...gustand-o ,tachinand-o.Simtea ca vroia sa o devore ,s-o lase fara respiratie sa-i simta gustul sangelui,dar nu vroia s-o sperie.Isi plimba buzele pe trasaturile fetei ei,in vreme ce palma ii mangaia sanul prin materialul subtire al tricoului.
"Alexandru mi-a aprins focul"
Ii simti zambetul.
Gura lui cobori pe gat in saruturi tandre si repezi, apoi urca din nou spre buze innabusindu-i un geamat.Pentru o clipa el isi simti stomacul lichefiat.Ii simti corpul tot incordandu-se.
"Da iubito..."
"Nu era sigur daca ajungi aici in noaptea asta"
"'Da?"...
A spus "noapte"?

Ii rontaia lobul urechii si-i innebunea sanul mangaind-o cu atingeri abia simtite ,facand-o sa-si doreasca cu ardoare palma lui pe pielea ei descoperita.
"Mi-a spus ca..."
"Sssshhh...:"
"Din secunda in care ai aparut in viata mea ,nimic nu a mai fost la fel.Mi-am dorit atunci sa te fi intors"
Ii sopti printre saruturi,cu ton jucaus:
"Aveai unghiile proaspat vopsite.N-am vrut sa sa ti le stric"
O auzi razand .Rase si el ,privind-o ,apoi redeveni serios.
"Si eu am simtit acelasi lucru ,iubito"
Apoi tacu,desi ar fi vrut sa continue:"Dar cu mai multi ani in urma.Cand am stiut ca ,probabil nu am sa te mai intalnesc niciodata.Cand am facut cea mai mare greseala din viata mea"

Dar ea ii mangaie buzele cu varfurile degetelor.Calde si tremurande...

Ii acoperi din nou buzele cu buzele lui dar nu-si adanci sarutul.Vroia sa fie absolut sigur ca isi doreste continuarea.O musca usor ...gura lui ii alinta gatul ...o vena se zbatea incontrolabil sub buzele lui...
Ii tachina varful intarit al sanului cu dintii,usor si cuminte ,fara graba...prin dantela sutienului.
Intr-un gest de infinita tandrete ii cuprinse fata in palme si o privi adanc in ochi.
"N-o sa mai fie cale de intoarcere" o avertiza in soapta, sfredelindu-i ochii cu privirea lui arzanda.
Ea doar incuviinta usor din cap.Si el nu avu nevoie de mai mult.
Incepu sa o sarute metodic,studiat cu miscari lungi si lenese si in momentul in care ii simti raspunsul la sarut si corpul ei arcuindu-se involuntar sub palma lui nu mai avu nevoie de incuviintari.Era aici,era cu el,era ea si il dorea.Chiar daca ea nu prea stia ce sa faca cu dorinta.Aproape ca-si retinu un tipat cand gura lui ii surprinse sanul scapat din dantela neagra. Intr-un gest scurt si precis palma lui se arcui sub coapsa ei ,lipind-o de fierbinteala trupului lui. .Pentru o secunda ea se arcui...pentru o secunda el intelese gresit gestul.
"Nu spune nu iubito..."
Nu spusese nu .Dimpotriva...Ii sopti numele abia auzit cand dintii lui s-au infipt usor si cu deosebita tandrete in marul umarului ei.
Si pentru prima oara dupa foarte multa vreme isi simti corpul destinzandu-se.Sangele ii alerga prin vene dulce si matasos
Stia ca maine nimic nu va mai fi la fel.Dar refuza sa se gandeasca la ce va fi maine.

Se lasa prada lui.

De dragul amintirilor...

2011-08-19T18:34:00.000-07:00

"Uneori,intr-o piesa sau intr-o poezie se ascunde cel mai bine ceea ce traim dar nu putem spune...Tu esti departe si anii trec...parul mi-a albit...te astept in continuare ,sperand sa apari la fiecare colt de strada...la brat cu sotul tau...mergand.
Chiar dupa atat timp chipul tau imi e icoana si numele tau imi este rugaciune de dimineata si de seara,desi poate nici nu te-as recunoaste....Tot mai cred ca viata ne va ierta si ne va aduce impreuna,oricat de tarziu...
Te astept pana la sfarsit"

Nu stiu cine este autorul acestui comentariu. L-am gasit doar si trebuie sa recunosc ca m-a impresionat.
Cat de puternica si cat de dureroasa poate fi o iubire ,dupa ani si ani...Ani in care ea a si-a facut o viata...ani in care el inca o are icoana vie in amintire.
Poate nu l-a uitat niciodata dar din secunda in care usa s-a inchis in urma ei a stiut ca nu se mai poate intoarce.
Doua inimi frante ,probabil datorita greselilor tineretii .Una care intr-un fel sau altul si-a gasit alinare si alta care inca bate doar pentru clipa in care viata intr-un "acces de iertare "ii va uni din nou.
Ma intreb prin ce drama ascunsa trece un barbat fericit in ochii lumii cu familie si copii cu cu o femeie atenta si devotata la brat si cu o alta ,numai una,doar una in minte.Si in inima si in spatele retinei obosite seara inainte de culcare
Femeie al cărei nume inca il mai sopteste in momentele de singuratate acută.

Dar ...sunt lucruri pe care nu le poti uita niciodata.Un gest ,un cuvant ,o privire...Momentul in care ai simtit durerea trecandu-ti prin inima ca un cutit cu doua taisuri.
Unele inimi se incapataneaza si se vindeca si se indragostesc din nou doar ca sa fie din nou ranite.Altele se inchid si nimeni niciodata nu le va putea redeschide cu adevarat.

Iar altele se regenereaza...Pasarea Phoenix care renaste din propria-i cenusa ...se inalta spre zari senine cu naivitate si curaj cantand tandru si duios....fara teama ca ar putea deveni Pasarea Spin.
Si viata merge mai departe...
DAR,
dupa ani si ani ,cand toate intr-un fel sau altul toate sunt aranjate la locul lor, cand simti ca nu mai poti merge inainte...te-ai intoarce inapoi doar de dragul amintirilor?

Sub semnul intrebarii.

2011-08-17T15:36:00.000-07:00

Exista undeva o lege nescrisa,o atractie universala care aseaza doi oameni sub acelasi acoperis?
Oameni care habar nu aveau unul de celalalt,care s-au intalnit datorita circumstantelor.

Tine cineva contul viselor si dorintelor noastre...le aseaza,reaseaza,incurca...descurca?

Ce se intampla de fapt?
Visam si cand ne trezim din visare ,tocmai am observat ca manati sau calauziti de iubire ,parinti sau gura lumii ne regasim cu mai toate visele realizate?
SAU..."Hei ...stai asa ...da ' mi s-a implinit un vis ,dar ,la naiba ,nu ala era visul meu:(((((Cu cine ma incurcai fratele meu?Nu asta aveam in plan !(Vroiam sa fiu actor...cum Dumnezeu am ajuns doctor ca tata?)"
Cati dintre noi de fapt au tras lozul cel mare al vietii ?(in varianta personala,bineinteles)
Cati am castigat la tombola vaca cea grasa?
Suntem exact unde trebuie sa fim sau ne zbatem de fapt intre doua blesteme:''Asa a fost sa fie" si "N-a fost sa fie"?
Cum stii ca ai luat decizia care trebuia?Bazandu-ne pe fapte,pe dovezi sau pur si simplu pe instinct?
Pe ce se bazeaza de fapt o viata reusita ,o casnicie reusita,o relatie reusita?
Cateodata am impresia ca am trait o suta de ani pentru ca am vazut atatea...
O colega tocmai a iesit dintr-o relatie lunga ...Cu ceva lacrimi ,cu orgolilu feminin putin sifonat si cu zero pofta sa o ia de la capat.Acum cateva luni mi-a povestit situatia si cu toate ca erau inca pe bune atunci,nici daca eram Mama Omida nu-i" prevesteam" mai bine.
Cand a deschis din nou subiectul dupa despartire i-am spus doar ca o sa fie in regula si ca unele relatii sunt sortite esecului inca din prima zi .Mi-a spus zambind dar cu lacrimi in ochi"Ar fi trebuit sa termin atunci ...sa te ascult.You know life"
Nu stiu daca "stiu viata" dar cu siguranta am un al saselea simt privind relatia barbat-femeie.
Pe de alta parte am vazut la TV cum un tip ,dupa sapte ani de convietuire,reuseste sa organizeze o nunta surpriza pentru iubita lui,la care a invitat 270 de musafiri,a aranjat totul,fara ca ea sa aiba habar.De ani buni i-a tot ascultat dorintele pentru ziua cea mare si incetul cu incetul i-a indeplinit visul.
Fata s-a maritat cu oja maro pe unghii pentru ca surpriza a fost ...surpriza.
Stai sa te gandesti cum Dumnezeu a reusit ea sa-l transforme in Fat-Frumos si Zmeu in acelasi timp.Pentru ca iti trebuie o doza de curaj sa faci asa ceva,nu?Ce a facut ea mai mult decat celelalte...considerand ca la inceput de drum toti plecam cu iubire si incredere .Unde se rupe firul,unde gresim?

De ce un barbat a facut tot posibilul sa-ti realizeze un vis ,iar altul a plecat fara sa spuna la revedere sau multumesc si singurele semne ale trecerii lui prin viata ta au ramas creierul si inima ta inca pline de el si o cheie aruncata pe masa din living-room?
Probabil ca sunt multe secrete pentru o relatie reusita.Probabil psihologii detin adevarul.Dar cine iti garanteaza ca psihologul cu pricina nu e doar un biet barbat...acolo si el...care detine secretul relatiilor perfecte... tuturor relatiilor...mai putin a lui?
Psihologul si consilierul marital fac sens doar in cazul in care nu ai un prieten adevarat .

Dar ...pentru ca am stabilit odata ca prietenul adevarar e rara avis,hai sa analizam un pic.

Cand El realizeaza ca nu s-a insurat cu maica-sa si cand Ea realizeaza ca creierul barbatului nu poate asimila informatie neimportanta,atunci totul va fi ok:)Cand il auzi pentru prima data ,dupa cateva luni de casnicie"Nu ma mai bate la cap"sau "Te rog nu ma mai cicali" iti garantez ca nu e prima oara cand o gandeste.Pentru ca te iubeste si nu a vrut sa-ti raneasca sentimentele ,te-a menajat.Dar ...cata rabdare crezi ca poate avea bietul om?
Sunt multe lucruri care-l fac sa-si ia campii sau sa-si arunce ochii juma' de trup si juma' de salariu inspre prima tipa mai fasneata si singura care ii apare in cale.De la faptul ca nu faci curatenie,nu ai grija de tine,dormi cu catelul sau copilul,si colac peste pupaza nici amorul carnal nu-ti prea prieste.
Il enerveaza si faptul ca toate acestea il enerveaza.
Si bineinteles toate acestea se aplica si in cazul femeilor.Ba ca aia ,ba ca ailalta...ba ca nu a pus un gram de grasime pe el in ultimii 20 de ani in vreme ce tu te ingrasi si daca bei apa:)...(Ba ...ce ma enerveaza chestia asta!!!!!!!!!!!)
Noi femeile suntem mai complicate ,avem o mie si unu de sentimente,dorinte si pretentii plus ca trecem prin cel putin zece stari pe zi."Si ce daca radeam in hohote acum o ora,acum sunt necajita,ce vrei?:("
Ne place sa fim rasfatate si alintate si complimentate si purtate in brate pe scari :)Suntem dramatice si total nefericite cel putin o data pe luna:)
Vrem comunicare si daca nu vorbim."Dupa atata amar de vreme ar trebui sa ma intelegi din priviri ,nu-i asa?"

Si EU si TU ar trebui sa intelegem un mare adevar: Cuvantul este firul dintre vizibil si invizibil .Poate ne putem intelege din priviri,poate un gest al tau imi spune mai mult decat o mie de cuvinte...DAR..nu putem face conectie intre invizibilul din minte cu vizibilul din priviri daca nu folosim cuvinte.Comunicarea este unul dintre cele mai importante lucruri intr-o relatie.Pe langa o viata sexuala buna,evident.
Daca nu-mi spui ce te doare ,ma gandesc ca te vaiti doar ca sa te alinti.

Cu barbatii lucrurile sunt foarte simple.Ceea ce vezi in prima zi este ceea ce obtii.Sunt si cazuri cand un om se schimba dupa casnicie sau dupa o anumita perioada de relatie dar ...aceste cazuri zic eu sunt rare.Si de obicei daca se schimba ,o face in rau.
Poate se va plia mofturilor si dorintelor tale pentru o vreme dar ca stil ,personalitete si concept:)no way Jose:)
Prin schimbari majore treci doar daca ai avut o intalnire de gradul trei,ai vazut "lumina" si te-ai intors inapoi sau te-ai pocait.
Imi aduc aminte de un cuplu p care l-am cunoscut cu multi -multi ani in urma.Lucram impreuna ,deci stiam multe dedesubturi.
Un cuplu cum multe gaseai pe vremea aceea in fabrici cu el alcoolic si violent si afemeiat si cu ea ori supusa si oropsita ori ...la fel.
Ani de zile si-au mancat unul altuia viata, vreme in care,bineinteles, au facut si cativa copii.Si intr-o zi dupa o cearta monstruasa,ea nu a mai rezistat si a iesit afara ...spre nicaieri...doar sa nu mai stea sub acelasi acoperis cu el.
Atunci a intalnit un Martor al lui Yehova.Din ziua aceea .incetul cu incetul viata lor s-a schimbat.Daca nu s-ar fi intamplat sub ochii mei as zice ca este exagerare.In mai putin de un an au devenit o adevarata familie.Bineinteles nu au fost ocoliti de barfe nici inainte nici dupa.DAR,in opinia mea,daca aceasta a fost singura metoda prin care au redevenit oameni atunci Haleluia:)
Ma gandesc acum si imi gust un zambet amar de buze..Eram foarte tanara atunci...Tin minte ca eram fascinata de toti acesti oameni care nu erau oraseni ,nu au putut deveni niciodata ,dar nici tarani nu mai erau...Erau un fel de emigranti in propria lor tara.Am intalnit atatea caractere...atatea povesti de viata...Nu stiu daca realitatea putea avea alta dimensiune pe vremea aceea,in cercul acela de oameni carora soarta parca le tot juca feste urate.Stiu cu siguranta ca nu visam viata lor,casniciile lor...Poate suna cam dur si increzut dar asa credeam atunci si asa cred si acum.

In alt cuplu ,tot din aceea vreme, ea povestea odata cum s-a incuiat in dormitor de frica nebunului ,iar el cu furie si ura a infipt cutitul in usa incat varful cutitului a patruns prin lemnul usii.

Si ...le-am vazut pozele sterse si zambarete de la nunta ,le-am ascultat povestile despre cum s-au cunoscut ,iubit ,casatorit.Totul intr-un parfum naiv ,dragastos si ...alb-negru.
Si ,dupa ani de casnicie singurul sentiment palpabil era ura si furia si cutitul infipt in usa.Deseori m-am intrebat ce Dumnezeu s-o fi intamplat cu ei dupa ce lumea in care traiau s-a prabusit?In cel mai fericit caz pot "zari" o ea imbatranita mult prea devreme ,copiii plecati pe undeva prin Spania si el ,in cazul in care mai traieste,daca alcoolul nu l-a terminat,un biet om ,intr-o biata lume.Singura si pustie si plina de ciroza.

Stiu ca aceste exemple sunt cazuri izolate.

Vrem sa imbatranim frumos si frumosi,sa ne oblojim unul altuia durerile sufletesti si inevitabilele junghiuri.Sa citim impreuna emailuri de la copii sau nepoti si sa ne plimbam de mana prin parc intr-o dupa amiaza tarzie de toamna.Dar ,pana atunci vrem inca sa ardem la focul molcom al iubirii care ne-a adus impreuna ,care ne-a calauzit prin viata care ne-a fost martor si veghe.Lumina lina in serile cu luna si lumanare aprinsa in noptile fierbinti.
Vrem sa ne bucuram de fiecare zi impreuna,de fiecare zambet secret pe care il putem impartasi doar noi...

Dar,de obicei intalnim un fel de dezinteres...un fel de nepasare latenta si cuminte,un fel de "asta este,prea tarziu pentru altceva".Doi oameni care au lasat douazeci-treizeci de ani de casnicie in urma,cativa copii care cred ca ai batrani s-au scrantit acum la batranete si vorbesc in dodii,o multime de amintiri si mai frumoase si mai putin frumoase...

Un el si o ea care ,nici prea tineri dar nici batrani ,simt ca nu mai au nici o sansa la un altfel de fericire si ca trebuiau sa se desparta mult mai devreme.

Sau ...intalnim relatii unde iubirea a ars ca un foc de artificii.Mult,rapid ,intens si ...gata !

Unde se sfarseste iubirea si unde incepe ura?
Cum se transforma iubirea in ura?
Posibil pentru faptul ca ura este un sentiment mai puternic si in cele din urma, daca este intretinut ,va domina?

....si un praz verde :)

2011-08-14T18:29:00.000-07:00

Iți inchipui că nu sunt naivă să cred că articolele mele ar putea să impresioneze cine știe ce somitate in materie:)
Hai sa fim serioși,scriu pentru că mi-e bine să scriu.Ca sa impresionezi cine stie ce critic sau editor iti trebuiesc multe altele.
Si scriu pentru acei care mai au niste rămășițe de romantism pe ici si colo,prin ungherele sufletului lor.Scriu pentru ca am momente cand imi caut febrila creionul si hartia,asa cum un fumator inveterat isi cauta tigara interzisa de doctor.
Stiu ca stilul meu se "asorteaza" mai mult cu creierul feminin dar stiu cativa bărbați care ma citesc cu placere...unii pe față ,altii pe bune ,unii in anonimat ...
In fine:)
Am tot primit mesaje de apreciere,majoritatea in privat ,nu are rost sa demonstrez pentru că cei care mă citiți de obicei ,cam știți ce mi-ați scris:).Si nu ar fi corect din partea mea sa le public cand mesajele mi-au fost trimise privat ...ca sa ramana privat.
Apoi celălalt blog pe care public ,are căteva dintre articolele mele clasate primele la cele mai citite articole in ultimele sapte zile,treizeci de zile si "din toate timpurile"(au ei acolo un sistem de clasare)
Ce vreau sa zic?
Am avut toate incurajarile necesare sa incerc sa merg un pic mai departe de WomanWithW,Most Wanted Blog si alte retele literare pe care mai scriu din cand in cand.

Astazi am *cunoscut* un om care mi-a ilustrat perfect proverbul acela romanesc cu capra vecinului.
Am deschis un cont pe un oarecare site literar.Administratorul site-ului,un adevarat domn, mi-a dat niste sfaturi "editoriale" apoi mi-a publicat articolul.Habar nu am avut ca o facuse pe prima pagina.(Cinstit ,nu citisem nici un regulament de participare,nici macar nu stiam ca ar exista o prima pagina).O fi vazut el ceva in articolul meu...n-o fi vazut...nu stiu.Am realizat doar ca a fost publicat pe prima pagina cand un "gentleman" nevoie mare s-a burzuluit ca scriu prea dulceag, ca scriu fara diacritice ,ca nu respect regulile si mai ales ca nu este locul meu pe prima pagina..Asta era durerea lui cea mare...In fine:))
Inca putin si incepea sa se planga ca am stat pe scaunelul lui si i-am gustat din terci.
Am mers si i-am citit alte comentarii si cam tot ce face prin zona, este sa improaste cu venin nejustificat.
Trist ...dar mai sunt si din astia.Am mai avut odata un asemenea specimen in "viata":)
Mi-a luat o vreme pana cand am reusit sa trec peste amabilitatea mea proverbiala, ca apoi sa-l "desfiintez"

Ca scriitor ,omul scrie bine desi ,din prima citire am observat lipsa de originalitate pe care o reprosa unora.(Si nu numai eu ci si altii care i-au comentat scrierile, dar intr-un mod civilizat si politicos si apreciativ, totusi) .
Stii ,poate citind pe un anume scriitor,sau un anume gen de scriitori foarte mult ,ajungi sa te confunzi cu trairile lor...asta este adevarat si normal si nu cred ca aceasta este hiba dumnealui.Deci ca scriitor,absolut ,tot respectul !Am sa ma duc chiar sa-l mai citesc din cand in cand.

Ca om insa...:(

Iar ca barbat?

Ca barbat,daca era inteligent ar fi citit postarile mele,ar fi zambit atotstiutor la faptul ca administratorul site-ului m-a pus pe pagina principala, apoi ar fi gandit"Ok,conita ,haide sa vedem cat o sa rezisti pe pagina principala ,cand lupii-critici vor veni sa te sfasie si sa te faca sa-ti sara pofta de dulceturi"

Am ras,pentru ca mi-a adus aminte de un dulau care vroia sa-si marcheze teritoriul.
Sau de un catelus care latra si latra ,poate ..poate se face auzit.
Ah...da:))))))si de cantorii de la una dintre bisericile din zona mea ,cantori care chiar daca si pe Cel de Sus il ating intr-un mod neplacut la urechile divine ,dumnealor tot nu renunta la "cantat" in favoarea unora mai tineri si cu voci mai "dulci"(Parinte,sper ca nu ma apostrofezi,sa-mi fie cu iertare ...si asa ma vezi rar,dar asta-i adevarul:)

Si pentru ca s-au gasit cativa inaintea mea care sa i-o spuna de la obraz,eu i-am trimis doar un mesaj amabil privitor la scrierile dumnealui (ca doar trebuia sa-l lovesc unde-l doare si cu genunchiul meu virtual nu puteam ajunge unde vroiam eu:)) si ...mi-am vazut de treaba.
Adio... si-un praz verde:)
Pentru ca ,zau...e loc pentru toata lumea sub cerul virtual al internetului.

Inutile cuvinte

2011-08-05T18:50:00.001-07:00

te-nfasor in cuvinte
ma ascunzi in taceri
nici nu te mai tin minte
printre-atatea dureri.

roua buzelor mele
taina ochilor tai
se-ntalnesc pe ascuns
si s-aprind in vapai.

intre scrasnet si zambet.
sanul meu tresaltand.
gura ta cautanda.
gura unui flamand.

te mai port sub o geana
doar prin sange ma simti
lacrima tremuranda
din icoana cu sfinti.

fulgerare de zambet
fulguire de gand
toamna asta straina
se razbuna plangand.

ma mai doare o frunza
te mai doare un vis
iti sunt rana deschisa
mi-esti prin vise proscris.

inutile cuvinte
s-au pierdut printre noi
si soldati fara vina
ne-au murit in razboi.

intr-o toamna in care
amandoi am pierit.
eu,o frunza stinghera
tu,copac desfrunzit.

Sentimente

2011-07-29T19:01:00.000-07:00

Sunt o fire mai sentimentala:)Asta este !
Sunt usor impresionata de gesturi frumoase ,ma las induiosata de amintiri ,ma rascoleste toamna teribil ,ador ploaia si pentru cel pe care-l iubesc as calca pe jaratec incins.Sau ,Doamne fereste,i-as dona un rinichi.
Mi se intampla de multe ori sa am pareri total diferite despre anumite lucruri in discutii cu unii oameni privind anumite lucruri.Doar ca nu mi le exprim de cele mai multe ori.Sunt sentimentele mele,trairile mele...mie mi se par firesti altora li se pot parea ciudate...Desi ai zice ,citindu-ma ca stii mai totul despre mine...mai gandeste-te odata:)
Dar pefer sa raman in patratelul meu de multe ori pentru ca altfel ti-as parea putin ciudata.Dar...nu-ti fa probleme,sunt o ciudata simpatica :)

Aseara ma gandeam la faptul ca trecem foarte usor peste sentimente si trairi.Sunt lucruri pe care poate le traim o data-n viata.Dar vom realiza aceasta numai cand va fi foarte tarziu.
Cand nu mai putem intoarce timpul inapoi nici daca inventam cine stie ce dracie sa calatorim in timp...inapoi sau inainte.

Baiatul meu e baiat mare:)Nu a fost niciodata "baietelul mamii" ,e in felul lui un mic barbat viteaz si ambitios,care se rusineaza cand il pup in vazul lumii.Aseara m-am asezat langa si am inceput sa ma uit la filmuletul pe care il urmarea atent.Nu a zis nimic dar mi-a luat bratul si si l-a incolacit in jurul umerilor ,s-a cuibarit langa mine si si-a pus capul pe umarul meu.Apoi a soptit un singur cuvant :"Mami".Zilele astea am lucrat ore eroice ...am lipsit cam mult de acasa si el in felul lui mi-a aratat ca i-am lipsit.
Cine stie cand ma mai intalnesc cu un gest atat de pur?Creste...devine adolescent incomod ...maica-sa va fi ultima persoana langa care ar vrea sa se alinte.Iar "mami" va fi istorie si va fi inlocuit cu celebrul "Moooom !!!"
Si cand o sa ma mai intalnesc cu trairea ...cu fantasticul sentiment de duiosie si iubire incandescenta care mi-a prins inima intr-un cerc de tandrete si dulce durere?
Am savurat momentul indelung .
Am simtit pentru o secunda ca inima imi infloreste.

Ar trebui sa zabovim mai mult ,in fuga noastra catre maine,asupra lucrurilor care se intampla astazi.Ar trebui sa cautam momentele care ne dau sansa sa traim atat de intens, chiar daca intensitate se transforma dupa aceea in dulce obisnuinta.

Cat de fantastic este sentimentul acela cand seara ,dupa o zi lunga si stressanta adormi "molesita si molicioasa" in bratele omului iubit.Sentimentul acela cand simti toropeala aceea placuta cotropindu-te lenes...cand singurul lucru pe care-ll mai poti simti este inima lui batand regulat si cuminte sub tampla ta.Stii ca nu conteaza ce va fi maine...astazi esti in siguranta .Astazi nimic rau nu se poate intampla.

Fericirea este formata din momente mici si perfecte.

Cat de unica si emotionanta este secunda cand descoperi ca cineva te iubeste.Cand cineva s-a indragostit de tine raspunzand iubirii tale secrete?
Nu-i asa ca am vrea sa dureze o viata-ntreaga?
Nu stii ...doar banuiesti...il iubesti in secret...apoi,intr-o zi printr-un simplu gest sau doar printr-o anumita privire iti spune totul.Fara un singur cuvant.Caldura aceea care-ti invadeaza toata fiinta pentru o secunda infinit de lunga,senzatia ca nu poti respira de fericire,sentimentul de "intreg"...de "tot"...de doua inimi care se ating pentru intaia oara.E o descarcare erotica atat de intensa ca ti-e frica sa nu arzi pe interior si sa te dizolvi in fata lui .Apoi totul se transforma intr-o infinita senzatie de bine,de liniste de implinire.Stii ca o anume fericire a fost croita si pentru tine.

Suntem naivi daca credem ca putem fi fericiti daca...sau putem fi fericiti numai in cazul in care...
Ce?
Lotto? Matusa din America? Avere?Masina ,casa cu piscina si cea mai sexy vecina?:)

Mda...mistoooo... sa le ai pe toate acestea ...dar cine iti garanteaza ca vin brat la brat cu fericirea?:)

De cele mai multe ori trecem pe langa momente perfecte fara sa le realizam,fara sa le simtim ...fara sa le dam "Buna Ziua":)
Si din momentele acestea este formata fericirea.Fericirea aceea simpla si frumoasa si nepretentioasa...fericirea de zi cu zi.
MAI EXISTA SI ALTA ?

Sub semnul Balantei

2011-07-24T09:14:00.001-07:00

"Un barbat este fericit cu orice femeie ,daca nu o iubeste"(O.W)

Nu stiu ce Dumnezeu a avut in cap tipul care a scris chestia asta?(si aveam o impresie buna despre el:)
Chiar asa...de ce un barbat ar fi fericit intr-o relatie cu o femeie pe care nu o iubeste ?( prin deductie nefericit cu una pe care o iubeste).
Hai sa vorbim un pic despre fericirea aceasta.
Deci esti cu ea ,nu o iubesti dar esti fericit.Si de ce nu ai fi?Probabil ca ea te iubeste,doar sta cu tine neiubita,nu-i asa...
Are grija de tine si de nevoile tale,iti serveste cina calda si cafeaua fierbinte,exact asa cum iti place tie...
Ca doar te iubeste nu?
Din cand in cand isi desface genunchii ,pentru ca stie sa ofere iubire,atata vreme cat are de unde oferi.Tu esti obisnuit sa iei,nu sa oferi...Atata vreme cat ii aduci salariul acasa,te afisezi la bratul ei cand e cazul,ai portia necesara de sex.(.pana la urma urmei...si sexul asta este cam mult zgomot pentru cateva vibratii..)totul este ok:)
Viata e simpla si frumoasa.Apa ,paie si bataie...Cand totul poate fi simplu ,la ce sa te complici?
Sa te legi la cap daca nu te doare?
E drept, este mult mai simplu.Intotdeauna unul da si altul primeste,unul aduna si celalalt risipeste,unul iubeste si celalalt se lasa iubit.
De ce sa iubesti?
De ce sa suferi???
Ah,asta era problema???Iubirea te face sa suferi?Pai bineinteles,ce credeai?Atata traire,atata sentiment,atata daruire ar veni fara suferinta?Arsura iubirii ,neimplinite mai ales, doare...Nopti nedormite,dorinte inabusite,vise neimplinite...
Cred ca numai un barbat care a suferit profund din iubire neimpartasita ar declara ca el este fericit cu o femeie pe care nu o iubeste.
Dar pana cand?

Exact:)
Pana in ziua in care in viata ta va aparea EA.Acea EA:)Pentru ca va aparea.Nu conteaza cat de tarziu...poate mult prea tarziu...dar cu siguranta cineva,intr-o zi iti va deschide larg ochii.
Si atunci tot ceea ce ieri te facea fericit,astazi o sa te faca sa suferi:)
Pentru ca viata nu este decat o roata ce se invarte,nu este decat o istorie care se repeta...Ceea ce ieri te facea fericit azi te nefericeste total si ceea ce credeai ca te face sa suferi devine dorinta arzanda.
Fericirea pe care o credeai fericire ieri,astazi devine"Imi pare rau dar nu te iubesc.Credeam numai ca sunt fericit.De fapt m-am multumit sa iau nu sa ofer"
Intotdeauna lipsa de echilibru sentimental intr-o relatie va ruina vietile celor implicati.Oamenii vor ramane impreuna ...copii,statut,avere,rusine...Unii vor urma iubirea ,altii doar se vor multumi sa o viseze...
Totul va parea cuminte si normal,insa adanc in sufletul fiecaruia se vor purta intense lupte interne.
E drept ,probabil este placut si convenient sa stai intr-o relatie in care doar primesti iubire.Mai ales daca cel care iubeste stie sa ofere iubire.Te vei scalda in ape limpezi si cuminti,vei fi rasfatat si adorat...Si,daca stii sa te prefaci indragostit ,vei vinde iluzii celuilalt ,acela care arde pentru tine...DAR...pana cand?Cate iluzii iti vinzi tie insuti?Totul se plateste pana la urma.Intr-o zi cineva te ve invata ca suferinta iubirii te face mai fercicit decat domestica complacere:)
Dar ...este drept,s-ar putea sa nu ai de ales.Copii ,statut,avere...Ani lungi de relatie.Esti prins in propria-ti plasa.
De aceea ma gandesc ca esti intr-o pozitie buna cand primesti .Dar...intr-o zi vei simti nevoia sa oferi.Sa protejezi.Sa iubesti.
Si atunci vei regreta ca nu ai stiut sa pastrezi echilibrul acela care poate a existat la inceputul relatiei.
Este bine sa te gandesti de doua ori inainte sa te implici intr-o relatie(prietenie,casnicie,parteneriat) in care iti place doar sa fii iubit si adorat si rasfatat .Relatie in care doar ti se ofera.Doar pentru ca ti-e "cald".Vor veni zile cand vei dori sa-ti fie "fierbinte":)...Si cu siguranta vei cauta arsita in alta parte.
...................................................................................................................................................
Poate esti de acord cu ceea ce a scris Oscar Wilde mai sus.Sunt convinsa ca omul a avut un motiv serios cand a spus asta.Refuz sa cred ca a fost doar un barbat egoist .
DAR...
"Whenever people agree with me I always feel I must be wrong(Cand oamenii sunt de acord cu mine,intotdeauna simt ca nu am dreptate:).
Oscar Wilde
Asa ziceam si eu,Sir:)Cu tot respectul,dar nu ai avut intotdeauna dreptate.

...................................................................................................................................................
Cunosc cel putin doua cupluri in care balanta iubirii inclina dramatic doar pe o parte.Din pacate,cel care a primit intotdeauna a inceput sa ceara tot mai mult.Celalalt este trist si istovit.Si inca indragostit.Nu pentru ca nu ar vedea cu ochi mari si clari fenomenul ci pentru ca avem tendinta sa iubim mai mult pe cel cate ne trateaza cu indiferenta latenta.In felul nostru toti suntem un pic masochisti.Ne place sa ne autoflagelam un pic...sa suferim mai mult decat trebuie pe altarul iubirii.Nevoia de implinire prin suferinta ,daca vrei.Incapatanarea de a construi zidul chiar daca sapte Ane vor fi sacrificate.
Sunt prietena cu "distribuitorul" unuia dintre cupluri.
Ma tot intreb daca "primitorul" in cest cuplu este fericit,totusi.Daca O.W. stie despre ce vorbeste ,la naiba !

Doar prieteni:)

2011-07-04T16:06:00.000-07:00

http://www.mostwantedblog.org/2011/12/blog-power-editia-4.html
"Si vreau sa cred ca un barbat si o femeie pot fi prieteni...Barbatul altei femei si femeia altui barbat...
Vreau sa cred ...dar nu pot..."(WwW)

Intr-o prietenie ca in orice alta relatie,(casatorie ,afaceri ,sex),trebuie sa existe acel je ne sais quoi,acel click care aduce doi oameni impreuna.
Cand doi oameni care sunt intr-un fel sau altul destinati sa aiba o relatie ,nu conteaza de care ,chiar soarece si pisica,trebuie sa existe un ceva care ii defineste pe amandoi.
Nu cred ca un barbat si o femeie pot fi intr-adevar prieteni .
Pentru ca intotdeauna o femeie trista induioseaza...duiosia si tristetea ei se pot transforma in nevoia lui masculina de a mangaia si proteja.
La fel si cu un barbat trist si nefericit.Femeia are in sange tendinta sa aline ,sa rascoleasca in jaratecul deja stins.
O femeie vesela si flirty intotdeauna va trezi in el dorinta de a deveni ...doar el ,obiectul flirtului ei.
Melancolia ei il va transforma si pe el intr-un melancolic.
Nevoia ei va deveni nevoia lui.
Daca el este este nefericit in relatia lui reactiile ei vor fi inevitabil opuse actiunilor partenerei lui.Si acest lucru este exact ceea ce el isi doreste.
Daca ea este nefericita in relatia ei ,el va face tot posibilul sa-i arate ce inseamna un barbat adevarat.
CHIAR DACA TOTUL SE INTAMPLA FOLOSIND DOAR CUVINTE.Nimic mai mult.
Barbatul si Femeia sunt facuti sa aiba grija unul de altul intr-un fel in care doua femei sau doi barbati nu ar putea-o face.

Dorinta va aparea inevitabil de o parte sau de alta ...ori ea ori el ...ori amandoi .
Si in toate acestea ,prietenia nu are loc.
Nu-si gaseste cursul nu-si formeaza opinii,nu-si dezvolta idei.
Se sinucide sorbind cea mai dulce otrava:)

Dar cred cu convingere ca daca cei doi reusesc sa treaca peste dorinta ...unul din ei sa inteleaga ca nu se poate altfel...celalat sa aibe rabdare...daca intr-adevar click-ul ,ceva-u,l acel Je ne sais quoi a existat ...daca intr-adevar au simtit ca pot fi prieteni, ATUNCI VOR FI .Dorinta care a existat a fost doar o piedica in calea adevaratei prietenii.Piedica la amintirea careia ,mai tarziu vor zambi.
PENTRU CA NU E PUTIN LUCRU CAND CINEVA VREA SA-TI FIE PRIETEN SAU CAND SIMTI CA IL/O VREI IN VIATA TA CA PRIETEN.Suntem milioane...Cum de ne-am intalnit noi doi...noi doua...noi amandoi?A fost doar o simpla intamplare faptul ca te-am atras cu ceva sau ca m-ai fermecat cu ceva?Barbat ...Femeie ?

Sunt convinsa ca cel mai bun prieten trebuie sa-ti fie partenerul de viata.Dar ...in cate relatii se intampla asa?Hai sa fim putin realisti.
Cat de multa investitie iti trebuie sa fii si sotie si iubita si amanta si prietena si mama si 9-5 la serviciu?Char daca dragostea ,tocmai dragostea este cea care nu lipseste din relatie?
Cat de mult ii trebuie lui sa fie sot,iubit,amant ,prieten,Superman si Zorro, om de afaceri...etc.
Prietenia cu altcineva de sex opus este mai simpla doar pentru faptul ca poate fi al naibii de complicata.
Cred ca foarte putine femei in lumea asta pot fi prietene cu adevarat.Imi place sa cred ca am intalnit astfel de femei si ca stiu despre ce vorbesc.
Rar ai sa intalnesti o femeie care e trista ...la fel de trista ca si tine ca te-ai ingrasat 5 kile.
"Vai ce rau imi pare...dar zau ca nu se vede un gram:("
(Serios?Vrei sa te plang.Mai tine si tu un regim,mai bea o cana cu apa in loc sa mergi la McDon in pauza de pranz)
Rar intalnesti o femeie care sa nu se bucure (macar putintel acolo) cand tu ai o cearta cu sotul.
"Mai imi pare rau ,as vrea sa fac ceva pentru tine."
(pe bune ? La cat il tii sub papuc te mai si mira ca omul se razvrateste din cand in cand?:)

Si mai cred ca chiar daca cel de acasa(ea,el) ne este primul si adevaratul prieten este totusi bine ,indicat si sanatos:) sa ai un prieten de sex opus.Poate cateodata simti nevoia sa vorbesti cu cineva tocmai despre ceva ce te framanta in legatura cu jumatatea ta perfecta si iubita:)
Nu cred ca femeia ar putea patrunde in creierul unui barbat atat de bine cat un alt barbat ar putea patrunde.Credem ca barbatii sunt previzibili,ca stim exact ce le poate creierul si ce le coace mintea.
Adevarul este doamnelor ca nu avem dreptate.
Tocmai faptul ca barbatii sunt previzibili imi da dreptul sa spun ca numai un alt barbat iti poate explica cum Dumnezeu i-a venit previzibilului tau sot o neprevizibiilitate atat de mare:)))

Si sunt convinsa ca nici un barbat nu ar patrunde in creierul unei femei asa cum o alta femeie ar patrunde.In labirintul in care un barbat are nevoie de o busola si o harta si de niste indicatii pe deasupra...o femeie se poate plimba nestingherita si cu tocuri inalte:)
Deci daca ai o nelamurire privind sotia ...ce faci ?Ceri sfatul celui mai bun prieten -barbat sau te bazezi pe intuitia prietenei-femei?Ca este clar...daca-ti intrebi sotia ,cu toata dragostea dintre voi,sunt momente cand ai sa primasti doar o privire.Plina de semnificatie pentru ea...nici cea mai mica idee pentru tine.
De aceea relatiile de prietenie dintre doua femei si doi barbati sunt grozave atunci cand sunt bazate pe respect incredere si Je ne sais quoi.Nimic nu se face fara afinitate.
De aceea prietenia dintre o femeie si un barbat care au inteles ca prietenia dintre ei este mai pretioasa decat dorinta este unul dintre cele mai grozave lucruri care li se poate intampla in viata.

Cred ca Dumnezeu ne-a creat Barbat ...Femeie...sa ne intalnim ,sa ne indragostim ,sa ne casatorim ,sa facem copii si sa traim fericiti in credinta liniste si iubire.
Apoi sunt convinsa ca ne-a creat ...Femeie...Barbat ...sa fim prieteni.Sa ne sprijinim unul pe celalalt cu tandrete si duiosie.
Dar...chestia asta din urma din cauza unor motive inca neelucidate, combinate cu nicaiva fructe interzise ,nu prea a functionat ...asa ca intr-o zi fierbinte de vara si iad...a obosit un pic si a luat pauza o secunda ...Doar o secunda.
Si atunci s-a inventat adulterul.

Virus :)

2011-06-30T06:57:00.001-07:00

Ascunde-ma intr-un ventricul,
Intr-unul mic si curajos
Promit ca am sa fiu cuminte
Si- am sa te virusez frumos

Poate-am sa-ti dau putina febra
Si ai sa stai putin la pat
Nu te opune ,stai cuminte,
Asa e cand esti virusat.

Poate am sa te dor un pic
Va fi dor mic ,fara intentii
Am sa te infior in taina
Stii doar ca-s virus cu pretentii.

Si noaptea cand nu prea ai somn
Povestile sa mi le- asculti
Si sa zambesti cand prin ventricul
Tu simti doar pasii mei ,desculti.

Nu alerga la vrajitoare
La doftor sau mai stiu eu unde
Tu stai cuminte si viseaza
Cand virusul meu te patrunde.

Si cand un oarecare doctor
Iti va spune ca-s nociv
Sa nu-l asculti, nu-s patologic.
Esti doar de mine,pozitiv.

Din cand in cand ,tarziu prin toamna
Te-oi mangaia cu glas duios
Si-am sa-ti cutreier cu tandrete
Faimosul tau sistem nervos

Chiar de ti-e dor de ceva boala
Sau de-un concediu medical
Am sa pretind ca-s invizibil.
Ti-am spus,nu sunt virus mortal.

Si daca am sa-ti dau durere
Am sa te dor cald si frumos
Doar lasa-ma sa-ti fiu cuminte
Intr-un ventricul curajos.

Poveste de Dragoste(5)Scrisoarea

2011-06-29T17:01:00.000-07:00

Tinea plicul strans in pumn.Ar fi vrut sa aiba puterea sa nu-l deschida.
Sa-l distruga si odata cu petecul de hartie sa distruga si toate amintirile care in ultimele ore se conturau tot mai clare ,tot mai dureroase.
De obicei o suna.
Iubea deja vocea lui calda si profunda care era absolut obisnuita cand ii povestea despre intamplarle de peste zi ,dar care,cobora cu cateva octave cand ii vorbea intim.Stia deja ce avea de gand sa-i spuna cand ,rostindu-i numele ,vocea lui devenea senzuala.Era un ceva infinit intre ei.....un ceva pe care ea nu reusise sa si-l explice.Pana astazi.
Desi isi simtea ochii impaienjeniti si tamplele zvacnind ,lacrimile se incapatanau sa curga.
Simtea nevoia sa planga pana cand cu ultima lacrima,durerea s-ar fi scurs si ea cumva.
Avea scrisul mare si masculin si degetele ei, pentru o secunda lunga au incercat sa citeasca literele atingandu-le usor,asa cum fac orbii,intr-o nevoie acuta de a intelege dincolo de cuvinte:

"Te iubesc.
Te-am iubit intotdeauna.
Incepand din seara aceea .
Doar ca nu am stiut.

Desi ,intre timp, am trecut prin iad.

Te uitasem..
Iti uitasem chipul ,iti uitasem ochii care m-au invaluit atunci cu nespusa candoare si gingasie,iti uitasem forma buzelor care tresareau din cand in cand chiar daca nu le atinsesem inca...
Uitasem trupul tau cald ,care inconstient si nevinovat mi-a trezit toate dorintele indelung suprimate.
Multa veme dupa aceea ti-am simtit zvacnetul sanilor in palmele mele si ti-am auzit tipatul innabusit de sarut.
Dar apoi...te-am uitat,desi ,in momentele mai grele,cand femeia de langa mine imi intorcea spatele,adormeam cu gustul tau pe buze.Si cu o amintire atat de vie,ca a doua zi o puteam lua de la capat.
Poate ti-am uitat faptura,poate ti-am uitat numele,pe care nu stiu daca ti l-am stiut vreodata,dar niciodata nu am uitat sentimentul pe care l-am asociat cu tine.
De aceea spun ca inima mea te-a iubit din secunda in care a frant-o pe a ta.
Am stiut intotdeauna ca in viata mea lipseste ceva.Doar ca nu am putut sa-i pun un nume.Astazi stiu.
Este numele tau.

Poate e tarziu...Anii,mult prea multi , au trecut,tu ai viata ta...
Dar sunt aici,acum,implorandu-te sa ne mai dai o sansa.
Lasa-ma sa-ti fiu astazi cel pe care l-ai vrut atunci,cel de care te-ai indragostit atunci.
E un motiv pentru care drumurile ni s-au intalnit din nou.
Nu cred in accidente si in coincidente,dar cred cu tarie in faptul ca inimile noastre s-au recunoscut."

Dureri si dureri...

2011-06-20T18:44:00.000-07:00

Cineva mi-a spus ca am tendinta sa ma auto-ranesc.La inceput m-am infuriat un pic, dar dupa aceea am realizat ca avea omul ceva dreptate.
Rana nu doare pana cand nu rasucesti putin cutitul in ea.Pana cand nu lasi pe altcineva sa-ti rasuceasca cutitul.
Cand cineva te raneste nu cred ca o face accidental:
"Nu asta am vrut sa spun,nici prin cap nu mi-a trecut ca te-a durut.Esti atat de sensibila."
Serios?Sensibila??
HAI NU SERIOS !

Cred ca foarte putine lucruri sunt intamplatoare in lumea asta

Rareori se intampla ca cineva sa te raneasca fara intentie.In mintea lui, acolo intr-un coltisor, a stiut ca te raneste.Chiar daca nu a vrut, a stiut, chiar daca nu a intentionat, totusi, garantat a stiut ca te raneste.
Ranim usor pe cei din jurul nostru.
Intelegem cat de mult am ranit pe cineva numai in momentul in care suntem platiti cu aceeasi moneda.
"Te inteleg.Stiu prin ce treci"
Toti folosim expresia asta.
Si totusi acesta este cel unul dintre cele mai mari neadevaruri.
"Nu, nu stii.NU STII..."
Poate trecem prin aceeasi situatie, dar trairea nu e niciodata la fel pentru ca noi nu suntem la fel.Suntem diferiti.
Atat de diferiti...
De aceea poate, unii innebunim dupa o tragedie iar altii ne transformam in statui vii.
Ranindu-ne nu rezolvam nimic.Nici macar cand ranesti pe cel care te-a ranit.Satisfactia de moment este doar rampa de lansare a regretelor de mai tarziu.Atat de tarziu ca "Imi pare rau" devine doar o vorba-n vant.La fel ca si vorba in vant care te-a ranit.

Dar cat de mult ne ranim pe noi insine prin faptul ca permitem altora sa o faca?
Ai fi tentat sa crezi ca femeile sunt acelea care simt mai mult durerile sufletesti iar barbatii pe cele fizice, dar e invers, nu-i asa?
Ma gandesc ca trebuie sa fie un motiv pentru care femeia a fost desemnata sa treaca prin durerile nasterii.
Si, daca nu ma crezi, du-te odata la dentist si urmareste fetele barbatilor la auzul zgomotului scrasnit al polizorului dental:)
Mda...e cam invers:)
Cred ca sensibilitatea la durerea fizica a barbatilor este direct proportionala cu cea sufleteasca. Diferenta dintre ea si el, la durere, este ca ea isi marturiseste durerea.Ea umbla cu rana in piept nestingherita si, daca e sa fie, se mai lasa ranita inca o data...iar si iar...fara precautie si fara trusa de prim-ajutor in dotare.
In schimb el isi ascunde ranile sub armura.N-am vazut, n-am auzit. "Cine EU ? "
Odata ranit, un barbat evita situatiile din care s-ar putea sa iasa cu ostirea infranta si cu steagul alb in varf de bat.Macar pentru o vreme, pana cand uitarea se asterne intr-un fel sau altul.
De cate ori nu ai auzit un barbat jurand ca nu o sa se mai casatoreasca dupa un divort dureros?
De cate ori ai auzit o femeie spunand asta?
Suferim in acelasi fel.Ranile ne dor la fel. Si poate, uneori, durerea ta este mai profunda.
Doar ca eu am curajul sa-ti spun ca ma doare.
Poate asa o sa ma doara mai putin.

Dar TU ?

Un loc in inima mea

2011-06-16T18:43:00.000-07:00

De-a lungul vietii intalnim oameni care ,inevitabil vor lasa amprenta unui pas pe nisipul sufletul nostru.
Poate unii ne vor strivi vise si sentimente sub talpa unui bocanc greu, poate altii vor lasa doar urma unui pas descult..

Pe acestia din urma ii vom pastra in suflet pentru totdeauna.
Mi s-a spus ca am un suflet frumos si o inima mare.
Stiu ca si tu ai auzit aceste cuvinte de foarte multe ori.
Am o inima mare pentru ca in inima mea am "intemnitat" de-a lungul timpului niste oameni grozavi, care cu un gest,un cuvant ,un sentiment sau o lacrima mi-au definit viata.

Din cauza lor sufletul mi-a fost salcam inflorit frematand in vantul cald al primaverii, camp cu maci imbujorati sub sarutul verii, frunza galbena si-nrourata-n lacrima toamnei si foc fierbinte in prima noapte cu ninsoare.

Mi-au fost pas inainte si umar cald pentru o frunte obosita.
Imbratisare dupa o zi grea,incurajare dupa un esec.
Amintire de pe vremea cand amintirile se construiau sub clar de luna...

Imi place sa cred ca si eu le-am fost la fel.

Si chiar daca nu ne mai stim ,sau, daca ne mai stim doar asa ,din cand in cand...OMULE...tu ai un loc in inima mea:)

Si ,pentru ca esti acolo ,chiar si atunci cand sunt singura , de fapt nu sunt singura.

Niciodata .

Amagire ?

2011-06-12T19:30:00.000-07:00

Pentru fiecare barbat exista o femeie.Numai una:)
(am citit chestia asta,nu stiu unde).

O sansa pentru barbatii singuri ,nu-i asa?
Gandul ca nu conteaza cat de singur si trist esti astazi ,undeva, cineva te asteapta.O femeie care e facuta pentru chipul si asemanarea ta...o femeie care se potriveste perfect in bratele tale,ale carei forme se muleaza perfect pe ale tale...a carei suflet este geamanul sufletului tau.
Esti mai putin singur daca stii ca intr-o zi ai s-o privesti in ochi si ai sa stii ca este a ta?
Ca asteptarea a avut un rost?

.................................................................................................................................................................
O privesti de ceva vreme,incearca sa-ti ocoleasca privirile,doar pentru ca asa e politicos si feminin,dar tu ii simti ochii lunecand spre tine si inclestandu-se cu ai tai.Ai da orice sa intelegi ce inseamna acea privire.Poate este doar felul ei de a privi,poate e putin contrariata de faptul ca o privestti cu nedisimulata admiratie.
Desi ea stie ca nu e genul de femeie dupa care barbatii isi rup gatul.
Desi tu stii ca ceea ce vezi tu ,nu orice barbat vede la ea.
O stii de ceva vreme,stii cine este,stii ce face,cam ce-i place...cateodata e chiar vorbareata si te intrebi de ce iti spune atat de multe daca nu ar fi cat de cat interesata.
Ii cunosti deja unele gesturi ,stii ca atunci cand e trista are un fel de lucire stinsa in ochi si ca buza de jos ii tremura usor pentru ca plange destul de usor si in genere o cam impresioneaza toate prostioarele.O data te-ai gandit ca ai vrea s-o saruti cand plange,sa-i sorbi cu nesfarsita tandrete lacrimile si sa-i musti usor buza tremuranda.
I-ai povestit despre tine ,despre visele si esecurile tale.Din secunda in care ai cunoscut-o ai stiut ca este ceva diferit la ea decat la toate celelalte,ai stiut ca formele ei s-ar mula perfect pe formele tale,ca ea s-ar potrivi perfect in bratele tale si ca sufletul ei ar fi sufletul tau geaman.
Si totusi...
Cateodata simti ca ar vrea sa vorbeasca cu tine si altceva.Ceva ...Poate despre ceva care o framanta,poate are probleme,poate are nevoie de cineva care s-o asculte...Simti ca si ea vede in tine ceea ce alte femei nu au vazut.Oare s-a gandit vreodata la felul cum palma ei s-ar cuibari in pumnul tau?Nu stii...
Dar stii ...stii cu certitudinea cu care un barbat stie, ca ochii ei spun mult mai mult decat gura ei o sa spuna vreodata.Gura pe care acum ,privind-o ai vrea s-o devori.Pur si simplu.Fara nici o explicatie,fara sa te simti al naibii de vinovat ca o vezi si o simti mai mult decat o prietena.
Ea iti spune intotdeauna cuvantul de care ai nevoie,ea a fost cea care te-a incurajat sa ceri o promotie,ea a fost cea care ti-a sugestionat ca albastrul te-ar prinde mai bine decat maroul.
Te amuza cand iti spune ca ar trebui sa-ti gasesti pe cineva care sa te faca un barbat decent si care sa-ti toarne doi-trei copii,apoi iti place la nebunie cand iti spune ca arati grozav cu blugii astia,ba odata a fost curioasa si te-a intrebat cand ai facut ultima oara dragoste.Ai ras...si te-ai balbait un pic,ai inventat ceva pentru ca ,de fapt ,nu vroia sa-i spui ca ai facut dragoste acum cateva zile si aproape ca ai avut numele ei pe buze.Sau ca ai avut momente in care ai dorit-o atat de mult ca ai fi rupt hainele de pe ea,daca ai fi stiut ca ar avea macar un gram de dorinta sexuala pentru tine.
Dar...nu ai stiut niciodata.
Ti-a ocolit intotdeauna cu delicatete "dragalaseniile" desi nu ai avut niciodata impresia ca flirtul tau ,inteligent de altfel ,ar fi deranjat-o.Au fost momente in care s-a multumit sa te priveasca lung...da ...iti aduci perfect aminte...era de ziua ei si ai sarutat-o pe coltul gurii desi ea ,clar ti-a intins obrazul.S-a rosit putin si te-a privit din nou cu privirea aceea care rostea o mie de cuvinte.Si niciodata nu ai stiut daca a fost dorinta sau uimire.Sau amandoua.
Ai surprins-o de cateva ori privindu-te lung atunci cand credea ca nu o vezi.Dar ,niciodata nu ai stiut ce Dumnezeu se petrece in capul ei .La una dintre petreceri ai dansat cu ea si i-ai simtit clar si vizibil sanii intariti in vreme ce dansati "prieteneste si colegial" in mintea ei ,tandru dar prea departati in mintea ta desi ii simteai din cand in cad atingerea usoara a coapselor si sanilor.Dar a fost doar dans...si in sala aceea aerul conditionat era coborat la minim.Si n-ai stiut niciodata daca a fost dorinta sau doar imaginatia ta infierbantata.

Si totusi...isi ia poseta ,isi starnge parul grabit intr-un coc nepretentios,parul acela care atunci cand s-a apropiat sa te imbratiseze ca pe un bun prieten ce-i esti ,te-a ametit cu mirosul lui inconfundabile de iasomie.Ai zambit intelegator atunci cand ti-a explicat ce parfum ii place...te intrebai atunci daca vreodata te-ar lasa sa-i saruti dosul genunchiului proaspat parfumat...si poate valea dintre sani...
Ii simti buzele calde pe obraz,parca ai avut impresia ca a intarziat apoi prelungit un pic imbratisarea...razi si-i strigi "La revedere"...stiind ca la revederile urmatoare iti va fi din ce in ce mai greu sa o privesti doar ca pe o colega de serviciu si o prietena foarte buna.

Ii faci cu mana...si il saluti si pe EL...EL care o cuprinde brusc in brate ,o saruta apasat...pentru o secunda crezi ca ai zarit ochii aceia frumosi privindu-te cu iubire...dar n-ai sa stii niciodata daca acea privire a fost pentru tine sau pentru EL...

El ii deschide portiera masinii ,ea intra grabita razand ,fluturandu-ti mana inca o data,unul dintre frumosii ei copii scoate capul pe geam si-ti striga numele...TU razi ,ii saluti ,trimiti sarutari copiilor din varful degetelor ...apoi masina se departeaza scrasnindu-si cauciucurile.

Esti trist ? Iti permiti sa fii trist? O stii fericita ,implinita...cu un rost al ei...Desi parca ochii ei ...cateodata...

Te intorci la ale tale...in seara asta poate ai sa dai curs avansurilor fetei de la sase...poate ai sa faci dragoste cu ea...si poate ai sa te rogi sa nu o simti pe cealalta.
......................................................................................................................................................................

Si maine...?

Ai sa cauti din nou acea privire in ochii ei?Ai sa incerci s-o intrebi din nou de ce este trista...Ai sa-i accepti din nou invariabilul"Nu sunt trista ...sunt doar putin obosita astazi"...

Cand simti ca ...sufletul ei ar putea fi sufletul tau geaman ?

Nu tot ce zboara...

2011-06-04T18:47:00.001-07:00

Cand eram tanara credeam ca gestul cel mai perfect pe care-l poate face un barbat este sa te ceara de nevasta.Pentru ca te iubeste, pentru ca stie ca-l iubesti, pentru ca uraste ideea sa mai doarma singur dupa ce te-a gustat.
Mi se pareau grozave tare multe gesturi dar cererea in casatorie mi se parea gestul suprem:)
Apoi, cu timpul am realizat ca nu tot ce zboara se mananca.
Oamenii se casatoresc de multe ori pentru cele mai ciudate motive.Motive care nu au de-a face deloc cu iubirea.
Dimpotriva.
Am invatat ca si cea mai din dragoste casnicie are momentele ei imperfecte, ca omul de langa tine are si el metehnele lui si ca tu, din fata sprintara si parfumata te poti transforma cateodata in cata mirosind a vinete coapte.
Si(ce-i drept e drept) am invatat ca sexul dupa cearta este unul dintre cele mai grozave lucruri din viata unui cuplu, mai ales daca in momentul in care ajungi in pat, tot mai ai sentimentul ca l-ai sfasia un pic pe celalalt.Macar un pic:)
Dupa ani si ani de casnicie avem impresia ca ni se cuvine totul de la partner doar pentru ca am construit o casa impreuna si pentru ca am facut cativa copii.
Nimic mai gresit .
Il poti avea fizic, seara la masa complimentandu-ti salata de vinete( am eu o chestie cu vinetele astazi), il poti avea vineri aducandu-ti salariul, sau duminica la toate vizitele cordiale si obligatorii la parinti.Ba il mai poti avea si noaptea in pat, acelasi corp fierbinte langa care te-ai obisnuit sa adormi.Inca face dragoste cu tine cu dulce obisnuinta.Dar, daca nu-ti faci lectiile cu constiinciozitate ii mai poti avea inima? Poti conta pe faptul ca intr-o zi la o intersectie a vietii cineva, undeva, il va face sa realizeze ca viata inseamna mai mult decat o inima framantata si fidela?Poate este unul dintre cele mai grave lucruri care se pot intampla intr-un cuplu dar se intampla.
Dupa ani si ani cand crezi ca nimic rau nu se poate intampla, neprevazutul se poate intampla.Nu-ti ramane decat sa contezi pe faptul ca iubirea adevarata si sincera care v-a casatorit o sa izbandeasca si ca gandul in mintea partenerului tau a fost doar trecator.
Ca dincolo de tentatie, te vede pe tine cea(sau cel) din prima zi.Isi mai poate aminti.Il (o )lasi sa-si aminteasca? Ii influentezi cumva, ii controlezi cumva amintirile?

Avem dreptul sa cerem, sa dobandim si sa cotropim iubirea.Sa ne-o revendicam.
Dar avem oare dreptul sa o cersim?

Iubirea cersita este iubirea barbatilor care rostesc cu dragalasenie "sarut manusitele puiut frumo, tanar si scump, tocmai mi-am tras un elicopter si o viluta la sosea...".Acestia sunt adevaratii cersetori de iubire.Acei care tenteaza tinere naive si tontute cu diamante si posete de firma si care au 65+ in raport cu + /- 20.
Nu aceia care implora.Nu aceia care stau cu mana intinsa in drum.
Iubirea cersita este iubirea femeilor care s-ar arunca de la etaj daca dragostea lor nu este impartasita..Nu vreau sa analizez aici adevaratele drame care se intampla intre oamenii care nu au rezistat durerii de a-si vedea visul iubirii neimplinit.Nu sunt judecatorul nimanui, dar consider ca aruncandu-te de la etaj doar ca sa atragi atentia lui este calea cea mai usoara.Este mult mai greu sa-l vezi fericit cu altcineva ,casatorindu-se crescandu-si copiii, fiind fericit cu altcineva.Suntem doar simpli oameni, aceasta este natura umana .Cat de mult ne-am minti ca "sunt fericita daca tu esti fericit", hai sa fim serioase, am manca-o pe cealalta cu fulgi cu tot, o vedem grasa si uratita la numai trei luni dupa casnicie, iar pe el trist si nefericit dupa doar cateva zile cu ea.Ne-am re-incurca cu el doar ca sa ne alinam orgoliul ranit, chiar daca nu mai avem aceleasi sentimente.Nimic nu este mai razbunator decat o inima ranita.Si ne-am incurca cu el doar ca sa-i mai aratam odata ce a pierdut.Sa-i demonstram ca a facut o alegere proasta.Si , daca tipul a ajuns in pat cu tine ,TU "cea parasita-la voia intamplarii-pentru ca-nu-ai fost destul -de buna" ...EL ,cel casatorit, mda ...adevarul este ca facut o alegere proasta.

Poti trai cea mai frumoasa iubire a vietii tale, poti arde pe altarul iubirii ca o torta incandescenta ...Daca torta aceasta nu este alimentata din cand in cand incetul cu incetul isi diminueaza flacara.Daca ai noroc se transforma in lumanare tandra si parfumata care-ti poate lumina noptile pana tarziu in viata, daca nu gaz pe foc.

Nu-ti cersi iubirea...

2011-06-02T06:18:00.000-07:00

Iubirea nu se cerseste.
Iubirea se cere,se daruieste,se dobandeste sau se cotropeste.

Cere-ti iubirea chiar daca stii ca nu ai s-o primesti !
Daruieste-ti iubirea chiar daca portile ti s-au inchis de mult si telefonul nu are ton !
Dobandeste-ti iubirea,fa-o sa merite,scrie-ti-o pe frunze si poart-o in priviri.Intr-o zi cineva te va purta prin frunze si te va privi in ochi !
Cotropeste-ti iubirea.Desfasoara-ti fortele,aduna-ti arsenalul,desfa-ti doi nasturi sau foarte subtil genunchii:)depinde de caz,inarmeaza-te cu sinceritate si dorinta de victorie si cotropeste.Poate ai sa fii invinsa,poate alta a castigat razboiul cu mult inaintea ta,dar ...ai sa fii invinsa stiind ca ai luptat.
Poate in loc de saruturi sub sanul stang ai sa primesti gloante.Dar vor fi cele mai frumoase rani pe care corpul tau le va avea.

Nu-ti cersi iubirea.Daca ai sa cersesti poate el o sa se indure,poate o sa-ti dea ceva...in ultima vreme ,toti suntem atenti cu cersetorii ,nu-i asa?
...Daca ai sa cersesti ,poate ai sa primesti.

Dar vei face exact ceea ce face un cersetor dupa ce a primit ceva.Se duce la primul birt ,isi da pe gat licoarea amaruie si ametitoare,se bucura de fericirea betiei de moment ,apoi ,spre seara se trezeste din nou singur ,trist si pustiu cu un imens gol in stomac si in inima.
Si cu imperioasa nevoie de a cersi din nou.

Prea tarziu

2011-05-31T08:08:00.000-07:00

Poveste de Dragoste(1)

2011-04-30T20:46:00.000-07:00

.Calul necheza usor ...EL zambi, struni animalul si sari usor din sa. Il batu pe grumaz apoi il lasa liber.Si el zarise ceva.Mai de sus.Se apropie usor...fara zgomot.Fata i se destinse intr-un zambet larg.

Fata atipise intr-o pozitie relaxata cu genunchiul stang usor indoit,obrazul lasat usor pe umbra umarului drept.Avea bratele intinse pe langa corp si degetele ii erau rasfirate.EL vazu sticluta cu oja de unghii si zambi.Alaturi o carte desfacuta,ochelarii de soare,slapii si sutienul de la costumul de baie.Sanii i se odihneau cuminti,alintati, coborand si urcand usor odata cu respiratia ei regulata.Probabil sunt calzi,gandi EL.
Pentru o clipa inima i se induiosa.Nu-si aducea aminte sa fi vazut ceva atat de sexy si romantic in acelasi timp.Parul fetei era de un rosu stins...si o suvita ondulata i se incolacise molatec pe gatul aproape transparent.Se apleca usor si ridica farama de material si o stranse in pumn.Se aseza pe iarba la o mica distanta de prosopul ei .Pentru o secunda el ii acoperise soarele si ea tresari speriata.Tipa scurt,surprinsa apoi intr-un gest zadarnic si tarziu isi acoperi sanii cu palmele.Ai gresit ,gandi EL.Unghiile rosii se decupau perfect pe pielea alba.Il privi drept in ochi,lung si dezaprobator.De parca il prinsese la furat.
Nu ii e frica,gandi EL.Alta ar fi luat-o la fuga.
"-E al tau?...L-am gasit pe aici.Incerca un zambet strengar aratandu-i sutienul.
EA nu zambi .Nici macar o secunda.Incerca sa-si acopere sanii doar cu bratul stang.Palma dreapta intinsa spre el astepta.
EL doar o privi pentru o secunda lunga ...apoi se simti nedrept.pentru o clipa privirea lui imbratisa totul ,de la picioarele usor bronzate la umerii rotunzi ,la ochii ...acum sageti verzi.I intinse sutienul regretand fatul ca a nedreptatit-o.
A doua greseala,gandi.
EA se intoarse brusc cu spatele incercand sa-si fixeze tinuta intr-un gest rapid si precipitat si pentru o clipa el ii zari zvacnirea sanului stang scapat din stransoare palmelor.Isi simti arsura sangelui.Ochii i se plimbara cu totala nerusinare pe linia lina a spatelui EI, si zambi la gesturile ei sigure si ...necesare.Orice femeie are felul acela inconfundabil de a-si ajusta sutienul.Se apleca sa-si stranga lucrurile.
"-Hei,nu trebuie sa pleci...
O privire de-a ei a fost de-ajuns.
Nu era speriata,nu era furioasa si ,ciudat, nu arata ca ar fi fost jignita.
Pentru o secunda a avut impresia ca ochii ei au vazut dincolo de el.Isi simti inima stransa in inelul verde al ochilor ei si avu impresia ca timpul si-a oprit scurgerea.Simti ceva ,ca o usoara durere in capul pieptului,ceva infinit si neexplicabil.Simti teribil nevoia sa intinda mana si sa-i indeparteze o suvita rebele de pe obraz.Vroia sa-i simta textura si sa-i atinga pentru o secunda obrazul cu dosul degetelor. Nu stia de unde i-a venit acest impuls,aceasta dorinta de a o simti.
Era o straina.Doar o fata care astazi a preferat sa fie singura,sa-si vopseasca unghiile,sa citeasca si sa-si rasfete sanii un pic in soare intr-o duminica frumoasa departe de asfaltul incins al orasului.

Isi trecu degetele prin par,ofta...o mai privi o secunda lunga...apoi fluiera usor.
Sub privirile ei uimite,calul aparu alergand usor si dintr-un salt el incaleca.
Aproape ca zambi.
Zambi si el...cu ochii intrebatori.
"-Ai cal...avea vocea usor ragusita ...si el ii simti rezonanta pana la cele mai ascunse corzi ale sufletului lui de barbat singur.Prea singur...si de prea mult vreme.
Incepu sa rada:
"-Da...am cal...
Trase usor de hat si calul facu cativa pasi.Apoi se intoarse.
"-Sunt sus,in Piatra Mare...Si...ai grija cu soarele asta...E periculos...si pacat de sani.Sunt frumosi!"
Dadu pinteni calului si acesta incerca sa urce spre Familiar.
Ea il privi pana cand El devenise doar o umbra printre copacii desi.
El intoarse o data capul inapoi si un gand razlet ii razvrati sangele.
Dar se razgandi.O femeie chiar si aceea din vale ,cu sanii aceia albi si indrazneti ...era ultimul lucru la care isi putea permite sa se gandeasca.

Poveste de dragoste(2)

2011-04-30T20:45:00.000-07:00

Era concentrata la articolul pe care-l scria.Isi simtea ochii obositi si tampla pulsand ,dar trebuia sa termine.Zgomotul usii o facu sa tresara .Isi ridica ochii de pe ecranul computerului si in secunda urmatoare gura ei forma cel mai perfect si nerostit "O".
El fu si mai uimit.Cateva secunde lungi o masura din cap pana in picioare.Fara ca ochii lui sa ceara aprobare.Fara sa astepte acea permisiune a ochilor ei...

Ii simti ochii fierbinti lasandu-i dare de lumina pe corp.Pentru o secunda avu impresia ca ochii lui au zabovit mai indelung la sani.Dar poate i se paruse numai.
Avea aceeasi privire ca atunci.Cotropitoare...

Purta un taior vernil si fusta asortata si parul roscat se asorta perfect culorii.Fusta se termina cu o palma deasupra genunchiului si picioarele i se conturau frumos imbracate in matase...Pentru o secunda desi n-o atinsese niciodata stiu cat de perfect se potriveste glezna ei in palma lui.Si revazu dulce si dureros ,cu ochii mintii forma sanului scapat din stransoarea palmei ei intr-o dupa amiaza fierbinte de vara.
Si il privea cu ochii aceia frumosi.Fara sa fie stanjenita...desi stanjeneala se ghicea sub vena care-i pulsa salbatic la tampla stanga.Si buzele-i i le simtea frematande.
Atunci stiu ce de fapt nu-i iesise niciodata din minte.O amanase numai...
Pentru o secunda privirea ei slabi sub arsita privirii lui.Dar numai o secunda
.Alesese sa-l priveasca cu aceeasi intensitate si sa-l studieze cu acelasi interes.Si nu pentru ca ochii lui o obligau.Ci pentru ca vroia.Simtea.Il simtea cu fiecare fibra feminina...
Costum ,cravata ,umeri largi si puternici...inalt,mult prea inalt...Nu tu sort...nu barba de doua zile...nu cal...
Zambi usor...
Buzele lui s-au destins intr-un suras usor ,bland, dar atat de masculin ...
Sub zambetul ei si sub intensitatea privirii ei ,el isi simti tot trupul invaluit intr-un fel de caldura dulce...un fel de destindere...acea destindere pe care o simti dupa ce te-ai electrocutat.Si pentru prima oara se simti jenat sub ochii unei femei.

Pasi sigur pe tocurile subtiri si inalte si -i intinse o mana sigura si foarte profesionala.Stransoarea ei ferma il facu sa zambeasca din nou. Isi spuse numele ,intreg si clar desi el ii ghici emotie in vocea usor ragusita.
Vocea lui i atinse usor o coarda sufletului .Nu stia daca vreodata mai reactionase asa in preajma unui barbat.Tot corpul ii era constient de prezenta lui..Ii era bine si nu vroia sa-i fie.Nu-si permitea sa-i fie bine...dar in acelasi timp stiu ca ...intr-un fel sau altul nu mai e cale de intoarcere.
Ii tinu palma in palma lui o secunda mai mult decat permitea ocazia si simti din nou aceeasi durere in piept,acel dulce semn de intrebare.

Poveste de dragoste (3)

2011-04-27T16:56:00.000-07:00

O astepta .Stia ca o s-o astepte.Spera .
Era una cu trunchiul copacului de care statea sprijinit...
Se simtea usor stinghera ,pentru prima oara erau singuri.Toata ziua sub privirile lui se pregatise pentru momentul in care vor fi singuri.Pentru ca stia c-o sa vina ,pentru ca si-l dorea.Pentru o secunda se gandi ca era pregatita pentru dorinta pura ascunsa in ochii lui,dar ca nu era pregatita deloc pentru consecinte.
Se apropie de ea zambind."Imi citeste gandurile"
-Ai calarit vreodata?
-A ..a...nu..
_Vrei sa incerci?
N-o lasa sa raspunda .Degetul lui aratator ii atinse pentru o secunda buzele rotunjite in forma unui "nu" nerostit.
_Ssss...nu spune NU...
Ii lua palma in palma lui...
-Vino...vreau sa-ti arat ceva.
Il urma docila.Ii simtea stransoarea calda...Nu stia unde merge ,ce face dar un lucru stia sigur.Cand palma ei se va desprinde din palma lui ii va fi frig.
-Ciudat nume pentru un cal...
-E numele unui prieten din Germania.Deocamdata calul este singurul prieten pe care il am aici.Rafael !
Calul se apropie frematand nelinistit.Nu avu timp sa protesteze.O ridica in brate si o aseza pe cal apoi dintr-un salt incaleca in spatele ei.
"_Sssshhh... ai incredere in mine..."
Un lucru stia sigur:putea merge pana la capatul lumii cu el...Era in siguranta.
O singura privire a ochilor lui tulburator de frumosi si orice urma de siguranta disparu.
"_Am incredere..."
Nu-i vazu zambetul.Dar il simti.
Statea dreapta ,incordata intre bratele lui.Respira neindraznind sa respire.Pieptul lui se lipi pentru o secunda de spatele ei si ea isi simti corpul atras de a lui ca de un magnet urias caruia nu i se putea impotrivi.Si pentru prima oara, dupa foarte multa vreme simti ca nu vrea sa se impotriveasca.

Zambind ,stiind,simtind-o el isi puse palma pe abdomenul ei si o trase mai aproape.
"Relaxeaza-te"

Noaptea era racoroasa si linistita ,luminata doar de luna pala ce iesea si se ascundea printre crengile copacilor.Calul incepu sa urce usor poteca ingusta
Stia ca face ceva nesabuit.Vroia sa faca ceva nesabuit.
El ...
El nici macar nu stia ce face.Isi incalcase deja niste legi cu ea.

Ii simtea respiratia mangaindu-i gatul
"De fapt unde mergem?"
"Imi place sa-ti simt trupul lipit de al meu"
'Ai un loc in minte?Acesta nu e drumul spre platoul Pietrei"
"Va trebui sa calaresti o data fara bluza.Sa simti racoarea noptii si caldura mea in acelasi timp"
Hei ,eu vorbesc cu tine"
'Si eu "

Il auzea ,dar nu vroia sa-l auda.Stia ca nu mai exista cale de intoarcere.Isi simtea dureros de placut sangele alergandu-i prin vene cu tandrete dar si dezinvoltura.Uitase.Uitase cat de grozav este sa te lasi prada simturilor,sa uiti pentru o clipa lunga de ceea ce iti intuneca ziua si-ti increteste fruntea si sa respiri aerul seducator al unui barbat care stie exact cum sa-si potriveasca palma pe abdomenul tau ,doar tandru si posesiv , nu obraznic si invadator.Pentru o secunda isi dori cu disperare ca buzele lui sa-i atinga umarul gol si palma lui sa urce doar cativa centimetri.Nu vroia sa-si suprime dorinta pentru el dar in acelasi timp stia ca va fi pierduta daca isi lasa instinctul feminin sa domine.

El nu stia daca vreodata se simtise atat de bine tinand in brate o femeie.Nu sarutand-o,desi pielea sidefie a gatului ei si marul rotund al umarului ei erau la cativa centiimetri de buzele lui.Nu atingand-o ,desi palma lui ramasse lipita de abdomenul ei dar nu indraznise sa se miste.
Cu ,sentimentul acela infinit ca ea se potriveste perfect in bratele lui.De parca se nascuse sa fie acolo.

Intr-un tarziu calul se opri .El cobori si apoi o ajuta pe ea sa coboare.O tinu o secunda in plus in brate si amandoi zambira usor intimidati.Ea nu se desprinsese din imbratisare.Il batu usor pe Rafael pe grumaz si-l lasa liber.
"Va trebui sa urcam vreo cinzeci de metri.Ai grija la crengi"
O agata de mana si o trase dupa el.Ajunsera in fata unei intrari.Nu era o cabana.
O coliba de lemn ascunsa intre copaci.El deschise usa si o impinse usor inauntru.
"Stai un pic sa fac lumina"
Pentru un minut disparu si apoi camera se inunda de lumina palida a doua lampi cu petrol.Ea privi in jur..O incapere rudimentara
Busteni taiati rotund in forma de masa si scaune,un pat ingust acoperit cu un fel de blana,cerga...ceva.Un primus asezat pe o alta buturuga.Zambi asezandu-se pe o buturuga.Ustensile pentru cafea.
"Nu e ciudat ca totul e rudimentar dar cafeaua e nemteasca?"
El zambi.
Inchise usa,inainta zambindi se aseza langa ea, pe cealalta buturuga.Mult prea aproape , gandi ea...Mult prea departe ,gandi EL.
"E cam tarziu sa te intreb daca vrei o cafea"
Ea incuviinta scuturandu-si usor capul.Parul roscat dansa o secunda in lumina palida si el isi simti stomacul strans ...Vroia sa-si piarda mainile si buzele in nebunia aceea rosiatica.
"Vrei ceva...stiu eu...vrei sa te sarut?"
Se juca cu focul.Stia insa ca nu o putea speria usor.
Ea ii zambi privindu-i buzele.Ar fi fost atat de simplu.Si -ar fi apropiat o palma de obrazul lui usor neras,i-ar fi strafulgerat buzele cu mangaierea degetelor tremurande si apoi s-ar fi lasta prada gurii lui senzuale.
Dar nu facu nici un gest.Zambi doar si pentru o secunda simti inclestarea ochilor lui.
Poate i se paruse numai ,dar avu vag,impresia ca buzele ei au zvacnit sub ochii lui.Ar fi vrut s-o faca sa cerseasca o gura de aer.
Stia ca el i-a ghicit gandul.
"Si eu "il auzi soptind.

" Salbatic si primitiv"
"Asa imi place"
"Vorbeam de locul acesta"
'Si eu"
"Oh"
"Vin aici cand vreau sa fiu singur"
"Nu pari un om singur ,domnule "
"Sunt singur,al naibii de singur cateodata.Nu am adus pe nimeni ,niciodata aici.Doar un prieten de-al meu stie de locul acesta"

Ii spusese dintr-odata atat de multe lucruri despre el in doar cateva cuvinte.Zambi usor stanjenita.Simti teribil nevoia sa-l atinga.Sa-i simta asprimea sub palma.N-o facu.
O suvita ii aluneca rebel pe frunte si el i-o sufla usor.
"Cine esti ,tu?"
'Doar un barbat"
'Refuz sa cred ca esti doar un barbat"
"Ma duci cu vorba ca sa-mi iei mintea de la buzele tale?"
"Nu .Vorbesc.Buzele mele sunt mai intersante cand se misca"
Nu paru surprins.Se astepta ca ea sa aiba limba ascutita.Incepu sa rada si brusc se ridica:
"Sus.Te duc inapoi.Nu de alta ,dar nu vreau sa fac dragoste cu tine intr-o coliba de lemn pe un pat tare"
O lua de mana, sufla in lampi si iesira in noaptea poleita de luna.
Isi fluiera calul si o ajuta sa coboare cararea abrupta.Ea se opri si privi inapoi spre coliba :
"Daca vreodata o sa facem dragoste,as vrea sa fie aici"
I simti stransura pumnului.In prima secunda ii simti ochii sfredelind-o.In a doua, buzele lui se abatura asupra gurii ei cu nevoia insetatului dupa o zi lunga in desert.Cerea si daruia in acelasi timp.Nu avu timp sa protesteze.Macar din cochetarie.Palmele lui ii cuprinsera fata incepu sa o sarute adanc si uitat,cu daruire si nevoie.
Ii sopti numele printre picaturi si o cuprinse strans in brate cand ii simti buzele raspunzandu-i la sarut.
"Vrei sa mergem inapoi?"
Aproape ca nu-si recunoscu vocea.
Pentru o secunda lunga incerca sa-i descifreze ochii in noaptea adanca si transparenta.Vroia sa gaseasca acel DA de care avea atata nevoie,dar Ea nu-i raspunse .Desi ochii ii erau largi deschisi.
Avu atunci sentimentul ca undeva,demult o mai sarutase o data.
O ridica in brate si o aseza pe cal.Apoi incaleca si isi incatusa bratul in jurul mijlocului ei.
"Buzele tale intr-adevar sunt mult mai interesante cand se misca"
Simti in partea stanga o durere acuta.
Struni calul apoi ii dadu pinteni.

Stia exact cine este EA.

?????????????????????

2011-04-25T17:37:00.000-07:00

Sunt un om fericit...cu o familie frumoasa,o viata implinita ,un job decent...
M-am impacat cu varsta de 40 de ani si cu inevitabilele riduri si fire albe, artistic corectate de machiaj si "light auburn"dintr-o cutie cu vopsea.

M-am impacat cu ideea ca niciodata nu am sa fiu profesoara de literatura sau reporter TV...sau talk-show host :)
Ehe he he he...:)))))I know,I know...:(
M-am impacat si cu ideea (de curand) ca prietenii pe care i-am avut odata...chiar daca ii regasesc dupa ani si ani, nu mai sunt aceeasi ,pentru ca eu nu mai sunt aceeasi.
Mi-a cam disparut convingerea ca am "stofa de prieten"...pentru ca un prieten adevarat se castiga mi-a spus cineva si ...mda...cam asa este...Nu te castig...nu te am.
Am renuntat sa duc lupte interne cu mine insami pentru ca erau doi care pierdeau de fiecare data...
Sunt linistita ...si susur ca o apa de izvor negustat si netulburat de buze straine:)
Am realizat ca nu are rost sa sufar pentru problemele altora in vreme ce acei "altii" nu sufera ei insisi pentru problemele lor.
...
Nu am de ce sa ma mai gandesc cu melancolie si dulce durere le toamna...pentru ca in Sudul Floridei...toamna e doar asa o chestie varateca...si ca toamna de care sunt indragostita pana la sange exista doar in amintirea mea si in pozele prietenilor de FB.
Nu mai are rost sa vorbesc...sau sa tac..sau sa ma lupt cu morile de vant externe si interne...
Daca...ma simt induiosata pana la lacrimi de un gest sau un cuvant...o sa clipesc des si am sa ma prefac ca am ceva in ochi...

Sunt un om fericit.Si as putea fi si mai fericit....
///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Dar...undeva in partea stanga simt o durere...un fel de dor amestecat cu melancolie...un fel de CEVA ce nu pot defini.
Care apare atunci cand imi e lumea mai draga...Care imi frange pentru o secunda inima...Care acum este si ...acum s-a dus...
Si nu stiu cum sa-i zic...si nu stiu daca intelege cineva...

Orasul Prietenilor mei

2011-04-20T18:57:00.000-07:00

Am dat de un profil pe FB numit "Nu esti brasovean daca...."
Am mers multe pagini in jos pe computer si am zambit la definitiile pe care le-a simtit ,le-a stiut sau si le-a amintit fiecare.
Sanius,baruri ,restaurante,munte...Strada Sforii,Piata Sfatului,ursii din Racadau...Piatra Mare,Tampa,Postavarul si da...Bunlocul..Poiana si alte locuri pe care numai un localnic le-ar sti.
Istorie,cultura...Scoala Romaneasca...

Ah si Modarom...:)))
Modarom era locul unde te duceai la intalnire.Probabil ca acolo aveai toate sansele sa te duci la intalnire cu unul si sa pleci cu altul pentru ca efectiv era ...locul destinat intalnirilor de dragoste;)
Unii si-au amintit de 15 Noiembrie 1987,altii de Adi de la Cosmos ala cu "Sefa iar au venit golanii"..(Eram prietena cu Adi ,lucra la raionul de femei:)...Adi nu era baiat rau ...problema e ca nu eram sigura daca esra ...baiat.
Iar dupa 15 Noiembrie 87, trei dintre baietii cu care am plecat de la Matca sa rasturnam lumea, au disparut si au mai aparut numai dupa 89...
Lucram atunci impreuna la Steagu':)

Ca un om care si-a petrecut 15 ani in orasul pe "strazile caruia mai coboara si cerbii"...si ca tanar care odata a facut parte dintr-un club de turism care a reprezentat Brasovul cu mandrie, nu se putea altfel.
Brasovul ramane in sufletul meu ca orasul care mi-a respirat tineretea si m-a ajutat sa fac primii pasi in viata de adult.
Brasovul ramane orasul prietenilor mei.
Orasul iubirii mele.

Peste 3 ani viata mea se poate imparti in 15 ani la Matca,15 in Brasov si 15 in Florida...

Ce mi s-a parut ciudat a fost faptul ca nimeni nu a vorbit de sentimentul pe care ti-l da orasul,atunci cand il simti sub pas,in serile superbe de vara montana tarzie...cand un vant usor iti sufla parul si-ti infioara faptura.
Nimeni nu a pomenit de sentimentul pe care orasul ti-l da atunci cand ii privesti luminile de pe culmea cea mai inalta a Tampei,in aceeasi seara de vara tarzie...
De sentimentul de Zi De Vineri sau Sambata La Pranz.
Atunci cand cei care se hotarasc sa mearga pe munte se intalnesc in Gara Mare sau in gara noastra mica ,Darste:)

si ...da ...nimeni nu si-a amintit Brasovul,Toamna...

(Foto : "Drumul Vechi",Sub telecabina Postavarul,Piata Sfatului)

Castele de nisip

2011-04-11T18:56:00.000-07:00

Scriam candva de efectul pe care il au asupra noastra cuvintele nerostite.Acele cuvinte care se cer rostite,care implora sa fie eliberate....dar, care raman pe veci in deznadajduita inchisoare a gandurilor noastre.

"N-am stiut niciodata ce ai vrut sa spui atunci..."
"Pentru ca nu ti-am spus..."
"Ba da,am vazut cuvintele in ochii tai"
"Nu erau cuvinte...erau lacrimi..."

"Lacrimi...cuvinte nerostite...tot una..."

De multe ori privim in urma cu prea-stiuta manie la cuvintele rostite....
Acele cuvinte pe care le-am rostit ...dar pe care,mai bine le-am fi pastrat nerostite.
Acele cuvinte pe care le-am spus intr-un moment de furie,slabiciune,pasiune...sau la o usoara strangere cu usa.
Cuvinte care poate au inaltat,mangaiat,iubit...
Suparat,jignit,distrus,,,
Nu te mai poti intoarce sa-ti iei cuvintele inapoi.

"Oh...uita ce am spus'"
"Serios????? Vrei sa uit?POT sa uit?
Iti vrei jucariile inapoi?
Iti vrei ciresele de la urechi dupa ce m-ai lasat sa le strivesc intre dinti?"

Totul se plateste si ce ai semanat, culegi.
Te poti imbata cu cuvinte dar te si poti otravi cu ele.

Don't say it if you don't mean it.
Sau ...nu arunca vorbe in vant.Nu te juca cu cuvintele...nu fa din ele castele de nisip.
Nu lasa pe altcineva sa se adaposteasca in interiorul castelului tau de nisip daca stii ca acesta se va narui la primul val.
Pentru ca s-ar putea sa fii cel dintai prins intre ruine.

Ploua

2011-04-06T18:00:00.000-07:00

Imi place ploaia.
Imi place monotonia picaturilor constante.
Monotonia si disperare tacuta care produce depresie si declanseaza reumatisme.Si sinucideri pe alocuri.
.Sunt omul ploii.N-o sa ma vezi trista cand ploua.Poate doar melancolica putin pentru ca ploaia ma face sa-mi doresc o zi lenesa si tandra.Imi place senzatia de liniste si dulce singuratate pe care mi-o da ploaia intr-o seara mult prea tarzie de noiembrie.Nu mai e ploaia calda de asta vara...ploaie care vroia sa ma intinda in iarba sa sa ma iubeasca cu picaturi mari si repezi.

E o ploaie racoroasa si cuminte si pe indelete.Care ma vrea cuminte ,la un ceai fierbinte ,inauntru,in fata unui foc la fel de cuminte.Foc care imi incalzeste obrazul si-mi scanteieste parul.
Trecem de multe ori in viata pe langa "momentele perfecte".Ne ignoram micile placeri in asteptarea momentelor marete.Care se cam lasa asteptate de cele mai multe ori...sau care odata intamplate nu sunt chiar ata de marete cum erau in inchipuirea noastra.
N-ar trebui sa alergam ca disperatii dupa ziua de maine...ci ar trebui sa ne oprim si sa savuram momentul zilei de astazi.Unii oameni detesta perioada luni-vineri si traiesc doar pentru weekend.Dar intotdeauna e un motiv pentru care ti-a fost data ziua de luni.Si cea de marti.Si teribila zi de miercuri care,vai nici macar nu are aer de vineri.
N-ar trebui sa trecem unul pe langa altul fara sa ne privim pentru o secunda macar ,adanc in ochi.Fara sa cream un moment perfect cand ferestrele a adoua suflete se deschid simultan.
Opreste-te si asculta ploaia.Simte-o! Si ai sa te simti pe tine insuti.

////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Cand ploua mi-e dor de mine.

Si daca maine...

2011-04-03T18:10:00.000-07:00

Ai momente in viata cand te opresti brusc din ale tale si te privesti lung in oglinda.

Aveam parul plin de vopsea si fata alba ca varul de la masca pentru pistrui.Numai ochii si buzele mi le puteam vedea prin cantitatea apreciabila de "Madre De Perla":)ale carui rezultate se cam lasa asteptate,domle.(in copilarie frate-meu ma poreclea ou de curca ,pentru ca aveam pistrui.De atunci urasc cu pasiune curcile si le consider cele mai stupide dintre pasari).
Ochii si buzele?
Ce altceva conteaza ...ai sa zici... ochi si buze ...buzele pentru ca spun cuvintele rostite ,ochii pentru ca spun cuvintele nerostite...
Tocmai citisem ce scrisese o femeie frumoasa si inteligenta despre faptul ca nimeni ,dar absolut nimeni nu traieste 300 de ani.

Am avut un fel de flash,un fel de intalnire de cateva secunde lungi cu mine insami.

M-am privit cu un fel de luare aminte...trecandu-mi prin minte momente...amintiri ,trairi...sentimente...Pentru o secunda am avut impresia ca asa trebuie sa te simti in ultima clipa a vietii...

Nu sunt o pesimista,sau daca vrei, sunt optimista cu rezerve.Nu prea mari ,pentru ca intotdeauna am avut un pic mentalitatea taranului sanatos ca "ce ti-e scris in frunte ti-e pus".

In viata ,chiar daca se pare ca ne-am cam platit datoriile ,ce-am dat ,am incasat,ce-am pierdut am castigat,ni s-au spart in cap ulcele pe care nu prea le-am meritat,totusi "cu o moarte toti suntem datori"
Dupa furie urmeaza resemnarea,dupa trecerea hopului urmeaza poteca lina...in asteptarea altui hop.
Ai zice ca ne nastem pentru a muri si in drumul asta dintre HELLO si ADIO ,incercam sa facem ceva.
Unii lasam in urma istorie si monumente,altii facem degeaba umbra pamantului.

Marea majoritate vom ramane o vreme in amintirea cuiva.Dincolo de tot ce stim ,de ceea ce altii stiu despre noi,nu suntem decat imense intrebari fara raspuns.

Toti suntem niste enigme,niciodata nu vom reusi sa ne aratam adevaratul miez.Vom dezveli ici si colo cate ceva,ne vom destainui altui suflet pe masura sufletului nostru ,dar niciodata nu vom fi dezgoliti total.

Si parca am vrea sa smulgem valuri ,sa aruncam masti pentru ca stim ca sufletul frumos nu inspaimanta pe nimeni.
Doar indurereaza si induioseaza si frange inimi.
Si,decat o inima franta mai bine o inima inchisa,nu-i asa?
Nevoia ne arde cateodata,arsura dezgolirii totale va arde si mai tare insa.
Si asteptam mereu un Maine...
Acel Maine in care vom avea curajul sa fim NOI.

Dar... daca Maine nu va veni niciodata?

Astazi ...nu ieri

2011-03-25T18:54:00.000-07:00

Ca sa poti cunoaste si intelege un om trebuie sa-i cunosti si sa-i intelegi mai intai trecutul.

Degeaba incerci sa-l ghicesti .Daca nu stii de unde vine,prin ce a trecut ...cat i-a luat sa ajunga aici...nu stii nimic.

Ii stii numele...poate ii stii prietenii sau familia...dar nu-l cunosti pe EL, nu-i cunosti calatoria ...the journey...cum spun americanii.

Nu cred ca eu personal pot spune cuiva ...Te inteleg...daca nu as sti macar o farama din ceea ca l-a transformat in omul de astazi,cu bune si cu mai putin bune.

Stii...psihologii leaga tot de copilarie...

Iti vine sa razi cateodata cand auzi intrebarea"Vrei sa-mi povestesti despre copilaria ta?"..adresata de psiholog unui om de 50 de ani..dar adevarul este ca noi toti nu suntem altceva decat produsul direct al trecutului nostru.

Si ,de obicei este vorba de trecutul direct si personal :)

Pentru ca, daca am avea curajul sa admitem ,am fost singuri la Waterloo.Chiar daca ni s-a parut ca atunci am infruntat "toata floarea cea vestita".

Singuri am pierdut razboaiele,desi tare mult ne-ar placea sa dam vina si pe altii...

In viata ,de obicei ,pierdem pe propria mana .Dar ...de multe ori castigam pe mana altora...Castigam de pe urma NU -urilor rostite de altii...de pe urma oportunitatilor pe care altii nu le-au intrezarit.

De altfel expresia..."Gunoiul altora poate deveni comoara ta" este cat se poate de adevarata.

Societatea si anturajul isi aduc din plin aportul dar in cele din urma noi suntem aceia care hotaram cu ce atitudine pornim si continuam in viata.

Trecutul unui om este cartea lui de vizita...O carte de vizita insa ,pe care nu o va arata prea mult desi,de cele mai multe ori nu e nimic rusinos ,nu e nimic ce ar trebui ascuns.Trecutul e trecut...nu mai poate fi schimbat ...

Si,de cele mai multe ori trecutul este lucrul din care nu am reusit sa invatam prea multe pana la urma.Pentru ca avem tendinta sa repetam acelasi greseli iar si iar.

Desi dupa fiecare greseala ne promitem...ba si juram..."Ei bine asta este ultima oara cand am sa fac lucrul acesta"...."M-am invatat minte..."jur!!!!"...

Nope:)...Avem memorie scurta...si ne trezim repetand aceeasi greseala .

Iti vine sa-ti iei trecutul cateodata de guler si sa-l scuturi zdravan...si sa-i strigi ca l-ai fi vrut diferit...dar adevarul este ca multi dintre noi daca ne-am intoarce in trecut ...probabil l-am copia...

Poate pentru ca nu stim ,sau nu vrem sa stim mai bine,poate ca "mintea cea de pe urma" e doar o inventie a dezamagitilor...

Dar...nu poti trai in trecut ...nu te poti agata de ceea ce a fost sau de ceea ce putea sa fie...

Ziua de azi nu apartine trecutului...Nu apartine nici viitorului...ci apartine prezentului.Azi apartine lui Astazi.

Maine e doar o proiectie.

Ieri...

Alo...sunt EU

2011-03-23T16:48:00.000-07:00

Trebuie sa ai curaj sa-ti faci prieteni mai tarziu in viata.
Trebuie sa-ti deschizi sufletul si de cele mai multe ori lucrul acesta doare.
Cand esti tanar iti faci acel PRIETEN ...la fel,deschizandu-ti sufletul. Dar atunci o faci mai usor pentru ca durerile de mai tarziu sunt inca inexistente...si e mult mai usor sa vorbesti depre tine...
Mai tarziu in viata devenim niste dictionare ciudate,total neexplicative, in care incetul cu incetul s-au acumulat si dureri si bucurii si tristeti si fericiri...Si un numar mare de oameni cu care nu ai absolut nimic in comun.

Cu prietenii treci prin multe.Cu un PRIETEN treci prin toate.

Probabil ca ,mai tarziu in viata toti ducem povara" Ne-prietenului".Toti am lasat pe cineva in urma...in tinerete...
Si chiar daca cineva-ul ne este inca alaturi nu mai poti fi ceea ce ai fost...nu te mai poti intoarce la destainuiri...la seri tarzii si ore lungi ,cuvinte multe...si taceri si mai multe.Nu-i ciudat ca, si daca iti lipseste,si daca simti nevoia...totusi nu indraznesti?Devenim atat de inchisi ,atat de singuratici in propriul nostru interior,suntem subjugati unei vointe...o vointa un pic fortata ce-i drept de regulile unei societati ...reguli care nu ne plac dar le acceptam pentru ca asa trebuie sa fie,asa e decent si moral...

Trebuie sa ai un curaj nebun sa-ti faci prieteni...

Pentru ca ,de cele mai multe ori ridicam telefonul...transmitem mesajul...Alo...Sunt EU...ne dezvelim sufletul,ne frangem inima...si ,la capatul celalalt o voce impasibila iti raspunde"Sorry...aveti un numar gresit"...

Ramai descumpanit...si incerci sa-ti stapanesti lacrimile,stiind ca numarul format a fost totusi corect.

Dezamagire

2011-03-05T20:06:00.000-08:00

Inevitabil ,oamenii te dezamagesc.
Si cat de mult ai incerca si tu ii dezamagesti pe ei.
Nu stiu ...nu e vorba de schimbarea standardului,de incalcarea promisiunilor...de "tre' sa fie ceva in apa"...
Pur si simplu asteptam prea mult,sau asteptam altceva.ALTCEVA ce?
Cand intri intr-o relatie ...nu conteaza de care, intri cu respect ,iubire,sinceritate... cu capul sus si cu inima plina de speranta pentru ca asa sunt inceputurile.
Pline de speranta.
Dupa aceea ,pe parcurs ...ceva se rupe,se frange,se pierde pe drum.Este inevitabil...Ne schimbam...imprejurarile se schimba...suntem afectati ...
Oamenii din viata noastra si ei trec prin ale lor...
De cele mai multe ori este nevoie doar de un gest,un fapt...o simpla intamplare ca totul sa fie pus sub semnul incertitudinii.
Si de acolo pana la frantura reala si pana la dezamagire nu mai este decat un pas.
Stii ...cand o piatra iti sare in parbriz in vreme ce conduci ca nebunul cu o suta pe ora?Iti face o gaura mica inconjurata de un paienjenis de fisuri fine.
E de-ajuns un bumper ...sau o curba mai fortata si intreaga sandrama se duce naibii.
Asa e si cu relatiile...

Incerci sa le insailezi dar ata alba se vede de departe:)Incerci sa mai repari pe ici pe colo,sa peticesti sa cauterizezi...

Dar de cele mai multe ori nu functioneaza.Si atunci cel mai cinstit este ca fiecare sa isi ia jucariile si sa se joace in propria-i ladita cu nisip.

Suntem dezamagiti si dezamagim.E firesc, e uman si este inevitabil.

Si este dureros....

Poate am fost dezamagita in viata...Cu siguranta am dezamagit.Cu siguranta am contribuit si eu la baza nefericirii cuiva.
Cu ...sau fara voie.Oamenii se dezamagesc intre ei asa cum se iubesc asa cum se mint si asa cum isi incalca juramintele si promisiunile...
Dezamagirea e ca o stare de veghe...vesnica stare de veghe la capataiul unei relatii subrede.
Si totusi unii rezista eroic in relatii pline de indoiala...Nu numai ca intretin arderea dar si hranesc bestia.Si STIU exact ca sfarsitul este inevitabil,ca vasul o data spart nu mai tine apa cum o tinea odata.

Dezamagirea unui partner de afaceri iti stirbeste increderea in tine ca specialist ,iti afecteaza relatiile profesionale cu ceilalti pentru ca ...exact ca in orice alta relatie, fiecare este indreptatit sa speculeze si sa plaseze adevarul undeva la mijloc.

Dezamagirea in iubire iti cam taie cheful de iubit.Cel putin pentru o vreme...pana cand altcineva realizeaza ca fructul ramas necules poate fi ingrijit,ocrotit si gustat din nou ...iar si iar...
Dezamagirea unui prieten e ca si atunci cand cobori nepasator scarile si ...una lipseste.
Si pasul tau e deja in aer.Pentru o secunda ti se taie respiratia.Cazutul in gol pentru o clipa lunga devine realitate.
Daca esti norocos ...pasul tau gaseste treapta urmatoare ...si palma ta agata balustrada.

Daca nu ...

Priveste inapoi...

2011-02-20T18:33:00.000-08:00

Cine n-are amintiri de tanar risca sa ramana singur mai tarziu"

Stiu expresia aceasta de vreo douazeci de ani.Ieri in urma unei discutii virtuale mi-am reamintit-o.
........................................................................................................................................................
Esti la jumatatea vietii.Ai trecut prin multe ...si mai bune si mai putin bune...ai o viata frumoasa ,o familie frumoasa ,o relatie fericita...
Esti multumit de viata ta.Stii ca se putea mai bine...Dar ...esti fericit.

Cum privesti inapoi?

Cu celebra manie sau cu ingaduinta`?

Lasi loc regretelor..."dar daca" sau"ce-ar fi fost daca"...?

Cat suntem tineri ne risipim.Ne cheltuim si multi devenim falimentari foarte devreme in viata.Ne pierdem si de cele mai multe ori cand ne regasim suntem straini.
Cunosc oameni care si-au cheltuit tineretea in relatii nepotrivite,in anturaje dubioase iar cand au devenit adulti n-au stiut sa-si asume responsabilitatile si sa-si suporte consecintele actelor nesabuite din tinerete.Ii vezi cum isi risipesc viata incercand sa iasa din cotidianul monoton si nesatisfacator,dar pentru ca niciodata nu si-au strans acea avere sufleteasca de tineri...se zbat intre doua lumi,una a tineretii risipite alta a maturitatii in curs de risipire.
Si cunosc oameni care au crezut ca singurul lucru important in viata este banul si puterea pe care ti-o da acesta si si-au sacrificat tineretea urmand calea banului.
Cariera si ea este importanta.Este important pentru tine ca om sa faci in viata ceea ce iti place.Dar cred cu convingere ca pentru ceea ce ne place sa facem intr-adevar ,nu vom fi niciodata platiti.
Cred ca soarta unei femei care s-a realizat din punct de vedere profesional ,dar care la mijlocul vietii se regaseste singura intre patru pereti, chiar proprietate personala, este mai cruda decat a celeilalte ....care si-a cheltuit tineretea pe nopti nedormite.Pentru ca cea dintai gandeste.Si stie ce a pierdut.

Stiu ca este foarte greu ca femeie sa le balansezi ,sa nu fii nevoita sa alegi ...

P. a fost toata viata ceea ce numim o femeie ambitioasa care si-a dorit cu orice pret sa fie sefa unui anumit loc de munca.Si a reusit chiar daca toata tineretea a lucrat 12-14 ore pe zi.La 39 de ani s-a casatorit.La 41 a avut primul copil.La 43 a renuntat la serviciu si a facut al doillea copil."Am pierdut atata timp" ar fi spus cuiva...

Lucrurile materiale sunt bune...grozave si ...utile.E bine sa traiesti confortabil...dar fericirea nu sta in masina de lux pe care o conduci,in casa mult prea mare in care locuiesti sau in argintii pe care ii dosesti cu grija.
Fericirea sta in linistea de zi cu zi...
Mi-a trebuit o vreme sa inteleg lucrul acesta.Am invatat din greselile mele dar si ale altora
Si ,ca sa ai aceasta liniste trebuie sa privesti inapoi nu cu manie,sau cu dorinta de razbunare,ci cu ingaduinta si melancolie.Cu gandul ca ai facut cum ai stiut mai bine...ca te-ai straduit cat de mult ai putut sa ajungi unde esti astazi in viata.
Priveste inapoi cu un zambet pe buze si cu duiosie in privire.Pentru ca stii ca ai facut tot ce-a stat in puterile tale sa fii fericit.Pentru ca nu s-a putut ALTFEL.
Daca am avea sansa s-o luam de la capat...chiar daca AZI stim mai bine,probabil ca am repeta aceleasi greseli.Pentru ca suntem omeni si traim printre oameni.

Un lucru stiu sigur.
Fericirea ta nu depinde de altcineva ...
Esti singurul responsabil .Asuma-ti responsabilitatea :)

...si dragoste ...si ura

2011-02-16T07:23:00.000-08:00

Nu-ti pierde vremea urand pe cineva.Mai ales daca odata de mult, l-ai iubit pe acel cineva.

Ura te roade pe dinauntru, te distruge incetul cu incetul. este ca un cancer pentru suflet.
La inceput esti aproape fericit ca ai acest sentiment.Iti umple inima si existenta cu un fel de putere supraumana, pentru ca ura, atunci cand este hranita zilnic, este un sentiment mai puternic decat dragostea.
Nu avem tendinta sa hranim iubirea in fiecare zi.
Dar ura...
Putem hrani ura chiar fara eforturi deosebite.Devenim fanatici in ura noastra cea de toate zilele.Fanatismul nu e nimic altceva decat o mare iubire transformata intr-o mare ura.
In schimb, cand simti nevoia sa urasti pe cineva mai mult cu fiecare zi ce trece, canalizeaza-ti aceste sentimente puternice spre o cauza mai buna

Spre cauza TU.

Nu ura pe altul.Lasa-l in plata Domnului.Se uraste singur,oricum...
Iubeste-te pe tine mai mult cu fiecare zi ce trece.Transforma-ti ura pentru altcineva in iubire pentru tine insuti.
Pare egoist dar iubirea este singurul lucru care te salveaza.Si poti incepe cu iubirea pentru tine pentru sufletul tau,pentru trupul tau,pentru mintea ta.
Pentru cei dragi tie.
Incearca in fiecare zi sa faci un lucru frumos pentru tine.
Priveste rasaritul, zambeste unui zambet, soarbe-ti cu voluptate cafeaua de dimineata, citeste o poezie, iesi la o plimbare,singur, da-ti intalnire cu un prieten.
Cauta frumusetea lucrurilor simple...

Bineinteles ca totul e mult mai complicat mai nuantat.
Cel mai greu este atunci cand te zbati intre dragoste si ura.Cand ai inceput sa urasti dar nu ai incetat sa iubesti.Cand urasti cu pasiune.E complicat...
Dar complicatiile si nuantele sunt in functie de fiecare.
Si-ti spun sigur ca atunci cand am daruit si am primit suturi in schimb am avut tendinta sa urasc.
Am crezut ca sunt capabila de ura mai mult decat am fost capabila de iubire.M-am inselat.
Dupa ce am trecut de faza de lingere a ranilor,am inceput sa ma iubesc pe mine insami mai mult.Spune-i egoism ,narcicism, dar nu m-am putut renaste prin altceva decat prin iubirea pentru mine.Pentru ca acea iubire atrage alte iubiri.
Si nu ma refer la barbati.Ma refer la oameni in general.Nimeni nu e confortabil in preajma unui om care nu mai gaseste calea de intoarcere catre el insusi.Si nimeni nu te poate ajuta prea mult .Doar tu si Cel de Sus.
Toti am trecut prin iad odata in viata.Daca nu avem puterea de a ne renaste sufleteste mergem mai departe dar pasii ni se vor intoarce intotdeauna inapoi.

Nu-ti poti schimba trecutul singura solutie este sa te transformi pe tine insuti.

Dar ai nevoie de o fantastica iubire pentru tine ca om.

Asa vad eu lucrurile.
Asa functionez.

No accidents

2011-01-01T13:53:00.000-08:00

http://nuta-gangan.blogspot.com/2010/05/blog-post.html

http://nuta-gangan.blogspot.com/2010/05/si-doua-zidupa-e-inca-verde-fanul.html

http://www.mostwantedblog.org/2011/12/blog-power-editia-3.html

There are no accidents in Life , The People That cross your Path may come and go. but always know they were there for a reason

Nimic mai adevarat.Nimic nu este intamplator.Nu exista un om care a trecut prin viata ta doar de dragul trecerii.Fie experienta pozitiva sau nu,omul respectiv a lasat urme.
Poate...cu trecerea timpului...urmele dispar si gustul dulce sau amar al intamplarii isi pierde savoarea sau veninul.Poate cateodata vrei sa uiti sau, poate cateodata uiti...pentru ca se mai si uita,nu-i asa?
Dar nu poti ignora oamenii care odata ti-au adus un zambet pe buze...sau o lacrima pe obraz.Nu-ti poti renega amintirile...Esti las daca o faci...si vei fi strans in cercurile lui"ce-ar fi fost daca"pentru tot restul vietii tale.
Ti s-a intamplat vreodata sa simti ca nu ai avut un ultim cuvant..."de bun ramas sau adio"...ca nu ai incheiat o afacere de suflet?Dupa ani si ani nu te mai afecteaza dar....
Ceva iti sta pe inima...si intr-un fel sau altul trebuie sa faci ceva...

Am avut odata cu tare multi ani in urma o relatie frumoasa si...postala .90%postala.Am scris si am primit cele mai frumoase scrisori de dragoste pe care o fata si le poate dori.Dar cum o scrisoare,chiar plina de iubire si poezie, nu suplineste o persoana...si relatiile de la distanta nu supravietuiesc...am obosit putin.

Si umarul de care m-am sprijinit atunci mi-a devenit sprijin pentru restul vietii.

Dar scrisorile au continuat sa vina si o perioada m-am sfasiat sufleteste intre dorinta de a fi cu unul si vina dulce-amara a tacerii impuse pentru celalat.
Pentru ca nu am stiut ce sa spun.Sau cum sa spun.Pentru ca era un om deosebit.
Pentru ca n-am avut puterea sa-i frang inima....
Am preferat sa tac...si incerul cu incetul scrisorile pe care abia mai aveam curaj sa le deschid si-au frant zborul catre mine.Am stiut atunci ca am lasat un loc de puncte-puncte...Ca nu am procedat corect...Si pentru o vreme am simtit un fel de vina...si un fel de regret...un fel de cerc neinchis...

Cat de mult dor cuvintele nerostite...si cat de nedrepte sunt tacerile impuse.

Dar...nimic nu e intamplator...Oamenii care trec prin viata ta te definesc...Ca aleg sa ramana sau sa plece..

Odata de mult...si mai demult...am cunoscut un om de care m-am indragostit in cateva ore.L-am iubit cu pasiunea unei adolescente intarziate....si nu a stiut niciodata nimic.Simteam ca nu-i eram indiferenta...dar am preferat sa pastrez totul doar pentru mine.Pentru ca era un fel de bun public masculin...dorit de multe...avut,probabil de multe.Nu era locul meu in zona lui de desfasurare...:)...dar dragostea nu a tinut cont.Multa vreme am fost furioasa ca nu m-a simtit...
Desi...cateodata...parca...
N-am iubit de prea multe ori in viata...dar atunci cand am facut-o am asteptat aceeasi moneda de schimb.Si mi s-a dat.Cu o singura exceptie:aceasta.

Apoi...am uitat...

Viata si-a urmat cursul...adevarata iubire m-a intalnit/iubit/casatorit/...
Uitasem de iubiri parasite si de iubiri nemarturisite...
Pana intr-o zi cand am inceput sa ma joc cu amintirile...pe o pagina virtuala.

Oamenii trec prin viata noastra ...dispar...tu iti urmezi drumul...si intr-o zi acei oameni iti apar din nou in viata...

Omul cu scrisorile este astazi fericit...Desi m-a tachinat un pic...virtual...am fost atat de fericita sa-l reintalnesc fericit...Inca nu mi-am cerut iertare...dar simt ca m-a iertat de mult.Un om deosebi niciodata nu dezamageste...chiar daca ,odata de mult a fost dezamagit.

Celalalt...mi-a spus franc si tot virtual ca de fapt m-a iubit...dar eram de neatins...Si ca intr-adevar nu a stiut niciodata.Acum imi umple lumea de poezie doar ca sa uit inima franta de acum 22 de ani...Si e fericit ca exist ...
Astazi putem vorbi despre vietile noastre,despre oamenii,din viata noastra,despre visuri,intamplari si amintiri ca doi oameni normali care odata au avut in comun ceva.Fara pareri de rau...fara"ce-ar fi fost daca..."Si poezia e doar o joaca a cuvintelor...care se vor rostite doar in ciuda celor nerostite de acum doua decenii si ceva:)
Nimic nu e intamplator...Cei care au ramas in viata ta au fost destinati sa ramana.Oamenii vin si pleaca cu un scop din viata noastra.Ca ne-au ranit sau ne-au iubit...Ca am fost pentru ei scrisori de iubire nedeschise sau iubiri neimplinite...

Umarul care imi sprijina fruntea e mai puternic ca oricand.Anii trec...
Mi-am castigat dreptul sa privesc in urma cu un zambet ...nu cu o lacrima
Oamenii vin...oamenii pleaca...unii aleg sa ramana...
................................................................................................................................

Simt ca am inchis un cerc.

Happy New Year !!!!!!!!!!

2010-12-31T11:56:00.000-08:00

Sa aveti un An Nou plin de fericire si iubire...!!!!

Gold Rush

2010-12-21T18:08:00.000-08:00

Chiar asa, ce iubim de fapt

Iubim ochi frumosi si trupuri fierbinti sau iubim minti frumoase si gesturi romantice?Iubim cu ochii, cu inima sau cu mintea?
Incepem sa iubim ceva si sfarsim prin a iubi cu totul altceva pe masura ce timpul trece si iubirea evolueaza?

Iubim omul care este sau omul care credem ca este?
Nu ti s-a intamplat sa vezi cupluri in care partenerii sunt total diferiti ca aspect fizic si sa te miri:"Ce-o fi vazut dom'le la ea/el?"
Suntem sclavii frumosului fizic sau a frumosului interior?
Conteaza ce-i frumos in ochii altora sau conteaza ce gasesc eu frumos?

Cred ca la inceput suntem indragostiti de proiectia noastra in ochii celuilalt.Iubesti persoana care ai devenit in preajma persoanei iubite.Devii mai romantic, mai tandru, mai copilaros, incepi sa folosesti nume stupide ,expresii pe care numai celelalt le intelege, incepi sa-l privesti intr-un fel anume si poti paria ca stie in orice secunda exact ce-ti trece prin cap.
Iubim mai intai omul care am devenit, iubind.Te iubesti pe tine insuti, iubind pe altcineva.
Chiar daca iubirea ta este fara raspuns.
Te-ai indragostit de o himera.Nimic mai adevarat...
Omul acela pe care il vezi tu ,nici macar nu exista de cele mai multe ori...
Numai dupa ce iubirea se "aseaza" si se cimenteaza.numai atunci realizezi de fapt de cine te-ai indragostit.
Si daca esti norocos continui sa iubesti ce vezi cu ochii larg deschisi, la rece, fara fierbinteala inceputului.
Fabricatia mintii noastre se poate transforma in omul de care avem nevoie sau cel de care trebuie sa fugi fara sa privesti inapoi.
Te invinovatesti ca ai iubit iubirea, ca te-a orbit cu ochi frumosi, trup fierbinte, minte frumoasa si gesturi romantice.
Dar cine te-a orbit de fapt?
Cat a fost realitate si cat a fost imaginatie ?
Cine este de vina, de fapt?
Nimeni.Nici ea, nici tu.
Pentru ca asa e de cand lumea...

Iubirea ne transforma in zmei si Cosanzene , dar si in orbi cu ochii largi deschisi.
Iubirea e un teren minat.
Dar nu poti pasi in iubire ca pe un teren minat.Devii curajos si nu-ti pasa ca jaratecul iti arde talpile.Ba chiar iti place.
Noi,oamenii in cautarea iubirii, suntem ca si acei cautatori de aur, acei nebuni care au plecat in lumea larga sa-si gaseasca rostul.Toata viata cautam, cernem si la urma ne rugam sa ramanem cu niste stropi de aur.
Si daca ai norocul sa ramai, transforma-ti aurul in giuvaer nu in moneda de schimb.
Si apoi investeste in aur.

Iar daca nu ai avut noroc si ai ramas in sita numai cu pietre.nu dispera.
Nu poti construi nimic pe lumea asta fara piatra.

Doar...

2010-10-13T19:32:00.000-07:00

Am cateodata impresia ca sufletul mi-e alcatuit din piese minuscule de sticla,care au fost lipite stangaci.Ca are nevoie doar de o singura atingere si se sfarama.
Ce usor ar fi daca cineva ar avea puterea sa mangaie sufletul asa cum mangaie trupul.Trup,suflet...inima...
Simt doar nevoia unei singure mangaieri.Imense.O mangaiere care cuprinde trup si suflet ,care nu doare ,nu raneste,nu intarzie...nu intreaba...

Doar mangaie...Necontenit!
Dincolo de pielea infiorata,dincolo de placere si durere...In interior.
Adanc!
Dincolo de cine sunt,cine esti...cine suntem...
Pentru o clipa infinit de lunga m-as rasfata sub aceasta mangaiere...
Si...ca intr-un foc imens,bucatele de sticla s-ar topi si ar forma din nou un intreg...
Si as putea sa merg mai departe...

M-ai redarui mie,pe mine,prin tine...

De fapt.....

2010-10-05T06:20:00.000-07:00

Oamenii sunt oameni....

Cu toata ambitia ta de a transforma ,modela ,modifica...oamenii nu se schimba.Isi schimba doar statutul ,starea sociala,coafura...si preferintele sexuale...dar in interior raman cei care au fost inventati sa fie.

Uita-te la mine.

Cineva imi spune ca sunt o Zana:)).

Imi plac tocurile inalte si nu sunt incaltata daca nu am pantofi cu toc.Dar odata in viata mea am umblat desculta.....Si inca imi place sa simt firul ierbii sub talpa.Nu cred ca exista ceva mai senzual decat aceasta racoare verde si catifelata...Satin,matase...bai cu spume si arome..nimic nu se compara...Poate doar mangaierea ta.:)...Imi place sa ma plimb prin toamna ,imi plac gutuile...imi place mirosul de fan cosit...imi plac padurile umbroase...si-mi place sa strang un bulgare de pamant in palma.Imi place mirosul reavan de pamant ud si muschi de copac...Imi place sa-mi plimb palma pe trunchiul unui arbore batran...sa-i simt asprimea coajei...si seva-i zvacnindu-mi sub palma...
Imi place sa stau intinsa in iarba si sa privesc cerul printre crengile copacului...Incearca o data...Mii de bucatele de cer" spart..."
Apreciez si "votez" cu deosebita incantare si placere...paturile,satinurile si matasurile:))...catifelele...dar am stiut dintotdeauna ca am fost croita pentru dragoste in iarba,in natura...pe malul unei ape...sau pe nisipul plajei...Cat de ciudat ar parea...am o ciudata predilectie pentru iubire "departe de lumea dezlantuita"..."in salbaticie" si stiu ca suna NEBUNESTE sa spun toate acestea aici.

Desi.....de fapt...vreau sa spun....

Tu crezi ca inauntrul meu ...placandu-mi toate acestea...se ascunde o zana...o femeie romantica-zanateca?????Poate asa crezi tu si asa cred multi...dar eu stiu mai bine.Se ascunde taranul .Taranul ...care n-am incetat sa fiu .Niciodata.Chiar daca...ma prajesc la malul Atlanticului:)Am un simt innascut al sevei...al pamantului...al ierbii...al asprimii...
Trebuie sa tinem cu dintii de omul care am fost odata.Chiar daca "odata"n-am fost atat de fericiti...multumiti...Omul acela care ai fost te defineste...defineste omul care ai devenit.Ti-a dat amprentele daca...vrei.Trecem prin viata,schimbam statute,pornim razboaie si incheiem tratate de pace...dar compara-ti amprentele inainte si dupa.ACELEASI...In adancul sufletului suntem cei care am fost inventati sa fim.
Ca ne ascundem in spatele unor usi inchise...dupa un deget...in spatele unor"cool shades"...sau in spatele parbrizului fumuriu a unui Mercedes...da ne putem ascunde...Dar de cine?De oricine...dar nu de noi insine...
Priveste-te adanc in ochi si incearca sa-ti vezi sufletul...Ai sa fii uimit...cand te revezi,regasesti...reamintesti pe tine insuti.

17 !

2010-09-17T18:27:00.000-07:00

A mai trecut un an prin noi
A fost si soare,au fost si ploi....
Si asa au trecut 17 ani.

Mult soare si doar ploi scurte de vara...repezi si pasionale.
Am fost o mireasa nitel zapacita...La nunta am avut ca si music band niste Baieti cu Chitara.

Valsul de inceput a fost..".Daca dragoste nu e nimic nu e...":) (nu-i vals,stiu:)
Si a fost toamna,bineinteles...

...nevoie

2010-09-05T10:43:00.000-07:00

....pare ciudat ca intr-o casa destul de mare nu am un loc in care sa fiu singura .
Azi am simtit nevoia sa vorbesc cu cineva...sau doar sa-mi sprijin fruntea pe umarul unui prieten.
Am condus o ora aiurea...si cand am realizat ca as putea face un accident stupid din cauza lacrimilor incapatanate,am oprit intr-o oarecare parcare si am plans pana cand am simtit ca nu mai am lacrimi.Stiu ca mi-ar fi fost mai usor daca as fi plans la pieptul tau.Dupa foarte multa vreme,astazi am simtit ceva asemanator cu nefericirea.
Stiu ca maine va fi altfel.Dar asta este ceea ce simt acum.
Mi s-a parut putin nedrept sa am intotdeauna un cuvant cald pentru cineva...si, astazi cand am avut cel mai mult nevoie,n-am avut pe nimeni langa mine.

Astazi as fi vrut sa gasesc banca din poza.
Dar n-am cautat-o.
Si stiu de ce.

...Daca tace chitara...

2010-09-01T03:18:00.000-07:00

Toamna se strecoara dulce si melancolic in universul meu...desi o simt mai mult decat o vad.Frunzele ruginii vor intarzia o vreme...unele nu vor veni niciodata...Pasii mi se vor rataci mai des prin parcurile-paduri din zona,pentru ca soarele va obosi putin incepand din octombrie pana prin mai.Imi place a doilea anotimp al Floridei . Un fel de toamna romaneasca dar fara plumburiul bacovian de noiembrie tarziu.
Iubesc toamna cu toata fiinta mea...desi primul fulg,primul fir de iarba si prima ploaie zburdalnica de vara ,m-au infiorat intotdeauna.
Toamna imi spune povestea...Toamna ma leaga si dezleaga,ma imprastie si ma aduna.Si-mi luceste o lacrima in privire.
Imi aduc aminte de o toamna galbena si blanda in Plaiu Foii...
Un Baiat Cu Chitara...canta despre"vara care se duce lasand amintiri..."
Am stat ore in sir ,intr-o dupa-amiaza.....mangaindu-mi sufletul cu vocea lui frumoasa si privind maretia aurie-rosiatica si ruginie a padurii de foioase de la Plaiu Foii.
Atat.
Stiu ca el a zimbit intr-un tarziu..."Parul tau are exact culoarea frunzelor ruginii..."
Isi tinea barbia sprijinita de curba chitarei...degetele-i doar atingeau corzile vibrande...
Simteam ca deveneam una cu copacul care ma sprijinea...de parca sevele lui incepusera sa alerge in venele mele...Simteam iarba tresarind in ultime incercari de supravietuire...

Nu vroiam cuvinte frumoase...nu vroiam gesturi...Chitara si Toamna imi erau de ajuns...
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Cum de mi-am amintit?
Robert G. este surdo-mut.Si e coleg cu mine.Se straduieste sa comunice cu mine prin semne...sau in scris.Ieri a postat ceva pe FB.In mintea mea el are o voce.De copil nevinovat care nu va auzi niciodata o chitara.
Si pentru o clipa lunga...un gand mi-a tulburat fiinta.
Daca tace chitara?

Ne-cuvintele...

2010-08-30T20:48:00.000-07:00

Intre perceptia si realitatea lor,cat de mult ne afecteaza cuvintele?Suntem oameni,darul de a vorbi este un dar...Cati dintre noi il privim va pe un dar si cati dintre noi nu transformam cuvintele in simple vorbe.
Cuvinte frumoase ,cuvinte calde ,cuvinte reci si usturatoare.
"Iarta-ma a fost doar o vorba acolo,aruncata in vant, nu-i da importanta!"
"Serios....glontul e infipt adanc in carne...si crezi ca daca mi-l scoti cu" dragoste si tandrete" nu ramane nici o urma?"
Mai putem lua cuvintele inapoi?

Micul print avea dreptate...cuvintele sunt izvor de neintelegere...

Si totusi...vrem cuvinte.Chiar daca ,pe undeva stim ca realitetea si perceptia se vand la preturi diferite.
Cat de mult ne-am dorit sa auzim primul Te iubesc?
Toate celelalte cuvinte frumoase au fost doar piste de lansare pentru atat-asteptatul Te iubesc.Si bineinteles cuvintele frumoase,te iubescurile le percep diferit daca mi le spui in focul amorului,sau pur si simplu atunci cand miros a vinete coapte.
Sunt cuvinte care ne definesc .Cuvinte asociate cu trairi,oameni, amintiri...
Si sunt cuvinte care ne-au frant zborul ciuntindu-ne aripile.

Dar cuvintele cele mai greu de ignorat sunt cuvintele nerostite.
Acele cuvinte care i-au inghetat pe buze pentru ca nu a avut putere sa-ti spuna ca te iubeste sau ca te uraste.Cuvintele acelea necuvinte care sunt insotite de privirea trista si intrebatoare sau cea furioasa si taioasa.
Ti-ai parasit vreodata un parinte care nu a avut puterea sa-ti spuna ceva...care doar te-a privit lung cu o mie de cuvinte nerostite pe buze?
Ai parasit vreodata un iubit care te-a implorat sa ramai doar din priviri...
Ai putut ignora vreodata ...necuvintele?
Ai stiut ce "au spus" intr-adevar?Sau doar ai citit printre randuri...percepandu-le in functie de realitatea cea mai convenabila tie?

Si daca e sa fie...

2010-08-21T06:07:00.000-07:00

...mi se trage de la Joker

Iubirea ...in aceeasi ecuatie cu sinuciderea...
"Nu ma mai iubeste,ma inseala... nu mai are rost sa traiesc.Din iubire prea multa pentru EL...o sa ma arunc in calea trenului"

Iubirea pusa in aceeasi ecuatie cu crima.
"Daca nu e a mea...atunci sa nu fie nici a altuia"
Si ma intrebam :Mai e iubire?

Iubirea are doza de obsesie si nebunie...de gelozie si lipsa de ratiune...Dar cand toate acestea o coplesesc se mai poate numi iubire?
Cand pasarea alba a iubirii se transforma in acvila hrapareata care iti smulge ochii si vrea sa-ti ciuguleasca cadavrul?
Cand mangaierea devine pumn si vorba dulce devine pumnal implantat drept in inima?
Unde gresim atat de mult ?
Cand ni se greseste atat de mult?
Mai e iubire sau e jaf la drumul mare?Sau inima calcata in picioare,faramitata si aruncata la primul cos de gunoi?
Ce te face sa privesti obsesiv telefonul...sa-i cotrobaiesti buzunarele,sa iscodesti prietenii...sa te uiti cu un fel de ciudata nevoie la cutia cu pilulele de somn?Ce te face sa crezi ca EL o sa-si schimbe gandul de a pleca daca tu ameninti ca fara el nu vreai sa traiesti?Ca mai bine mori... ca...viata nu exista dincolo de pierduta lui iubire.
.................................................................................................................................................................
Un lucru stiu sigur.Iubirea e frumoasa.Si sincera.Si nu are urme de ruj pe gulerul camasii de la ...buze straine.Si da telefon cand promite.Si daca nu te mai vrea ...iti cumpara un buchet de flori si-ti multumeste ca ai existat...
Stiu sigur ca iubirea nu-ti taie venele,nu te arunca in fata trenului si nu-ti face cu ochiul dintr-o cutie cu somnifere.Si nu-ti pune un pistol la tampla.
Imi aduc aminte de o poza pe care am vazut-o odata la cineva...Un cal superb care alerga singur intr-un peisaj de vis."Lasa-l liber.Daca e sa fie al tau,se va intoarce si va alerga spre tine"

Nimeni nu e singur

2010-08-11T16:11:00.000-07:00

Sunt oameni pe care ii ghicesti din prima.
Si oameni cu care "mananci un sac de sare" si tot nu stii daca le place ,sau nu ...sarea in bucate.

Cei dintai sunt favoritii mei.Bineinteles.Nu-mi place sa-mi pierd vremea ghicindu-te...chinuindu-ma sa aflu in ce ape te scalzi.Chiar daca meriti.
Imi plac oamenii sinceri si directi.Nu mi-a placut niciodata sa pierd un tren pentru ca tu nu te-ai putut hotari
daca trebuie sa iei "personalul" sau nu.
Imi place misterul.Imi place cand te lasi in voia ...interpretarilor mele.Imi place cand imi ceri ceva si eu...iti dau cu totul altceva.Imi place sa te joci cu ideile si cuvintele...dar vine o vreme cand pur si simplu trebuie sa spui"What you see ...its what you get!"
Odata un om mi-a pus o intrebare .Intrebare la care el stia raspunsul...dar vroia sa stie de ce eu nu am curajul sa vorbesc.Pentru ca cuvintele sunt izvor de neintelegere...i-as fi spus ...dar el nu-l cunostea pe printul meu favorit..si ...doar am zambit stanjenita."Vezi degetul acesta,a continuat,te poti ascunde dupa el?"

Nu ,nu te poti ascunde.Nici macar dupa un zid gros...nici macar intr-o celula fara ferestre.
Pentru ca nu suntem niciodata singuri.Nici macar in somn.

Iar ceilalti?Nu cred ca am cunoscut personal un om din aceasta categorie.Si nici n-as vrea.
Ar insemna sa-mi pierd timpul...si mult prea multa sare...mi-ar dauna sanatatii.

...aug 2...

........

2010-08-10T17:55:00.000-07:00

...."oh Nutz,nu cred ca ai nevoie de genul acesta de prieteni"
...............................................................................................................................................................................................
...se pare ca ai tot ce-ti trebuie...
De ce ai nevoie de prieteni?

Cu parul dupa...aligatori.

2010-08-08T10:30:00.000-07:00

D.(sot)...ca orice barbat din lumea asta e gata oricand de ...atac.Si este un om total linistit si la locul lui si cu scaun la cap.Cu mai multe scaune asa zice...cateodata.(In raport cu mine cel putin).
Astazi copilul vecinilor vine la noi si ne spune ca a vazut la usa lor "un sarpe ...sau un crocodil"
"Can you call my mom and tell her not to open the door,please"

Locuiesc intr-o comunitate care are un lac in mijloc...lac care comunica cu niste canale...canale care comunica cu niste mlastini imense...si ici colo mai apare cate un aligator-doi,serpi ...
Iguanele sunt la ele acasa prin zona.Anul trecut in iarna pentru ca a fost un pic mai racoare o vecina a trebuit sa cheme Animal Control sa-i curate patio de iguane amortite.In fine...ce vreau sa zic este ca nu e chiar surprinzator daca pe langa sopirle de toate marimile,ratoni,rate salbatice,serpi de apa...mai vezi si cate un aligator.

Ei si pentru ca un sarpe imi speriase soacra acu' vreo luna D. isi tine ditamai parul prin preajma.
Normal ,daca vezi un aligator trebuie sa suni autoritatile si sa stai cuminte.Daca te duci cu parul dupa aligatori ajungi la 7News.

Eu m-as fi dus frumos si discret...as fi facut o poza ,doua as fi unat 911...

El ca orice mascul in lumea asta ...a inhatat parul.

Pana la urma ditamai sarpele-crocodil,s-a dovedit a fi un puiut de aligator sau iguana...ranit ,necajit de un motan dolofan.

Ochi frumosi

2010-08-04T15:05:00.000-07:00

Totul vine din interior.Si zambetul...si lacrima...si cuvantul...si tacerea.
Si culoarea ochilor.Am vazut ochi frumosi.M-au privit ochi frumosi si am citit in ochi frumosi.Asta pentru ca nu cred ca exista altfel de ochi decat ochi frumosi.Am o experienta indelungata de privit in ochii tai.Cand te privesc...iti privesc ochii si incerc sa patrund dincolo de cuvinte.Si intotdeauna am sa ma port ca si cum mi-ai inchis usa in nas cu cuvintele tale...si ma strecor pe fereastra sa vad din ce esti facut.Te privesc lung si adanc.Te privesc dincolo de retina...si incerc sa vad ce nu se vede cu ochiul liber.Nu cred ca exista alta metoda mai buna de cunoastere.
Nu conteaza culoarea ,sau genele negre si dese....Conteaza lumina...lumina aceea in care sufletul meu se scalda...simtind-o.Lumina filtrata prin lucirea unei lacrimi de tristete ,de bucurie...de bun-venit sau ramas-bun...Poate iti simt mangaierea palmei fara sa ma atingi...si gustul sarutului fara sa ma saruti...poate iti aud cuvintele si atunci cand nu spui nimic..Iti simt furia cuvantului prin nerostirea lui ...si prim lama subtire a privirii...
Cel mai bine te simt atunci cand te privesc adanc in ochi.Si n-am sa-mi plec ochii ...pentru ca singurul lucru pe care il ascund ar fi un pic de toamna in suflet.

Si un pumn de frunze galbene in san.

Prieteni?

2010-08-01T07:10:00.000-07:00

A friend is someone who knows the song in your heart and sings it back to you when you have forgotten how it goes."
Un prieten crede acest lucru:)

Un prieten este telefonul de la miezul noptii care nu te deranjeaza, este omul care nu te inoportuneaza chiar daca esti intr-o pasa proasta sau, doar infasurat intr-un prosop.Un prieten este singura persoana care are voie sa-ti apara la usa neanuntat.
"Nu ma bazez mine in momentul acesta dar am o incredere teribila in tine"
"Un prieten te ajuta sa cari cadavrul infasurat in covor..".si apoi declara la politie ca ati fost amandoi la pescuit.
Un prieten spune "vin" si e deja langa tine.
Un prieten iti spune Buna Dimineata si Noapte Buna.
Nu conteaza cat de departe s-ar afla.Esti in gandurile lui, in momentele importante din viata lui, chiar daca nu ati mai schimbat un cuvant in ultima vreme.
Cand trece printr-o pasa proasta, chiar daca nu te suna, numarul tau de telefon este primul lucru care-i vine in minte.
Cand este fericit, chiar daca nu iti spune, si-ar dori sa-si imparta fericirea cu tine.
Un prieten este acela care iti spune ca si el doare atunci cand tu esti bolnav.Chiar daca el este sanatos tun.
Un prieten, atunci cand are indoiala asupra unui lucru nu merge pe cai ocolite ci vine direct si te intreaba ce se intampla.
Un om care-ti traieste durerea si iti si nu-ti invidiaza succesul, care te suna sa-ti spuna ca te-a visat urat si te roaga sa ai grija pe ziua respectiva, care iti impartaseste un secret dureros doar ca sa te roage sa imparti cu el durerea, acela iti este prieten adevarat.

De multe ori ne intrebam rasfoindu-ne amintirile, ehe...unde sunt prietenii de altadat'?

Nu mai sunt la fel pentru ca noi nu mai suntem la fel.Oameni buni, buni sa-ti fie prieteni sunt peste tot dar, tu nu mai esti la varsta la care iti faci prieteni noi cu usurinta tineretii.

Sunt prietenoasa.Imi plac prieteniile spontane,bazate pe primul "ceva".Ca in dragoste.
Apoi, odata cu trecerea timpului imi place esenta care ramane.
Am avut de-a lungul timpului prieteni care mi-au stiut cantecul inimii...
...si am stiut cantecul catorva inimi.
Inca il mai stiu...

Din acele prietenii au ramas doar amintirile si cate un telefon din cand in cand...
Pentru ca timpul nu iarta pe nimeni.Si nu iarta nimic.

P/S
Si vreau sa cred ca un barbat si o femeie pot fi prieteni.Barbatul altei femei si femeia altui barbat.
Vreau sa cred cu toata taria...
Dar nu pot.

Traiesc acolo unde tu vrei sa vii in vacanta.

2010-07-29T22:07:00.000-07:00

One thing...people can be happy in smaller houses,with smaller lakes,rivers,backyards,salaries...
And you are welcome anytime...

Bianca...sau Locul (Ne)Schimbarilor.

2010-07-28T19:03:00.000-07:00

Bianca este o fata frumoasa si inteligenta.
Undeva intr-o comuna cu pretentii din Romania.
Merge la un liceu foarte bun,a terminat cu o medie foarte mare a- XI -a.
Este pasionata de jurnalistica,moda,concursuri de frumusete,fashion design...
Este reprezentanta unei generatii de tineri care vor sa faca in viata ceea ce le place,ceea ce ii defineste...
Se incapataneaza sa creada ca pentru un scop exista doar o cale...pentru un efect exista doar o cauza.
Isi pune ruj pe buze,tocuri inalte....si "sfarseste" cartea de literatura...si cea de engleza...

Bianca m-a intors in urma cu aproape jumatate de secol.
Intr-un loc in care parintii iti spun ca visezi cai verzi pe pereti.Ca ar fi mai bine sa te potolesti...ca ce ti-e scris in frunte ti-e pus...ce esti femeie si ca stiu ei unde iti sta cel mai bine.

Intr-un loc,care la prima vedere ai crede ca s-a mai schimbat cate ceva.
Un loc in care daca te aventurezi mai in adancime...vezi de fapt ca nu s-a schimbat NIMIC